sâmbătă, 21 iulie 2018

Raiul din deltă


La Mahmudia, coborând pe o coastă de deal de la pensiunea Bunica Maria, către braţul Sfântul Gheorghe şi urcând la debarcader într-o barcă de 8 persoane, cu motor, nu ştiam că voi ajunge atât de uşor în Rai. Trag nădejde că şi prietenul Ciprian Chirvasiu, Dumnezeu să-l odihnească! de care nu m-am putut despărţi cum se cuvine, a avut parte  de o trecere la fel de lină şi liniştită dincolo de lumea dezlănţuită şi de tracasările zilnice de care ne lovim.

Nu mai fusesem în deltă. Era un punct necunoscut mie pe hartă, pe care îmi doream să-l bifez. Barcagiul, gazda noastră, îndrăgostit de locurile binecuvântate de Dumnezeu şi furat de povestirile despre păsări şi celelalte vieţuitoare libere de constrângeri, şi care n-au nevoie deocamdată să protesteze în Piaţa Victoriei, n-a mai ţinut seamă de timp şi ne-a plimbat pe ape ceva mai mult de patru ore însoţiţi de lâşiţe, stârci, cormorani, cufundari, raţe, pelicani şi cai în sălbăticie. La întoarcere n-am mai ţinut seamă de gropile din asfaltul valurilor de pe canale şi am dat drumul în mare viteză la adrenalină, căci ne aştepta acasă un storceag de  peşte  şi un crap prăjit cu mămăliguţă şi mujdei de usturoi.

Aferim de noi! Şi ca bonus câteva imagini din Nikon-ul Cristinei Florescu


























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu