miercuri, 13 martie 2013
Viena văzută de Ion I
De parcă am intrat ȋntr-o sală de bal, singurul
bărbat ȋnconjurat de prinţese şi de
valsurile lui Johann Strauss. La cine să privesc
admirând, cu cine să dansez mai ȋntȃi ca să nu jignesc?
Marii artişti ai lumii sculptori, arhitecţi, pictori, muzicieni au dăruit Vienei faima pe care o merită. Capitală a
imperiilor a strâns bogăţii câtă apă s-a scurs în jos pe
Dunăre, dar opulenţa nu e afişată şi aerul nu e încărcat de greutatea apăsătoare
a comorilor. Se respiră liber spaţiu, căci monumentalele clădiri înconjurate de
grădini şi parcuri străjuite de statui, au păstrat vie o epocă în care arta
încă se descoperea cu bucurie, nu-şi descoperise limitele, iar ideea de frumos
era dominanta, scopul în sine mai presus de utilitatea demersului.
Nu
sunt de loc pregătit de a susţine doct o disertaţie orgolioasă despre stilul
baroc şi clasic al arhitecturii, sau despre alte lucruri din istoria oraşului
vechi înscris de UNESCO în lista monumentelor patrimoniului mondial. Las ca
deobicei Nikonul, el oricum îşi expune mai repede si mai obiectiv decât mine impresiile.
marți, 12 martie 2013
Germania cȃt o zi de post. A zecea zi
Roţile
automobilului meu se afundă ȋn ȋntunericul asfaltului. Agăţat cu privirea de linia alba
continuă mă concentrez asupra punctului fix ce pare că ne monitorizează de
la egală distanţă să nu ȋncurcăm
coordonatele traiectoriei
Ȋn
urmă şi ȋnnainte, şarpele
alunecos ȋşi unduieşte alene
trupul mȃngȃiat de lumina farurilor.
Am plecat de la Zwolle
dimineaţă pe autostradă ca să ajungem după calculele nostre către seară la
Viena. Ȋn Germania
spiritul nemţesc şi-a trădat condiţia şi la un anumit moment ne-am blocat ȋn trafic preţ de două ore. Nu
am reuşit să desluşesc dacă a fost ȋnsuşi
spiritul, vre-o reparaţie iminentă a
drumului, accident, sau ne-a urmărit pur şi simplu ghinionul. Ȋn rest m-am jucat cu Nikonul fotografiind pe geam
peisaje, clădiri spectaculoase, tuneluri, infrastructură rutieră, panouri
solare, avioane, castele.
Cȃt o zi de post
e Germania de
lungă! Cu opririle noastre scurte, necesare şi eficiente şi cu oprirea de la ei
neprevăzută, ȋn loc de 11 ne-au trebuit 13 ore ca să parcurgem cei
1100 de kilometrii. O fi socotit cineva cȃte
kilograme de vopsea albă s-au ȋntins
pe linia continua?
Nota: Dupa ce am plecat din Zwolle catre Viena prietenul meu GOOGLE mi-a blocat contul si nu am mai putut posta in blogul meu. De aceea sunt in mare intarziere. Maine despre magnifica Viena.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)