sâmbătă, 9 noiembrie 2013

Subiective reconsideraţii scriitoricești.




           Domnul Sergiu I. Nicolaescu, criticul, fost redactor șef al revistei”Argeș” într-o perioadǎ clocotitoare (1972-1990) a tipǎrit de curând DSDLA. Staţi liniștiţi, nu e cu dezvǎluiri incitante ale serviciilor secrete, nu are nimic de-a face cu desecretizarea arhivei de la Dunǎrea, nu nǎvǎliţi la chioșcuri, e doar un Dicţionar Subiectiv De Literaturǎ al Argeșului și el se vinde, la un singur chioșc în incinta Muzeului.
            Preţul n-a mai așteptat acciza guvernului pentru produse de lux(daca ne luǎm dupǎ trendul din școli, cartea nu mai e de mult un obiect de strictǎ necesitate). E deja piperat pentru buzunarele multora dintre cei interesaţi, cuprinși într-un fel sau altul în demersul criticului. Spun asta din experienţǎ, cǎci atunci când am intrat în magazinul cu pricina din spatele fântânii cântǎtoare printre obiecte și acţibilduri artistice am vǎzut șI ceaslovul. M-am uitat întâi la cuprins și constatând, ofuscat, cǎ numele meu ca de obicei nu existǎ, m-a apucat o matematicǎ tristǎ de n-am mai putut sǎ adun din toate buzunarele 40 de lei.
            Cum le potrivește pe toate Dumnezeu! În aceeași zi la Centrul Cultural m-am întâlnit întâmplǎtor cu emblematicul estet și critic argeșean. Nu m-am putut abţine și i-am strecurat reproșul. “Iar m-aţi uitat maestre, ca pe vremuri!”. “Greșești, tu știi cǎ te apreciez, chiar dacǎ nu ţi-am scris prefaţa la Dosarul Albaștrii. Te-am prins în carte, ești scǎpat doar la Cuprins. Ţi-am citat chiar și o poezie.”
            Și mi-a întins din geantǎ volumul sǎ-l rǎsfoiesc.
            Vǎ mǎrturisesc, am înflorit puţin ca atunci când sorbi cu o amantǎ, un pahar de vin. Nu vǎ gândiţi la mai mult, cǎ sunt doar câteva rânduri!… Totuși, nu e un supliciu sǎ locuiești, locuinţǎ de serviciu, din oficiu pe acelaș palier cu corifei ca ei: Radu Aldulescu, Cezar Baltag, Miron Cordun, Augustin Doman, Paul Everac, Ileana Mǎlǎncioiu, Magda Grigore, Ion Pilat, Nicolae Oprea, Liviu Rebreanu, Neagoe Basarab, Mircea Bârsilǎ, Aurel Sibiceanu ,Vladimir Streinu, Înaltpreasfinţitul Calinic Argatu, Petre Ţuţea și terminând la litera Z cu Horia Zilieru. Nu mǎ întrebaţi ce metodǎ am ales eu în înșiruirea asta de nume. A fost fleru’.
            Mi-am zis la început, sǎ trec la fiecare literǎ dinadins numele scriitorilor de la cuprins, pe bileţele, fǎrǎ ranchiunǎ și fǎrǎ temenele. A fost cum a fost pânǎ am ajuns la litera D, când am tras din urnǎ taman pe cine nu trebuie. Un fost prieten al meu cu care am intrat in insolvenţǎ. N-are rost sǎ-i rostesc numele, îl pǎstrez într-o totalǎ absenţǎ. Așa cǎ în continuare m-am dat deoparte și-am lǎsat hazardul sǎ aleagǎ el mai departe între cele peste 200 de nume de autori argeșeni.
            Salutǎm în modul cel mai serios zelul și rǎbdarea autorului, Dicţionarul Subiectiv va devenii cu siguranţǎ înainte de a fi o carte controversatǎ, un util și important instrument de lucru. Dezvǎlui prin cuvintele autorului și una dintre cheile acestei lucrǎri:
            “Privilegiul de a fi subiectiv (dar și un soi de atașament aproape înrobitor faţǎ de tradiţie și contemporaneitate), mi-a permis includerea câtorva personalitǎţi literare și culturale care, deși nu fac parte din uniunea profesionalǎ de specialitate, au contribuit și contribuie la îmbogǎţirea vieţii creatoare locale și naţionale.”

joi, 7 noiembrie 2013

Dialog despre Guștere cu Pasǎrea ceţii



          Sunt puţin nemulţumit. Ca un om înfrânt de propria lui modestie, ce nu a primit niciodatǎ cât merita de la ceilalţi. Securiștii m-au plasat pe vremuri în marginea literaturii și se pare cǎ azi, tot ei, îmi dau voie sǎ privesc doar prin gard. N-am apucat sǎ-mi cultiv la timp prieteniile pentru cǎ în tinereţe, le-aș fi murdǎrit cu albastru provocând neplǎceri. Acum e destul de târziu sǎ reînod firele de ieri, leagǎturile sunt privite cu neîncredere, suspecte, nimic nu mai pare firesc înapoi; “Ǎsta ce vrea cu antimemoriile lui?…Sǎ ne respecte! Sǎ stea la rând, cǎ el nu s-a sacrificat închinând ode ca noi!”

