Un psalm

 

        1. A privit împrejur, cerul cu focul luminãtorilor, apele şi pãmântul cu verdeaţã Iscusitul Meşter. Lucrul era bun.

          2. Și-a-mpreunat mâinile, şi-n rugãciune a fãcut omul din carnea pãmântului, dându-i duh. Scrie scriptura

          3. Si-a mai trecut o zi şi încã o noapte. Cum sã laşi singur omul sã pazeasca via?

          4. Cu grija mare a scos o coastã din somnul lui, şi a strãpuns cu ea un bulgǎre albastru de humǎ, storcând deasupra boabe de rodie.

          5. Apoi în potirul florilor şi-a-nmuiat degetele în rouǎ, sã-i fie gãndul înmiresmat.

          6. Ii plãcea cum se modelau în cãuşul mâinilor rotunjimile coapselor şi ascunzişurile femeii prefigurând ispitǎ.

          7. Astfel a fost searã, cerul, apele si pãmântul s-au încǎlzit împreunǎ la dogoarea lucrǎrii sale.

          8. Dimineaţǎ, în a opta zi a lui martie, venindu-Și în Fire Iscusitul Meșter I-a poruncit omului în toate zilele vieţii lui sǎ-și zideascǎ femeia în iubire!

          9. La mulţi ani Doamnelor!