miercuri, 27 februarie 2013

Vameşul şi ţuica de prună



             Aventura europeană a pornit prost la primii paşi dincolo de graniţă. După un drum lung de peste 800 de kilmetrii pȃnă la Nădlag, corabia noastră pe roţi s-a izbit de o stȃncă.  Măi oameni buni, un ţȃşti-bȃşti de vameş tȃnăr, mai balaoacheş, cu mustaţă în furculiţă, ungur, s-a pus de-a curmezişul drumului cică să-i punem la dispoziţie teritoriul romȃnesc ce-l luaserăm cu noi în peregrinare, cu portbagaj cu tot.
           Ȋnţelegeţi dragii mei ce a facut insul ăla după ȋndelungi dezbateri şi cotrobăieli prin portbagaj?  Mi-a confiscat 4 litrii de ţuică prima(de la Gicu), fruntea, pe motiv că e contrafăcută şi n-ar fi ȋnvrednicită să se consume ȋn spatiul european. Nu avea etichetă de marcă ȋnregistrată, sau un certificat adiacent care să dovedească faptul că i s-a plătit acciza ȋn statul romȃn şi nu e marfă de contrabandă.

          Măi oameni buni, ȋnţelegeţi ce se ȋntȃmplă? E un afront adus pămȃntului nostru scump, gliei strămoşeşti ce a urcat ȋn pom către coroana falnică a frunzelor, seva  spre rodire! E un afront adus naţiei romȃne ce a stors şi sublimat ȋn alambicul gȃndirii sale profunde, esenţa prunei Sticloase de Bilceşti

          Păi contrabandă se face cu patru  litri, stirpe de nomad ce eşti? De unde ştii tu ce-am plătit eu, ȋn buzunarul statului meu de drept!? A gustat neam de neamul tău ţuică făcută de Gicu, să-i zici că e marfă de contrabandă?...

          Ne-am plătit amenda 80 de euro, l-au ȋnregistrat pe Laurenţiu ȋn calculatorul cu infractori, contrabandişti şi acte teroriste şi am plecat nervoşi către autostradă. Revolta nu s-a potolit pănă la Budapesta. M-am tot gȃndit; ori e pâră din secuime, ori organismul de supraveghere al blogurilor m-a pedepsit. Am scris cu o zi ȋnainte pe blogul meu, Pasărea ceţi despre buclucaşul ăla de steag secuiesc.

          Da n-am să mă las eu aşa călcat în picioare vis-a-vis de orgoliu şi sentiment naţional! Promit că o să-i ȋnvăţ minte! Piaza aia rea de vameş, glumea zicȃndu-mi că dacă nu sunt ȋncredinţat de dreptatea legii maghiare pe care o slujea, pot suna  la prietenul meu Barosso să-i cer un punct de vedere. 
          Ce treabă are Barosso să se amestece ȋn diferendumul cu ţuica mea? Că n-am avut plăcerea să ne cunoaştem şi ţuica nu era pentru el! Aveam o sticlă cadou pentru Martin, soţul Claudiei şi cealaltă viza continuitatea personală ȋn bunele obiceiuri. Timpurile sunt grele, să nu mă ȋncerce Doamne fereşte, gȃndul ȋnstrăinării pe-acolo pe unde merg!

            Pȃ după miezul nopţii am umblat ca besmeticii prin oraş. I-am panicat pe băieţii cu camerele de supraveghere de-au intrat în alertă roşie, fotografiind la greu cu Nikonul, toate obiectivele lor strategice.

            Mărturisesc, am uitat şi de ţuică, mi-au îngheţat vorbele. Recunosc e cam frumos la ei.

2 comentarii: