miercuri, 13 aprilie 2016

Critica de Paştele Cailor



           Scriu după un an, aşteptând acelaşi post al Paştelui Cailor azi 13 aprilie. Cine vrea să vadă ce scriam pe 13 anul trecut să dea un clic pe link la sfârşit.



Postura în care te situezi când lansezi o carte nouă, e diferită și lipsită de sens după un an, ca autor care-ai fost. Nu-i ca atunci când încondeiezi ouă în mod curent și te-a cuprins (fără rost) magia unui dor absent. Analizezi…

Pare că ai mers pe contrasens. Eşti învins de tot! Te trezești surprins că magnetismul în jurul cărţii tale, nu e bigot! N-a funcţionat chimia la parametrii imaginaţi! Realizezi că din biserica ta în care ai fluierat în tăcere nu s-a înghesuit nimeni sǎ ia lumina de înviere.

Da ce te crezi matale Ionescule, că eşti trimisul lui Dumnezeu din Piteşti? să stai cu credincioşii la taclale?…

Un amărât de ateu ne-ai băgat pe gât Apocalipsa și te-ai crezut zmeu?

Constat. Nici o cronică, nici o întâmpinare, nici o vorbă de hulă! Critica e mai mult decât nulă…  

E ca în vremi de eclipsă… Câte stele pe cer, atâtea lipsǎ!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase