luni, 30 martie 2015

Un drept la replicǎ


          Celor care și-au exprimat nemulţumirea pentru postarea anterioarǎ.(In Zepelinul Cenaclului de urgentǎ)

            Trebuie sǎ recunosc, nu mǎ așteptam la reacţii atât de vehemente. Sunt de acord cǎ jurizarea nu a beneficiat de reguli precise și așa cum m-am temut cei patru din juriu suntem vǎzuţi precum cavalerii Apocalipsei… Menţionez cǎ nu am acordat Premiul Nobel și nici mǎcar Premiul Mihai Eminescu…
Ce spun eu în textul postat anterior?


  • Niște oameni stimabili de la Cenaclul de urgenţǎ, un cenaclu nou, fǎrǎ experienţǎ și pretenţii, având și o editurǎ Art Creativ tot nou înfiinţatǎ, încearcǎ sǎ-și facǎ loc în piaţǎ cu entuziasm, propunând membrilor sǎi evenimente. Lǎudabil!
  • Organizeazǎ un concurs de poezie – fǎrǎ a ameninţa ierarhiile oficiale sau neoficiale prestabilite – cumva, în grǎdina proprie, dând posibilitatea sǎ participe la competiţie și alţi doritori din afara cercului celor care publicǎ de obicei în site-ul Cenaclului.
  • Tematica incitantǎ a fǎcut ca numǎrul înscrișilor sǎ se apropie de 2oo, calitativ eterogeni(toţi românii poeţi, nu?). În aceste condiţii s-ar fi impus preselecţie.
  • Am acceptat sǎ intru în juriu la rugǎmintea Danielei Toma dar am cerut sǎ ne cunoaștem dinainte și sǎ ne punem de accord asupra unor reguli și criterii de jurizare. Nu s-a putut.
  • Opţiunile pentru cei zece finaliști au fost total diferite așa cǎ s-a recurs la un compromis, fiecare “jurat” propunând din lista proprie 3 nume în dupǎ amiaza evenimentului.
  • Notarea s-a fǎcut pe loc și opţiunile s-au armonizat cât de cât, dar, cu raportare doar la acea listǎ subiectiv alcǎtuitǎ. Era imposibil în condiţiile date sǎ nu producem neplǎceri.
  • Surprinderea mare a mea nu a fost vocea nemulţumiţilor (ei pot avea dreptate! și pot înjura dacǎ simt cǎ le folosește), ci mai ales vocea unui tovarǎș la jurizare care post factum, dupǎ ce l-a notat pe câștigǎtorul locului 1, cu 9 puncte din maxim 12, se exprimǎ profitând de douǎ greșeli de tastare(am corectat) într-un comentariu:  “La gramatică aveţi carenţe. Locul întâi nici nu merita calificarea!”
  • Aș putea aprecia cu aceeași unitate de mǎsurǎ: aveţi carenţe la matematicǎ(!), dar, rǎmâne între noi și la literaturǎ… dacǎ stau sǎ consult lista dumneavoastrǎ. Sincer îmi pare rǎu cǎ a trebuit sǎ rǎspund, dar aţi mai postat un comentariu insistând: “Pacat! Asta înseamnă că nu aţi avut replică. Nu v-aţi putut susţine cele consemnate în pagina blog....Chiar sunteţi PASĂREA CEŢII (Cristian Neagu). 
  • De aici încolo chiar am sǎ intru în ceaţǎ la mai bunǎ vedere!

duminică, 29 martie 2015

În Zeppelinul Galei poeziei de dragoste


          Ferdinand von Zeppelin obţine patentul imperial No. 98580 pentru dirijabilul care îi va purta numele în 13 august 1898. Nu știu câte cǎlǎtorii a fǎcut personajul cu vehiculul sǎu aerian, dar fǎrǎ îndoialǎ cele mai mari emoţii și desigur satisfacţii vis-a-vis de succes, le-a avut dupǎ prima cǎlǎtorie.
            Similitudinile cu evenimentul despre care vrem sǎ vorbim, Gala poeziei de dragoste, pot pǎrea oarecum forţate cǎci inventatorii dirijabilului Cenaclul de urgenţǎ, Daniela Toma și Ionuţ Calotǎ, nu sunt la prima lor aventurǎ de acest gen. Numai cǎ de data aceasta expediţia trebuia asiguratǎ cu un combustibil periculos, exploziv și insuficient controlat, cǎci poezia de dragoste poate fi nestatornicǎ și pot apǎrea turbulenţe în funcţionarea motoarelor, iar golurile de aer atât așteaptǎ.
            Fireascǎ emoţia amfitrionilor la primul concurs organizat de ei, cu atât mai mult cu cât la bordul aparatului de zbor s-au urcat aproape 200 de pasageri. Fiecare dintre pasageri și-a trimis într-o ebrubetǎ o mostrǎ care sǎ-i reprezinte și sǎ exprime potenţialul arderii lor interioare. Era obligatoriu în prima etapǎ de fǎcut o preselecţie. Înainte însǎ ar fi fost  necesar ca juriul, într-un laborator metrologic, sǎ-și punǎ de accord instrumentele de mǎsurǎ, pentru ca evaluarea cifrei octanice a poeziilor sǎ fie cât mai obiectivǎ și monstrele de combustibil alese sǎ asigure un zbor lin și o cǎlǎtorie plǎcutǎ. Din motive de agendǎ personalǎ, cei patru juraţi, George Mihalcea, Dan Ion Marta, Cristian Neagu și Ion Toma Ionescu nu s-au putut întâlni dinainte, iar propunerile fiecǎruia dintre ei pentru cei zece nominalizaţi finaliști, nu au fost deloc unitare în diversitatea lor. Ba dimpotrivǎ! Niciunul dinte competitorii de pe lista unui jurat nu se gǎsea pe lista celuilalt(am exagerat doar puţin!).
            Cifra patru a juraţilor, putea deveni cifra fatidicǎ a celor patru cavaleri ai Apocalipsei.
            Daniela Toma  a fost cea care ne-a scos din impas hotǎrând ca fiecare dintre noi sǎ se orienteze la trei propuneri. A rezultat o listǎ cu 12 concurenţi care în timpul galei sǎ-și prezinte harul din eprubetǎ, iar juriul sǎ puncteze în direct ca la Eurovizion(ce mari suntem!), atribuind puncte de la 1 la 12. Am avut plǎcerea sǎ constatǎm cǎ în aceastǎ formulǎ pǎrerile sau armonizat pe deplin. Ca sǎ dau un exemplu, pentru Marele premiu punctajul a fost 12+12+10+12 și încǎ unul, la premiul întâi, 11+9+12+9. Aici, recunosc, m-am bucurat pe mutește. Propunerile mele au obţinut Marele premiu - Florina Isache, locul 1 - Leonard Ancuţa și primele douǎ menţiuni, Sorin Lucaci la egalitate de puncte cu premiul 3 și Adi Filimon venit pe altǎ filierǎ, dar care se regǎsea și pe lista mea. Chiar dacǎ îmi voi atrage nemulţumiri, voi dezvǎlui completând în continuare lista mea iniţialǎ pentru cǎ toţi ceilalţi șase au avut poezie adevǎratǎ pe care personal am apreciat-o și care se pot simţi defavorizaţi: Emil Iulian-Sude, Daniel Dǎian, Daniel Bratu, Mihaela Aionesei, Romita Mǎlina Constantin și Mihai Viorel Anghel.
            Nu pot încheia fǎrǎ a aduce mulţumiri trupei Micul Paris care a avut darul sǎ ne ofere o ambianţǎ plǎcutǎ la bord și fǎrǎ a consemna pentru mica istorie a cenaclului numele laureaţilor;
            Marele premiu Florina Isache. (Dirijabilul a fǎcut escalǎ la Roșiori de Vede)
            Locul 1 Leonard Ancuţa
            Locul 2 Cristina Maria Firoiu
            Locul 3 Rǎducu Cezara
            Menţiuni:
            Sorin Lucaci
            Adi Filimon
            Claudia Minela
            Andrada Marin
            Viorel Gongu
            Alexandru Mǎrǎșești. El a luat si premiul de popularitate

            Felicitǎri Danielei Toma lui Ionuţ Calotǎ și editurii Art Creatic care nu a scǎpat prilejul sǎ lanseze în timpul zborului pe orbita literaturii, doi tineri frumoși cu douǎ volume noi de poezie: Iulia Toma și Alexandru Dan.
            Afarǎ, când am coborât din Zeppelinul Cenaclului de urgenţǎ, încǎ mai ploua. Semn de bunǎ rodire.


            Astept imagini de la bordul Zeppelinului.

sâmbătă, 28 martie 2015

Ora pǎmântului, ora de varǎ și pierderile planificate


            Un grup de mascaţi au intrat în dimineaţa asta în locuinţa unde își face arestul la domiciliu magnatul Vâlcov. Unele surse au  recunoscut printre mascaţi pe premierul Ponta, președintele senatului Tǎriceanu și președintele Camerei deputaţilor Valeriu Zgonea. În secret se știa cǎ va fi o consfǎtuire. S-ar dori sǎ se comaseze cumva ora pǎmântului cu ora de varǎ și, lui Vâlcov i-a venit o idée, dar el neavând voie sǎ-și pǎrǎseascǎ domiciliul a invitat douǎ din puterile statului pentru consultǎri la el acasǎ.
            E un moment favorabil când timpul stǎ pe loc și ar putea fi folosit eficient pentru rezolvarea unor probleme importante pentru ţarǎ.
            Singurul impediment ar fi cǎ s-a anunţat deja cǎ la Palatul Victoria și la Palatul Parlamentului se va stinge lumina între ora 20,30 și 21,30. Ar trebui mutatǎ ora pǎmântului odatǎ cu ora de varǎ, între 3 și 4, când toate trenurile întârzie cu o orǎ și se creeazǎ oarece confuzie.
            În cele 60 de minute când va fi beznǎ la guvern, la parlament, la Cotroceni și în toate instituţiile mai importante ale statului, se va publica în monitorul oficial Hotǎrârea Senatului cu privire la imunitatea lui Șova, iar de la DNA sub binecuvântarea orei pǎmântului, un colectiv de specialiști de la doi și-un sfert vor sustrage toate dosarele în lucru și corpurile delicte, tablourile, lingourile și banii Vâlcovului.
            Cum sǎ mai caute atunci Curtea Constituţionalǎ Hotǎrârea parlamentului dacǎ ea s-a tipǎrit în Monitorul Oficial între 3 și 4?
            Unde sǎ-și recupereze DNA-ul dosarele și probele materiale, dacǎ ele au dispǎrut în același interval de timp care s-a șters natural prin trecerea la orarul de varǎ?

            Halal Vâlcov, aferim!

Plai balai - pamflete politice

vineri, 27 martie 2015

Argumente pentru Gala poeziei de dragoste


          Deloc ușor sǎ jurizezi o Galǎ a poeziei de dragoste. Sǎ jurizezi cu inima? Cu mintea? Ce sǎ apreciezi mai întâi, esteticul? Curgerea discursului? Muzicalitatea? Ideea metaforǎ? Scenariul filmic? Mesajul ce se transmite dincolo de cuvinte? Mesajul dincolo de viaţǎ și moarte al iubirii?
            Din multitudinea de oferte avutǎ la dispoziţie s-au desprins trei direcţii în poezia de dragoste actualǎ. Prima, abordând recuzita clasicǎ, rimǎ, ritm și alte elemente ușor desuiete lustruite de vreme din care nu lipsesc amurgurile, luna și stelele, martore jocurilor celor doi îndrǎgostiţi.
Cândva iubeam o doamnǎ-n asfinţit
Îi construiam palate din amurguri
Și le ardeam în dimineţi pe ruguri
Cu ochi rǎniţi de-același rǎsǎrit (Ovidiu Vasile). Alteori se cautǎ mai mult și când acel altceva e pigmentat cu umor, inteligenţǎ, autopersiflare, poţi degusta cu plǎcere fructele oferite la desert.
*
uimește-mǎ! fi iubi mai cu moţ
de Freud șI Copperfield nu mai e timp,
nu-mi cǎuta în traistǎ ca un hoţ
identitatea șteaarsǎ din Olimp
……………………………..
uimește-mǎ! aflǎ-mi nuanţa justǎ
în hollyrai paveazǎ-mǎ c-o stea
croiește-mi cloș din clopoţei o fustǎ
sǎ exersez în a o lepǎda (Luminiţa Zaharia),
*
eu iti port camașile albe
tu imi probezi carnea
cusuta cu aţǎ rosie (Cristina Negru-Grigorov)
*
Ești o corabie frumoaso cu toate fustele sus (Costel Zǎgan)

            Altǎ direcţie merge pe simplitatea și prospeţimea imaginilor, atingeri și contopiri luminoase, o zonǎ optimistǎ care ar trebui sǎ reprezinte idealul.
*
Mai întai a fost sǎrutul
Așa respiram, unul cu aerul din celǎlalt
Apoi trupurile…
Atât de îmbrǎţișate.
cǎ inima mea îţi bǎtea în piept
și inima ta îmi rǎscolea sângele (Mihail Viorel Anghel)
*
m-am îndrǎgostit odatǎ de o femeie
împǎrţeam cu ea totul chiar și un mǎr
opream eu partea stricatǎ
îi dǎdeam ei doar partea dulce (George Stǎnciulescu)
*
e iarnǎ caldǎ
și cad fulgi de lebǎdǎ peste orașul încins de iubire
am aflat nu demult cǎ femeile poartǎ pielea bǎrbaţilor
cǎ bǎrbaţii poartǎ pielea copiilor
și copii pe-a îngerilor
am aflat cum sărutul schimbă o viaţă cu alta 
şi naşte din carnea mea o fericire 
aproape dumnezeiască ( Adi Filimon)
*
aproape că uitasem
gara cea veche şi şeful de tren care împingea trenul la deal
cu boii lui mici
fumul cuvintelor şi locomotiva ţipând
ca o sirenă pe Valea Vaserului
cu burta lunecând pe drumeagul de fier
până când
s-a rupt poala minunilor
mai ştii
cum se desprindeau în primăvara aceea zăpezile de pe coastele noastre

mai uşoare decât trilul de pasăre în ocolul Pământului
şi cum ne striga florăreasa cu trandafiri mov prea-
fericiţilor
……..
poate vei ţine cont
că ai trecut prin lanul cel verde
şi te-am văzut ca pe un abur copt cum pluteai
odată cu pâinea în ochii mei şi ai grâului
(Daniel Bratu)

            A treia cale, mai profundǎ, mai dramaticǎ și contorsionatǎ, uneori cu ușoare lunecǎri morbide unde talazurile iubirii trec dincolo de viaţǎ și moarte și lasǎ urme dureroase
*
Şi îmi doream să mă iubeşti
cu privirea, cu mâinile, cu gura să-mi traversezi trupul în cercuri,
ca o ploaie să-mi umpli cu seminţe setea,
să simt cum creşti în mine, cum te ramifici, cum înfloreşti,
cum amuţesc toţi privindu-mă, 
rodind,
rodind,
rodind...
Dar,
în fiecare zi mă răneşti.
Sunt o rană deschisă prin care poţi atinge cu mâna mierea rapiţei,
poţi asculta cum plouă sub piele, avec des fleurs des champs
sau poţi asculta cântecul cărnii, înconjurând trupul, cu două rânduri de ziduri.
Prea adâncă dragostea aceasta ca să încăpem în ea... (Florina Isache)
*
tac și ascult mă agăț de fiecare 
deget de lumină care-mi cutreieră brazda

în care m-am afundat fără vină
gâdilatul din ureche
crește orgoliul cât casa
iese din mine străpunge nepăsarea
ca un armăsar ținut prea mult în lesă (Mihaela Aionesei)
*
te-am iubit aşa cum un zeţar îşi iubeşte literele 
pe care le culege noapte de noapte

te-am iubit ca un camionagiu în spatele depozitului de haine second-hand
ca un măcelar în carmangerie
ca un vizionar în mijlocul deşertului (Sorin Lucaci)
*
mi-au descoperit mâinile neliniștite
au chemat pe rând doua ambulanțe și descarcerarea
să le scoată de la capătul frânghiei care atârna ca o eră
de sfârșitul camerei
au consemnat un somn de moarte din cauze de siestă
în procesul verbal cineva s-a rătăcit în pustietatea asfaltului
până la ultima moleculă de întuneric

dar astea sunt doar speculațiile locatarilor de pe casa scării
tu ai spus într-un interviu că eu nu am locuit niciodată
în mintea ta
iar camera este goală de ani de zile(Daniel Dǎian)
*
îţi spuneam cîndva că trebuie doar să ne iubim 
ca să rămînem în viaţă. acum am murit şi zîmbetul tău peste rîu 
lasă-l să fie amar ca o procesiune 
de înmormîntare pe ape. să nu verşi lacrimi. lasă-le să-ţi umple sînii 
pîntecul iar cînd vei naşte să pui numele meu
copilului şi să ştii că asta înseamnă cu adevărat viaţa.
adio ulma. în casa ta mică să aprinzi o lumînare 
apoi să sufli în ea împreună cu bărbatul tău. aşa mă voi risipi 
prin porii zidurilor ca dintr-un uter ce naşte morţi livizi 
cu ochi de durere. să faci dragoste în patul nostru
ca şi cum ai uita că ai mai făcut asta înainte să muşti
pe înfundate perna fără să-mi mai simţi gustul
. 
adio dragostea mea. (Leonard Ancuţa)
*
iată, 
sunt o femeie în care cuvântul e o apă în vreme de secetă 
sunt o mână îmblânzită de Dumnezeu 
vreau să te ating în dimineața aceasta 
când copacii devin tremurători în muguri 
ca proaspăt ieșiți din cristelniță 
vreau să mă porți ca pe un steag deasupra mărilor, 
deasupra umbrelor, deasupra oglinzilor 
să mă faci una cu tine (Romita Mǎlina Constantin)
*
acolo unde ferestrele şi uşile caselor erau puse. numai în casele de roşu nimeni era poftit în casele de roşu. l-au pus pe masă şi l-au deschis. să scoată toate lucrurile. toate lucrurile nefolositoare. au început de la inimă că toate au un început de la inimă. inima nu voia să se lase scoasă din piept. au pus securea pe inimă
şi securea s-a îmblânzit. au folosit laserul că e la modă. de punctul acela luminos 
nu s-au putut folosi de punctul acela luminos. zic omul acesta nu vrea să-şi lase inima în afara lui. să se ducă pe inima lui vrea. au chemat îmblânzitoarea de iepuri. să-i ofere inima lui îmblânzitoarei de iepuri. şi s-a trezit paznicul de noapte .
şi îi era frică. (Emil Iulian Sude)

            Nu știu dacǎ vreunul dintre cei citaţi de mine va accede la premii, chiar nu știu! Ce știu însǎ sigur e cǎ dacǎ Daniela Toma – sufletul Cenaclului de urgenţǎ și mintea limpede a noii edituri ART Creativ(ce s-ar face mintea fǎrǎ braţul înarmat cu chitarǎ al lui  Ion Calotǎ?) – va avea inspiraţia sǎ scoatǎ o carte, selectând din multiplele materiale primite în concurs. Ar fi o panoramare valoroasǎ a momentului 2015 în poezia de dragoste.

            Sper sǎ ni se facǎ onoarea și nouǎ, celor din juriu, sǎ ne putem lipi cu câte o poezie. Sǎ nu ne simţim excluși de comunitatea concurenţilor, din prea multǎ dragoste…

miercuri, 25 martie 2015

UnEscupres.ro Buna Vestire a ciripitorilor

          Floricǎ și Stelu și Pescariu sunt liberi...

           Lumea noastrǎ scriitoriceascǎ este profund marcatǎ de la o vreme de neputinţa de a accede la premiile Nobel. De fapt sunt mai multe neputinţe, nu le detaliem aici. Unii spun cǎ e o greșealǎ de selecţie a reprezentativitǎţii celor care anual sunt trimiși în prestigioasa competiţie. Alţii susţin cǎ segmentul socio-uman ce se aliniazǎ în spatele acestei profesiuni, membri sau nemembri ai Uniunii Scriitorilor, n-a știut sǎ se extragǎ din deșertul roșu al realismului socialist și s-a trezit plasat într-un con de umbrǎ, poate cel mai trist al societatǎţii de consum.
          Farǎ fonduri, fǎrǎ edituri de stat, încǎieraţi pe o ierarhie a orgoliilor și pe un amǎrât de timbru literar, în timp ce alte segmente se strǎduiau sǎ-și înghesuie în buzunar scheleţii de fiare vechi ai mamuţilor industriali, subsolul, terenurile intravilane, pǎdurile patriei și locurile în parlament.
          Umbra și umezeala pe fondul de crizǎ moralǎ a umplut câmpul cu bǎlǎrii, s-au încurcat valorile și încet-încet le-au luat faţa scriitorilor importanţi, scriitorii din pușcǎrii. Arta delaţiunii antrenatǎ de pe vremea cealaltǎ în binomul securiști-informatori, a scos la ivealǎ o nouǎ pleiadǎ de "artiști scriitori".
          Și în timp ce scriitorii și criticii adevǎraţi pǎrǎsiserǎ arena, fǎcându-se unii ambasadori, alţii traficanţi de fluturi și flori, micii procurori au descoperit cǎ ar fi momentul sǎ cultive talentul scriitoricesc al românului, pe tǎrâmul inspirat al delaţiunii, într-o nouǎ renaștere a naţiunii, punând sluga în locul stǎpânului.
          Nu vreau sǎ devin analist politic sau sǎ fac pe înţeleptul și sǎ adopt de jure critica raţiunii pure. Dar am dreptul ca cetǎţean copt la minte sǎ susţin o propunere în trei cuvinte, printr-o scrisoricǎ la președinte.
          Ce-ar fi la anul sǎ-i nominalizǎm sǎ candideze Nobelu pe Floricǎ și pe Stelu și pe mǎrunţelul ǎla de Federelu care pescuiște perle pentru mierle în baza Cutezǎtorii. Trei Nobel-ei dintr-o datǎ într-o Romaine curatǎ, talentatǎ și plinǎ de glorii.
          Nu-i așa cǎ e o bunǎ vestire?

          Mǎi oameeni buni, vǎ întreb știţi cumva cine vrea sǎ decredibilizeze DNA-ul?

luni, 23 martie 2015

UnEscupres.ro Trofeul destinului


        “Bǎi, dar greu e trofeul ǎsta!” Și la propriu și la figurat, e un trofeu pentru care aducerea lui în ţarǎ din îndepǎrtata Californie va necesita un transport cu un avion special. Nu ne facem probleme, nu ne lasǎ la greu prietenii americani. Am aflat pe surse cǎ ni-l vor trimite odatǎ cu ambasadorul lor. Bucata aia grea ce pǎrea un uriaș diamant e dintr-un minereu stelar, solid, șlefuit, pe care se poate încrusta așezat povestea unei cariere la rândul ei stelare. Se zice cǎ textul e deja scris de zei în limbajul tǎbliţelor de la Tǎrtǎria, dar e pǎstrat secret la NASA alǎturi de misterul extratereștrilor, ca sǎ nu descurajeze restul competitorilor. Dacǎ Jelena Jankovici ar fi știut dinainte rezultatul de unde ar mai fi venit dramatismul și suspansul?
          Așa se gestioneazǎ lucrurile la nivel înalt.
          Partida în sine a curs ca și cum râul Jelena , dupǎ ce în drumul sǎu și-a adunat afluienţii împlinindu-se fluviu, s-a rǎtutit simţind cǎ sunt aproape dunele de nisip. A crezut cǎ deja a ajuns pe ţǎrmul Pacificului, dar în spatele unei stâncii Halep, nu era decât marele deșert însetat al Californiei care i-a înghiţit ca pe nimic apele. Douǎ mingii i-au lipsit Jelenei ca sǎ rǎstoarne destinul. Norocul a fost cǎ zeii terminaserǎ vinul și au privit în jos spre Indian Wells.
          Strǎnsǎ lupta și sǎ recunoaștem de uzurǎ. Spunea înainte de meci CTP-ul cǎ Simona nu ar trebui sǎ intre în stilul de joc al adversarei și sǎ joace mingiile în raliuri lungi de pe fundul terenului, dar românca încǎpǎţânatǎ, a dorit cu tot dinadinsul s-o batǎ cu armele ei. La finala de anul trecut de la Roland Garos jucase cu Maria Sharapova spectaculos și a pierdut. Sǎ mergem pe mâna ei. E aproape aprilie și anul ǎsta a înclinat tricolorul într-un singur meci.

          Felicitǎri Simona! Ca o învǎţǎtoare a destinului ne aduci aminte cǎ sentimentul mândriei poate fi românesc.


sâmbătă, 21 martie 2015

UnEscupres.ro De Ziua Mondiala a Poeziei

Desen: Claudia Duminica

Poeţii, au picioarele în catalige


Poeţii, au picioarele în catalige
ca să spargă cu fruntea norii.
Înaintea lor, îngerii pe schiuri
le deschid drumul
precum salvatorii.

„Ce e cu picioroangele
alea cu crăcană?”
se mirară îngerii;
„Nici nu au aripi pe spate
Sunt ciudaţi (poeţii)
şi cangele
ce le ţin picioarele legate,
le-au făcut rană!”

Poeţii continuă
să înainteze,în echilibru,
în Marea Nordului
pe stăvilarul de la Afsuitdijk,
măsurând iambii, sau
numărând oile
pe partea de dig
dinspre Den Oever
şi spărgând cu fruntea
piatra norilor.

Piatrǎ sfǎrâmatǎ,
frǎmântatǎ
și împletitǎ
cu nuiele de răchită,
şi călcată
în picioroange,
(nopţi şi zile,)
peste inimi
şi peste Gange,
în burta monstrului.

Cândva un extraplanetar,
desigur boem,
va călca nesigur peste stăvilar

minunându-se de poem

Din volumul Norduri

UnEscupres.ro Fricǎ la bostǎnǎrie

          Povestea cu droașca plinǎ cu pepeni care s-a oprit pe marginea drumului, și muiat de suliţele fierbinţi ale soarelui, omul care trǎsese din greu la ea, se urcǎ sǎ punǎ capul sǎ se odihneascǎ deasupra pepenilor ce pǎstraserǎ oleacǎ de rǎcoare, nu se potrivește întrutotul întâmplǎrii Simonei Halep!
          În primul rând cetitorule, sǎ-ţi dau vestea sumbra cǎ omul se odihnea pe șosea într-o limuzinǎ, nu era o droșca ci o bijuterie pe motorinǎ. Iar pepenii nu erau nici pepeni, dar nici ouǎ de la vreo cloșcǎ, ci mingii de tenis galben-portocalii. Nici în vis biluţele ǎlea elastice nu ţineau umbrǎ pe planetǎ, cǎ erau vii și fantastice când se izbeau de rachetǎ.
          Extrapolând, am putea sǎ-i dǎm Simonei rolul îngerului, iar Serena poate fi fǎrǎ îndoialǎ un drǎcușor mai mare. Ele douǎ au tras fiecare pe partea ei din greu ca sǎ ajungǎ în marea confruntare. Pe cine sǎ aleagǎ Dumnezeu pentru finalǎ?
          Când omul se trezi Domn, ca dupǎ boalǎ din somn cam din lunǎ picat era deja în tribunǎ. Ce sǎ mai înţeleagǎ sǎracu? Și o datǎ s-a luminat ca dupǎ ploaie! La dracu, fie și-un lup mâncat de oaie!  

          Serena, cu tine încep mai întâi. Nu-i așa cǎ te doare-n cǎlcâi ?

vineri, 20 martie 2015

Eclipsǎ de soare


Poţi atinge luna de cearǎ cu mâna,
pe vârfuri de brazi,
sau pe scarǎ de mǎtase,
urcând.
Nu-ţi privi jinduind stǎpâna,
cu viforniţa-n oase!
Când taci,
rǎmâi flǎmând!…

Slǎbit de putere, soarele
cǎpǎcit ca un fagure
cu miere,
atârnat pe grindǎ
de coperișul de fum al cerului,
s-a lǎsat sfârtecat precum
cǎprioarele,
de vârcolaci.

Ziua și noaptea
se privesc în oglindǎ,
într-un echilibru stângaci
al efemerului instabil.

Prea multe azi!
Constat subtil:
și solstiţiu de primǎvarǎ,
și eclipsǎ, și superlunǎ
și ziua fericirii,
toate împreunǎ.
Mai bine lipsǎ.
Noapte bunǎ!

Ascult plictisit ca un domn,
glasul Pǎsǎrii ceţii în somn,
copleșit de fenomene astrale.
E team building la DNA.
La Beciul Domnesc
s-a pus sigiliu.
În Consiliul PSD
Rovana Plumb întinde
antiridul corupţiei,
rebrenduind partidul,
în întâlniri pastorale,
firești.

Doar o singurǎ veste tristǎ
de ziua fericirii.
Barza de la Schitu Golești

Nu e traseistǎ