Lucru bun la nouǎ luni

          Sunt nouǎ luni de când cu multǎ siguranţǎ am dat drumul în libertate Gușterelui meu. Vǎ mǎrturisesc sincer nu m-am așteptat ca în tot acest timp el sǎ se adapteze atât de bine încât existenţa lui sǎ nu fie luatǎ în seamǎ de nimeni. Eram convins cǎ monstruleţul meu special, gândit în dimensiuni minimiste se va dovedi în spaţiul public o bestie. Sǎ mǎ fi înșelat eu? Chiar nimeni sǎ nu-l citeascǎ și sǎ-l perceapǎ la dimensiunile adevǎrate? Sǎ nu fi mușcat pe nimeni de mânǎ strecurat dintre file și insul, potenţialul critic sǎ nu vadǎ cǎ din locul mușcǎturii se scurge sânge albastru?

          Întrebǎrile ar putea continua. Ba s-ar putea încropi și ceva explicaţii logice. Au fost prea puţine ouǎle de guștere (firesc e crizǎ!) și dupǎ prima reprizǎ am scos din crescǎtorie la soare, un numǎr limitat de exemplare. Pe deasupra sunt alegeri în toamnǎ carnaval și mǎcel.
          Mai bine mǎ gândeam sǎ scot un miel argintiu, semn electoral. Umpleam taraba. și tot gǎseam vre-un mușteriu idiot. Ce sǎ faci cu un Guștere!?...
          E și târziu și degeaba.

          Dacǎ aţi întâlnit un Guștere întâmplǎtor, l-am expus și pe net cǎ acolo e fǎrǎ buget, daţi un semn! V-aș rǎmâne dator!

PS. Chiar acum cu tristeţile mele împachetate plec la mare sa ascult Tristele lui Ovidiu, pe înserate...
S-auzim de mai bine!