marți, 3 martie 2015

Amantul Colivǎresei. Invitaţie la lecturǎ

            Am terminat de citit Amantul Colivǎresei cartea apreciatului romancier Radu Aldulescu. Îmi scǎpase pânǎ acum. (I-am trimis și eu lui, Gușterele. El cu siguranţǎ nu l-a citit.)
            M-am bǎlǎcit alǎturi de Mite,  în colcǎiala unei epoci fǎrǎ orizont, ce nu-mi era strǎinǎ, dar într-o lume instinctualǎ cu care eu refuzasem sǎ mǎ amestec și sǎ caut s-o înţeleg. Tușele groase, amprenta vulgarǎ, sunt slujite cu o tehnicǎ aparte, în care gândurile sunt îmbrǎcate în limbajul frust și discontinuu ale unei forţe ieșite din comun a personajului, pe care doar prezenţa femeilor reușea sǎ-l îmblânzeascǎ. Un mod de viaţǎ cu griji și sentimente puţine și fixe, dar cu trǎiri intense în care clipa juca rol decisiv.
            Atâta timp cât munca, indiferent cât de grea, îi asigura un fel de siguranţǎ și liniște, iar banul din buzunar, normalitatea independenţei sale vis a vis de familie, Mite putea fi o individualitate mulţumitǎ de sine, pe picioarele lui, amestecându-și printre capcanele întinse de autor zilele, cu prietenul sǎu Banjuricǎ. 
            Familia, una specialǎ; tatǎl funncţionar în minister, om ajuns, orgolios, superior, exponent al vremurilor. Mama, fostǎ profesoarǎ de francezǎ, încercând sǎ ţinǎ cât decât unitǎ familia, dar având slabiciuni pentru Costel unul dintre cei trei bǎieţi, anume cel silitor care nu fǎcea de râs la școalǎ funcţia importantǎ a tatǎlui. Nicușor a plecat pânǎ la urmǎ în America,  iar Mite s-a apucat de box, acolo unde nu era necesar sǎ ţinǎ în hǎţuri bestia.
            În paginile cǎrţii sunt întâmplǎri cu femei, inseminate de autor cu anume tipologii, începând cu Tudora. Un fel de mama rǎniţilor, dar într-un alt mod, cǎci ea cu coada ei de mǎturǎ, fǎcea ordine bǎgatǎ în mijlocul “câinilor sovietici”, sǎ-i despartǎ din încǎierare pe hǎndrǎlǎii ǎia de boxeri, cǎţelandrii gudurându-se în jurul ei. Memorabilǎ scena aceea!
            Apoi Bica. Într-un singur picior, adusǎ de Banjoricǎ în unitate sǎ astâmpere pe bani setea tuturor soldaţilor într-o varǎ.
            Atena. Circǎreasa care dorea sǎ-i vadǎ goi pe amândoi în camera de hotel, fǎrǎ sǎ se culce cu niciunul.
            Cele douǎ surori. Amalia și Vera care un an de zile au reușit sǎ-i ţinǎ cumnaţi, la Perţihani, cum vii în București dinspre Olteniţa. Apoi Norica, plecatǎ sǎ-și aducǎ din Moldova certificatul de naștere necesar pentru cǎsǎtorie. Nu s-a mai întors. Și Dorina, cea care i-a înșirat pe toţi trei fraţii Cafanu pânǎ la urmǎ. Ultima, Fulg de Nea. Sǎlbǎticiunea aia era o lunǎ femeie, luna urmǎtoare om.
            Deasupra tuturor, Colivǎreasa. Mireasa în doliu care l-a fǎcut bǎrbat la 12 ani pe Mite, printre hohotele de râs ale cǎrnii ei ce  se dǎruise eliberatǎ unui copil. Cea care nu l-a pǎrǎsit niciodatǎ, nici când era militar, și nici când pierzându-și serviciul a ajuns la pușcǎrie și acolo tot cu Banjoricǎ, a demolat acoperișul și zidurile unui spital…

            Nu vǎ spun mai mult, citiţi!...

Un comentariu:

  1. Liviu Martin Din pacate, istoriile marunte raman la marginea vietii si a eternitatii...

    RăspundețiȘtergere

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase