România – Franţa. Tablă de superlative.

·     De departe, la Rouen a fost cel mai frumos, cel mai tensionat, cel mai emoţionant şi cel mai spectaculos eveniment sportiv al acestui

început de an. Iar jucătoarele şi spectatorii au onorat spectacolul de gală.

·     Romania a avut de partea ei pe Simona Halep, cea mai valoroasă sportivă, dăruind jocului, inima ei mare, şi ştiinţa, mintea limpede ,şi energia până la sacrificiu.

·     Franţa a avut o echipă. Şi noi am avut, dar nu atât de omogenă şi solidă ca a lor.

·     Romania a avut cea mai minunată galerie, mareea galbenă întrecând fără dubii mareea albastră, la ea acasă.

·     Franţa a avut cel mai bun antrenor, urmăriţi-i reacţiile din filmul care urmează. Exploziv, expansiv, dar riguros ca un zeu în analiză. Calmul lui Segărceanu, ca o briză caldă prea tăcută…(!?) E greu să faci valuri aşa!

·     În pauze, după mingi incredibile, printre ovaţii sonore într-un labirint nesfârşit de aplauze, fluturau steagurile tricolore, amestecate. Roşu, galben de aur şi albastru, noi(!) - roşu alb de argint şi albastru, ei!

·     Noi am mizat pe numărul 1, ei au mizat pe numărul 2!

·     Două ghemuri ne-au despărţit de victorie. Hazardul ne-a părăsit ca de de-atâtea ori în istorie.

·     Nu-i nimic, mergem mai departe! Să fie pe gândul tău Smona!