Plǎgi

O lecţie profundǎ am primit azi dinspre oamenii arşi la Colectiv, cei care au apucat sǎ trǎiascǎ şi au acceptat sǎ rǎspundǎ ziariştilor într-o conferinţǎ de presǎ. Ca oţelul ce se întǎreşte dupǎ botezul focului, consolidându-şi calitǎţile, cei trei tineri cu mâinile bandajate, pǎreau nişte apostoli siguri pe ei, care învǎţaserǎ cǎ esenţial e sǎ te bucuri de fiecare clipǎ pe care o trǎieşti. Fǎrǎ duşmǎnie şi înverşunare, sǎ ai înţelepciunea sǎ ierţi, dar sǎ nu uiţi nimic.

“Este mult mai plǎcut sǎ te bucuri decât sǎ urǎşti!”

Ei au vǎzut chipul morţii şi moartea ce urâtǎ era!

Un stol de fǎtuci disperate îşi lansau tirul întrebǎrilor fǎrǎ noimǎ, scormonind plǎgile arse, nemulţumite cǎ nu se vede sângele prin bandaj şi cǎ nimeni nu are curaj sǎ arate slǎbiciunile şi lipsurile actului medical.

Cum sǎ faci o ştire fǎrǎ puţin scandal?

“La spital, cu medicamentele odatǎ am primit multǎ iubire. Am fost copiii medicilor!”

–Cum aţi simţit focul când venea cǎtre voi?...

–Ardea?...

–Aţi terminat cu rock-ul pentru totdeauna, nu-i aşa?...

Ochii lor mustrǎtori n-au rǎmas datori, au rǎspuns la-ntrebare.

“Ar trebui şi la voi o schimbare!”

Au dreptate! Stau şi contemplu cum l-a luat presa în zoalǎ pe Dacian Cioloş. Nu cǎ aş vrea eu sǎ-l fi pus într-un templu, dar nici sǎ-l frǎmânte ca pe-un bulgǎre de zǎpadǎ şi sǎ-l arunce. Nu, nu în stradǎ, ci într-un cazan cu smoalǎ. Îmi aduc aminte aceeaşi turmǎ de fǎtuci, cu trei ani în urmǎ, ca ielele îl spǎlau pe Ponta cel trist în bulbuci de toate relele, punându-i pe tavǎ ovǎz şi otavǎ…un cec în alb. Mǎnânci mânzule ovǎz?... Şi el bon jurist a mâncat

Da, dar era pesedist nu tehnocrat!