          Cum zicea Cristiana Doi pe facebook deunǎzii, am ajuns s-o citez, sunt un poet incomod, scos din joc, un pic confuz, ras și tuns chilug și, de parcǎ nu era suficient un beteșug, cochetez acu’ și cu proza. M-a pus dracu sǎ scriu Gușterele, i-am surprins punându-i poza pe copertǎ, dinadins sǎ arǎt cǎ sunt viu când ei susţin în ofertǎ cǎ nu exist. “Ce dracu mai e și cu Gușterele ǎsta?” (Subiectiv, m-am cǎutat în Dicţionarul lui Sergiu. Ei au dreptate, nu exist!)(Revin la parantezǎ, m-am regǎsit inclus, m-au pierdut doar în cuprins. Se cuvine sǎ cer scuze criticului.)

          De-aia sunt trist. La tirajul pe care mi-l permit, cartea mea va rǎmâne de necitit. Nu va ajunge în bibliotecǎ, sau librǎrie, sau în târg la Gaudeamus, faţǎ cǎtre faţǎ cu cititorii. E un produs de casǎ. Câteva exemplare pentru familie, câteva pentru lansare și atât. Bietul Guștere o fi el de rasǎ, dar s-a nǎscut cu funia de gât. Mǎ trec fiori. Mai bine cultivam flori.

          – Ionescule nu te lamenta, nu-i frumos!  Faci politici, ai gura spurcatǎ, dai cu ouǎ de guștere în stânga și-n dreapta, în Palatul Victoria, critici USL-ul pe blog, pǎi așa se scrie istoria literaturii? Cum vrei tu sǎ nu fi șters din catalog? Dovedește cǎ mǎcar ai înţeles ceva! Tu, tot pe zonǎ minatǎ. Vrei crescǎtorie de Gușteri cu fonduri europene, așa dintr-o datǎ?

          Pasǎrea ceţii a mea, filozoafǎ cum e, îmi dǎ sfaturi… Consider cǎ e cǎzutǎ din lunǎ

luni, 4 noiembrie 2013

Dresaj cu canguri


             Am urmarit-o cu incredere si speranta pe Simona Halep, cu mult inainte ca ea sa devina o certitudine si pentru altii. Adica, asa ca acum cand orisice minune s-ar intampla, n-ar avea cum sa ne mai surprinda. Sigur ar fi de bine si n-ar fi loc pentru dezamagiri.
             Modest, trebuie sa recunosc, am facut o alegere buna.          Inainte de a scrie despre Simona ma felicit pe mine pentru inspiratie. Am aceleasi sentimente de incantare pe care le traiesc in
clipele rare cand reusesc o metafora exemplara, ce mi se pare mie ca nu s-a mai scris si macar o vreme sunt mandru de ea.
            Trebuie sa va fac o destainuire, ultimele doua jocuri din Turneul Campioanelor de la Sofia nu le-am vazut si nu am aflat pana aseara nici rezultatele. Facusem precizarea, inainte de
debutul competitiei, ca nu ar fi bine pentru ea sa castige si acest ultim turneu din anul asta fast, existand riscul infatuarii si ametelii, cand privesti in jos de pe piscul muntelui. Daca taman atunci vine Marmureanu cu cutremurul? Mai mult chiar, aflat intamplator in compania unor olandezi de isprava, comunicarea s-a produs in jurul meu, din politete desigur, intr-o limba necunoscuta mie, iar o crainica sportiva a sporovait din televizor, la un anumit moment, ceva ce semana cu un abandon in semifinala, ceeace ar fi insemnat in traducerea mea libera ca Halep mi-a ascultat sfatul si dintre zecile de vrajitoare si samani, tocmai m-a ales pe mine, Pasarea cetii, in calitate de oficios personal si oracol.(Uff,lung!)
           N-a fost sa fie! Intorsi seara cu olandezii de la Stana Regala unde servisem un bulz traditional cu mamaliga si cheese, am auzit in clar ca Halep a batut-o mar pe Stosur.
           Bulgarii cica ne-au facut galerie. Mi se pare natural. Cum sa lasi mandrete de gagica atacata de cangur ?

duminică, 3 noiembrie 2013

Felia de tort...

          Multumesc tuturor celor care m-au felicitat de ziua mea si-i invit la tort...ura cu fotografii


sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Azi la loterie merg pe 65



Câte se pot spune despre piatrǎ,
atǎtea straturi de rocǎ
prefigurate de umbrǎ
atâtea pǎsǎri cuibǎrite
în somn...

Dar despre om câte se pot spune,
atâtea straturi de umbrǎ
descǎrnate de cenușile
nordului
purtate de vânt

Scad zilele,
astrul e tot mai mǎrunt
doar Dumnezeu își sporește
crunt afacerea  
cu loteriei vizelor