joi, 19 ianuarie 2017

Zidul




Tălpile merg
pe calea pământului
secunde pierdute
în marile dune de nisip.
De n-ar fi înţeleptele cămile
să rumege în tăişul nopţii, zilele,
în ce chip am pătrunde
prin hăţişul de ierburi uscate al vântului?…

Şi deodată un zid de apă.
Cu gândul în tălpile picioarelor socoteşti.
Nu-ţi faci poteci niciodată de-a lungul zidului
pe calea apei cu braţele!…
Cauţi din priviri ochii cămilei şi citeşti
„Fă-ţi o cocoaşa din piele de oaie
şi suflă în ea aerul când respiri,
ca să treci dincolo…”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase