Kirsty Mitchell
Negustorie de frunze, herghelii
de frunze
ca o insomnie a pǎdurii,
risipind prelung
parfumul
pe umerii goi....
E atâta toamnǎ-ntre noi
zornǎind galbeni
pe Cǎrarea Lacte
și-i atât de lung
drumul
înapoi
joi, 21 noiembrie 2013
Din arginturile mele
Negustorie de frunze, herghelii
de frunze
ca o insomnie a pǎdurii,
risipind prelung
parfumul
pe umerii goi....
E atâta toamnǎ-ntre noi
zornǎind galbeni
miercuri, 20 noiembrie 2013
Din arginturile mele
numai frunza
pandind
dezradacinarea
luminii
semn de mare calatorie
Din carticica Pasarii cetii
marți, 19 noiembrie 2013
Riscul de ţarǎ la Guștere, sau riscul de Guștere la ţarǎ…
Mi-am luat
la rând personajele din Gușterele, cartea pe care abia am lansat-o. Așa e
frumos sǎ le duc la fiecare în casǎ câte un exemplar. Nu am scris despre neamurile
mele numai de bine și trebuie sǎ mǎ grǎbesc cumva pânǎ ce încǎ nu începe sǎ
circule informaţia. Mi-am adus aminte de Marin Preda. Dupǎ apariţia Moromeţilor
la Siliștea - Gumești, nimeni n-a mai vorbit cu el. Dacǎ s-ar afla și la mine în
Merișani, cum timpurile sunt mai fulminante și Slavǎ Domnului, anul ǎsta sunt
creșteri importante de tonus din prea plin de rachiu, nu aș exclude ca riscul
de carte și preţul în viu, sǎ fie sporit. Aș putea încasa pe ea și ceva
aprecieri contondente, ca bonus.
Contez pe
faptul cǎ neamurile mele nu prea se omoarǎ cu lectura, nu fac nici casǎ bunǎ cu
internetul și n-am nici știre cǎ sunt prieten pe facebook cu vre-o nepoatǎ.
Ieri am
bǎtut la prima ușǎ, spǎșit. M-a primit o verișoarǎ de mǎtușǎ. Nu ne mai vǎzusem
de mulţi ani. Avea un animal care tot mârâia. I-am pus Gușterele pe masǎ, la
care m-a întrebat:
– Costǎ bani? și subtilǎ… Mușcǎ?
– Doamne ferește, nu costǎ nimic și
n-are nevoie de cușcǎ. Eu sunt mulţumit doar sǎ-l ţii în bibliotecǎ, din milǎ.
Dacǎ nu-l deschizi nici nu știi cǎ ai în casǎ o reptilǎ…
Clik aici si puteti citi cartea pe scribd
Clik aici si puteti citi cartea pe scribd
luni, 18 noiembrie 2013
Cǎlugǎrul Piţurcǎ și Zorii de Aur
– Bǎtrâne,
ai auzit de Zorii de Aur? Cicǎ ǎștia sunt pe mânǎ cu Piţurcǎ. E singura
posibilitate care ne-a mai rǎmas, sǎ ajungem în Brazilia! Nu înţelegeam cum se
legaserǎ firele în raţionamentul încâlcit al prietenului meu, dar am început sǎ
fiu atent la conversaţia ce trecuse pe lângǎ mine pânǎ atunci ca o fâlfâire de
aripi, fǎrǎ sǎ lase urme. Dacǎ mai trǎgeam nǎdejde la ceva vis a vis de meciul
cu grecii, era numai ca Dumnezeu sǎ-i ia minţile lui Piţurcǎ și sǎ primeascǎ mutarea
în plic, ca un rǎspuns divin la dorinţa lui exprimatǎ de a se face cǎlugǎr,
dacǎ pierde partida. Premizele, lucrau se pare în sensul acesta, cǎci lotul se
subţiase prin suspendǎri și accidentǎri. Era puţin probabil sǎ-l mai poatǎ
sǎrii din schemǎ pe Maxim, se înzdrǎvenise și Chiricheș, Lobonţ se ceruse
singur afarǎ, Dodel și cu Raţ era clar cǎ mai rǎu încurcǎ…
Îl înţeleg
și pe Dumnezeu, cum sǎ-l lași pe Piţurcǎ sǎ devinǎ cǎlugǎr! Îl citise-n
intenţii, s-ar fi ridicat cu pretenţii sǎ antreneze echipa de extratereștrii a
îngerilor.
– Ce e
cu Zorii de Aur? cǎ Mitroglou joacǎ în centru, nu e nici pe extrema dreaptǎ și
nici pe cea stângǎ.
– Uff !
Cum dracului oi fi scris tu Gușterele cǎ nu-ţi merge mintea de loc! Extremiștii
ǎia de la Zorii de Aur joacǎ în tribunǎ și FIFA e cu ochii pe ahei! Important
doar serviciile sǎ stea pe metereze și sǎ filmeze, sǎ-i ţinǎ strâns cu camera
pe ei. Nici nu mai conteazǎ, spun asta cu
nǎduf, cǎ pazvangiu de Mitroglou-i e lup și mieii noștrii au gǎlbeazǎ...
Mergem in Brazilia
duminică, 17 noiembrie 2013
sâmbătă, 16 noiembrie 2013
Lansare Gusterele. Ion Toma Ionescu
"Aceasta carte este cea mai buna carte a autorului si ar merita fara indoiala un premiu literar important" Calin Vlasie
Fan clubul Gusterului
Am lasat doar imaginile. Multumesc pentru atmosfera creata Denisei Popescu si celor care au avut de spus cuvinte frumoase despre Gusterele meu: Calin Vlasie, Marian Barbu, Magda Grigore, Alora Albulescu Serp, dar si celor care au avut bunavointa sa se deplaseze la Biblioteca spre a-l cunoaste pe Gustere.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)