vineri, 27 martie 2015

Argumente pentru Gala poeziei de dragoste


          Deloc ușor sǎ jurizezi o Galǎ a poeziei de dragoste. Sǎ jurizezi cu inima? Cu mintea? Ce sǎ apreciezi mai întâi, esteticul? Curgerea discursului? Muzicalitatea? Ideea metaforǎ? Scenariul filmic? Mesajul ce se transmite dincolo de cuvinte? Mesajul dincolo de viaţǎ și moarte al iubirii?
            Din multitudinea de oferte avutǎ la dispoziţie s-au desprins trei direcţii în poezia de dragoste actualǎ. Prima, abordând recuzita clasicǎ, rimǎ, ritm și alte elemente ușor desuiete lustruite de vreme din care nu lipsesc amurgurile, luna și stelele, martore jocurilor celor doi îndrǎgostiţi.
Cândva iubeam o doamnǎ-n asfinţit
Îi construiam palate din amurguri
Și le ardeam în dimineţi pe ruguri
Cu ochi rǎniţi de-același rǎsǎrit (Ovidiu Vasile). Alteori se cautǎ mai mult și când acel altceva e pigmentat cu umor, inteligenţǎ, autopersiflare, poţi degusta cu plǎcere fructele oferite la desert.
*
uimește-mǎ! fi iubi mai cu moţ
de Freud șI Copperfield nu mai e timp,
nu-mi cǎuta în traistǎ ca un hoţ
identitatea șteaarsǎ din Olimp
……………………………..
uimește-mǎ! aflǎ-mi nuanţa justǎ
în hollyrai paveazǎ-mǎ c-o stea
croiește-mi cloș din clopoţei o fustǎ
sǎ exersez în a o lepǎda (Luminiţa Zaharia),
*
eu iti port camașile albe
tu imi probezi carnea
cusuta cu aţǎ rosie (Cristina Negru-Grigorov)
*
Ești o corabie frumoaso cu toate fustele sus (Costel Zǎgan)

            Altǎ direcţie merge pe simplitatea și prospeţimea imaginilor, atingeri și contopiri luminoase, o zonǎ optimistǎ care ar trebui sǎ reprezinte idealul.
*
Mai întai a fost sǎrutul
Așa respiram, unul cu aerul din celǎlalt
Apoi trupurile…
Atât de îmbrǎţișate.
cǎ inima mea îţi bǎtea în piept
și inima ta îmi rǎscolea sângele (Mihail Viorel Anghel)
*
m-am îndrǎgostit odatǎ de o femeie
împǎrţeam cu ea totul chiar și un mǎr
opream eu partea stricatǎ
îi dǎdeam ei doar partea dulce (George Stǎnciulescu)
*
e iarnǎ caldǎ
și cad fulgi de lebǎdǎ peste orașul încins de iubire
am aflat nu demult cǎ femeile poartǎ pielea bǎrbaţilor
cǎ bǎrbaţii poartǎ pielea copiilor
și copii pe-a îngerilor
am aflat cum sărutul schimbă o viaţă cu alta 
şi naşte din carnea mea o fericire 
aproape dumnezeiască ( Adi Filimon)
*
aproape că uitasem
gara cea veche şi şeful de tren care împingea trenul la deal
cu boii lui mici
fumul cuvintelor şi locomotiva ţipând
ca o sirenă pe Valea Vaserului
cu burta lunecând pe drumeagul de fier
până când
s-a rupt poala minunilor
mai ştii
cum se desprindeau în primăvara aceea zăpezile de pe coastele noastre

mai uşoare decât trilul de pasăre în ocolul Pământului
şi cum ne striga florăreasa cu trandafiri mov prea-
fericiţilor
……..
poate vei ţine cont
că ai trecut prin lanul cel verde
şi te-am văzut ca pe un abur copt cum pluteai
odată cu pâinea în ochii mei şi ai grâului
(Daniel Bratu)

            A treia cale, mai profundǎ, mai dramaticǎ și contorsionatǎ, uneori cu ușoare lunecǎri morbide unde talazurile iubirii trec dincolo de viaţǎ și moarte și lasǎ urme dureroase
*
Şi îmi doream să mă iubeşti
cu privirea, cu mâinile, cu gura să-mi traversezi trupul în cercuri,
ca o ploaie să-mi umpli cu seminţe setea,
să simt cum creşti în mine, cum te ramifici, cum înfloreşti,
cum amuţesc toţi privindu-mă, 
rodind,
rodind,
rodind...
Dar,
în fiecare zi mă răneşti.
Sunt o rană deschisă prin care poţi atinge cu mâna mierea rapiţei,
poţi asculta cum plouă sub piele, avec des fleurs des champs
sau poţi asculta cântecul cărnii, înconjurând trupul, cu două rânduri de ziduri.
Prea adâncă dragostea aceasta ca să încăpem în ea... (Florina Isache)
*
tac și ascult mă agăț de fiecare 
deget de lumină care-mi cutreieră brazda

în care m-am afundat fără vină
gâdilatul din ureche
crește orgoliul cât casa
iese din mine străpunge nepăsarea
ca un armăsar ținut prea mult în lesă (Mihaela Aionesei)
*
te-am iubit aşa cum un zeţar îşi iubeşte literele 
pe care le culege noapte de noapte

te-am iubit ca un camionagiu în spatele depozitului de haine second-hand
ca un măcelar în carmangerie
ca un vizionar în mijlocul deşertului (Sorin Lucaci)
*
mi-au descoperit mâinile neliniștite
au chemat pe rând doua ambulanțe și descarcerarea
să le scoată de la capătul frânghiei care atârna ca o eră
de sfârșitul camerei
au consemnat un somn de moarte din cauze de siestă
în procesul verbal cineva s-a rătăcit în pustietatea asfaltului
până la ultima moleculă de întuneric

dar astea sunt doar speculațiile locatarilor de pe casa scării
tu ai spus într-un interviu că eu nu am locuit niciodată
în mintea ta
iar camera este goală de ani de zile(Daniel Dǎian)
*
îţi spuneam cîndva că trebuie doar să ne iubim 
ca să rămînem în viaţă. acum am murit şi zîmbetul tău peste rîu 
lasă-l să fie amar ca o procesiune 
de înmormîntare pe ape. să nu verşi lacrimi. lasă-le să-ţi umple sînii 
pîntecul iar cînd vei naşte să pui numele meu
copilului şi să ştii că asta înseamnă cu adevărat viaţa.
adio ulma. în casa ta mică să aprinzi o lumînare 
apoi să sufli în ea împreună cu bărbatul tău. aşa mă voi risipi 
prin porii zidurilor ca dintr-un uter ce naşte morţi livizi 
cu ochi de durere. să faci dragoste în patul nostru
ca şi cum ai uita că ai mai făcut asta înainte să muşti
pe înfundate perna fără să-mi mai simţi gustul
. 
adio dragostea mea. (Leonard Ancuţa)
*
iată, 
sunt o femeie în care cuvântul e o apă în vreme de secetă 
sunt o mână îmblânzită de Dumnezeu 
vreau să te ating în dimineața aceasta 
când copacii devin tremurători în muguri 
ca proaspăt ieșiți din cristelniță 
vreau să mă porți ca pe un steag deasupra mărilor, 
deasupra umbrelor, deasupra oglinzilor 
să mă faci una cu tine (Romita Mǎlina Constantin)
*
acolo unde ferestrele şi uşile caselor erau puse. numai în casele de roşu nimeni era poftit în casele de roşu. l-au pus pe masă şi l-au deschis. să scoată toate lucrurile. toate lucrurile nefolositoare. au început de la inimă că toate au un început de la inimă. inima nu voia să se lase scoasă din piept. au pus securea pe inimă
şi securea s-a îmblânzit. au folosit laserul că e la modă. de punctul acela luminos 
nu s-au putut folosi de punctul acela luminos. zic omul acesta nu vrea să-şi lase inima în afara lui. să se ducă pe inima lui vrea. au chemat îmblânzitoarea de iepuri. să-i ofere inima lui îmblânzitoarei de iepuri. şi s-a trezit paznicul de noapte .
şi îi era frică. (Emil Iulian Sude)

            Nu știu dacǎ vreunul dintre cei citaţi de mine va accede la premii, chiar nu știu! Ce știu însǎ sigur e cǎ dacǎ Daniela Toma – sufletul Cenaclului de urgenţǎ și mintea limpede a noii edituri ART Creativ(ce s-ar face mintea fǎrǎ braţul înarmat cu chitarǎ al lui  Ion Calotǎ?) – va avea inspiraţia sǎ scoatǎ o carte, selectând din multiplele materiale primite în concurs. Ar fi o panoramare valoroasǎ a momentului 2015 în poezia de dragoste.

            Sper sǎ ni se facǎ onoarea și nouǎ, celor din juriu, sǎ ne putem lipi cu câte o poezie. Sǎ nu ne simţim excluși de comunitatea concurenţilor, din prea multǎ dragoste…

2 comentarii:

  1. Luminita Zaharia "Nu știu dacǎ vreunul dintre cei citaţi de mine va accede la premii, chiar nu știu! Ce știu însǎ sigur e cǎ dacǎ Daniela Toma – sufletul Cenaclului de urgenţǎ și mintea limpede a noii edituri ART Creativ(ce s-ar face mintea fǎrǎ braţul înarmat cu chitarǎ al lui Ion Calotǎ?) – va avea inspiraţia sǎ scoatǎ o carte, selectând din multiplele materiale primite în concurs. Ar fi o panoramare valoroasǎ a momentului 2015 în poezia de dragoste."

    RăspundețiȘtergere
  2. Mihaela Aionesei mulțumim mult pentru răbdare și înțelegere.
    Îmi place · Răspunde · 15 minute

    RăspundețiȘtergere

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase