duminică, 18 noiembrie 2012

Cântarea Cântărilor



 Tabletă. Lumea văzută de Ion I


Cartea Sfântă ne amăgeşte ceţoasă că nici focul, nici pământul, nici apa şi nici măcar femeia n-a ispitit întâi, misterul creaţiei. La început a fost cuvântul. Cuvântul lui Dumnezeu.
Nu trebuie să ne facem probleme către cine l-a rostit, în ce limbă... Sigur însă acel cuvânt nu a fost onomatopeic, scurt, sentenţios sau silabisit greoi, ci a fost un cuvânt lung cu inflexiuni învăluitoare ca un vers fără îndoială muzical, dacă atât de mult i-a plăcut Atotputernicului să-l asculte şi să-l moduleze ulterior, aşezându-l la temelia lumii acesteia.
Tot atât de încredinţat pot să fiu că bucuria s-a împlinit la capătul nopţii, când Ziditorul a întrezărit femeia într-o margine întinzându-şi la soare pielea catifelată peste reliefurile rotunjite de degetele lungi ca nişte raze ale gândului său.
Ruşinat de desfrâu, a înfăşurat trupul femeii potrivind cuvintele şi acoperind goliciunea într-un poem de mătase. Nedorind să ascundă minunea, cuvintele lunecoase nu-l ascultau.

4 comentarii:

  1. Cuvântul - Comunicare - Informaţie... În esenţă informaţia nu poate fi ruşinoasă, ea există, cuvântul o transmite şi da, cuvântul poate fi sau nu ruşinos... Şi uite aşa, prin cuvânt Binele a fost despârţit de Rău, Frumosul de Urât, Goliciunea de Plinătate, Adam de Eva... Acum fiecare se cauta, se găsesc temporar... se pierd, se caută... se uită...

    RăspundețiȘtergere
  2. Am vrut, ispitit, splendoare in iarba cuvantul si se pare ca n-am reusit...

    RăspundețiȘtergere

  3. Thanks for a marvelous posting! I seriously enjoyed reading it, you could be a great author.
    I will remember to bookmark your blog and will often come back someday.
    I want to encourage you to continue your great writing, have a
    nice morning!

    RăspundețiȘtergere