Nu am găsit bulbi de
lalele. Am fost în Tuiland raiul grădinilor, cel mai mare magazin din Europa şi
nu am găsit bulbi. Bulbii ăia promisesem că-i duc unei poetese şi chiar voiam
să mă ţin de cuvânt. Vânzătoarea ne-a spus ca a trecut perioada pentru a fi îngropaţi
în pământ şi am ratat astfel ocazia să aduc în ţară ceva din miracolul olandez.
Claudia a ţinut să se revanşeze şi
mi-a promis că o să-mi ofere în schimb o cină numai din specialităţi olandeze. La
chestia asta n-aveam cum să mai putem da rateu. Totul era calculat dinnainte până-n
cele mai mici amănunte pe ore şi număr de calorii. Aflasem deja că în ţara
lalelelor se beau zilnic 7-8 cafele, deci aveam de-a face în consecinţă cu un
popor inteligent şi lucid.
Masa de sandwich-uri calde de la ora
unu nu creează nici o surpriză, fiecare consumă acasă sau la servici opt felii
de pâine. Variază doar conţinutul ce se pune la mijloc, după gustul fiecăruia
Între cinci şi şase, este musai masa
de seară. Cu precizarea că în Olanda nu găteşte nimeni, dacă dăm la o parte
excepţiile, adică familiile unde vre-un olandoi mai gurmand a făcut rost de o
nevastă româncă. Ieri la piaţă, mi-a povestit Claudia, a cerut-o de nevastă
unul şi pe nevastă-mea. Ea l-a privit încurcată neştiind olandeza şi repetându-i
politicoasă OK. Claudia abţinându-se din râs i-a explicat olandoiului că există
o verighetă la mijloc, ăla eram eu, din păcate. Cum mă aflu eu totdeauna în
calea fericirii nevesti-mii!
Întorşi de la Tuinland am oprit la un
supermarket unde Claudia şi-a umplut coşul cu o serie de pachete şi cutii din
plastic. Am fotografiat acolo pulpe de
porc afumate la cutii de carton. Aveai un cuţit la dispoziţie, dacă ar fi fost şi
o felie de pâine ai fi putut să-ţi aranjezi caloriile.
Fix la ora cinci pe farfuriile întinse
pe masă ni s-a servit lumpia, o
specialitate vietnameză vegetariană mică. Scoase dintr-o friteuză, batoanele
alea de dimensiunea unui pesmete, crocante, fierbinţi, peste care am pus câteva
picături de sos picant din ardei. Lumpia mică bănuiam că face parte din
aperitiv.
A urmat încă un rând de lumpia, de data asta chinezească, mult
mai mare cam cât un pateu cu carne de pui. Lângă ea o salată din germeni de
soia cu ardei gras şi castravete. Am consumat totul din farfurie bănuind pe
bună dreptate că acela e felul principal. Dar au venit şi crochetele cu ciulama
din carne de vită rulată în înveliş de pesmete. Toate trecând din cutii direct
în friteuză şi scoase fierbinţi. Nicio casă fără friteuză.
Ultimul fel, cel mai aşteptat, un
sufleu de brânză şi la sfârşit ca desert îngheţată de
trei cafele. Asta cu trei cafele e
numele îngheţatei.
Nu a lipsit desigur la sfârşit ultima
cafea a zilei. Intre felurile de mâncare, din pahare mari de cristal s-a băut whisky.
Tot să dai cu căciula după câini! Claudia însă avea în spaţiu doar patru pisici: pe Roza, Sisi, Zuzu şi Elzus.
aaa!!! cum nu mai sunt ...???
RăspundețiȘtergere