joi, 4 septembrie 2014

Sǎ moarǎ capra guvernului

Nu am gasit caprele

          Îmi închipui cât de greu îi va fi istoricului peste 50-100 de ani, sǎ deslușeascǎ iţele încurcate de premierul suveicǎ, în ţesǎtura complicatǎ a covorului roșu chinezesc pe care vrea sǎ-l întindǎ din decembrie încolo pe holurile Palatului Cotroceni, dacǎ noi, trǎitori acum, cu ochii cât cepele, uimiţi de evenimente și oripilaţi de minciuni nu mai înţelegem nimic!
          Sǎ luǎm de pildǎ sintagma “sǎ moarǎ capra guvernului!”,
Emitent, premierul ghilimelelor; sintagmǎ aruncatǎ ca ghiuleaua spre Pǎcalǎ, Tândalǎ și desigur în ograda președintelui și sǎ încercǎm sǎ ne uitǎm atent sub infernul perdelelor. Capra blondǎ, cu privire languroasǎ și tristǎ, ce i-a luat locul lui Dacian Cioloș pe listǎ, dupǎ cum susţine generalul Pacepa, cicǎ ar fi KGB-istǎ și ar face parte dintr-un plan diabolic. Nu împǎrtǎșesc opinia generalului, dar întreb cu voce tare și rar:

          Ponta sau Putin, cine a vrut-o comisar? Fie și pe un portofoliu simbolic, umanitar. E Mata Hari a noastrǎ capra, sau a cui? Îi mai place frunza de stejar, bucolic?... Întrebarea vine târziu. Dupǎ ce te-ai spurcat la arţar american argintiu!?... Ești ori naiv, ori catolic. 
Plai bǎlai - pamflete politice


miercuri, 3 septembrie 2014

Mandarinul, agricultura și China

          Mi-a sugerat cineva, persoanǎ dragǎ de altfel, sǎ încerc sǎ scriu mai mult despre agriculturǎ, mǎcar pânǎ trec alegerile și traseiele blogului meu în trafic, probabil se vor dezţeleni major. Sunt diverse subiectele abordate în Pasǎrea ceţii, dar nu știu ce mǎ îndeamnǎ sǎ mǎ întorc întotdeauna cu arme și bagaje la literaturǎ și politicǎ. Zone de drept interzise, dacǎ ai la gurǎ un ochi cu bun simţ critic și ceva sticle incendiare. De-aia pompierii...
          Mǎ gândesc tot mai aplicat. S-ar putea ca Simona sǎ aibǎ dreptate. A venit toamna, doamna mea pregǎtește borcanele pentru magiun și murǎturi. Se îngroașǎ raţia de tǎrâţe în lǎturi, pentru porcine. Ţuica s-a dat deja jos din prun și stǎ pe vine în damigene borţoase, de rușine. Mustul și el pe mǎrǎcini în boaba de struguri nu tace, bolborosește dupǎ boloboace.
          Ar trebui sǎ fac pace în consonanţǎ cu naţia tǎcutǎ, s-o las dracului de ordonanţǎ mai moale, cǎ nu se face gaurǎ-n zid dacǎ un primar se mutǎ șface parale la alt partid!
          …Și mandarinul, ce dacǎ a luat drumul lui Marco Polo și se plimbǎ cu Daciana solo pe zidul chinezesc? Poate rǎmâne acolo, gândesc!...
În Poiana lui Iocan moromeţii mormǎie, se sfǎdesc:
          Bǎi Tobârlane, ce vrea sǎ vândǎ mandarinul nostru la chinezi?

          Nu știi Cocoșilǎ? Capra cu trei iezi…

Plai bǎlai – pamflete politice

marți, 2 septembrie 2014

Fǎrǎ glorie Simona Halep rǎmâne pe doi

   
      Fǎrǎ glorie, Simona Halep rǎmâne totuși pe locul doi în clasamentul WTA. Cel care a vrut sǎ o vindece de pǎcatul trufiei, a avut grijǎ ca urmǎritoarele sǎ se împiedice la rândul lor, și, pe rand Eugenie Bouchard, Angelique Kerber, Agnieszca Radwanska, Petra Kvitova și Maria Sharapova au simţit gustul amar al înfrângerii. Doar Serenisima WILIAMS pare sǎ rǎmânǎ chip cioplit în fibra tare a abanosului crescut direct din soclu, sfidând.

          USOpenul încǎ nu s-a terminat, dar deja Marele Crupier a potrivit cele opt bile cu care se fac jocurile în Turneul Campioanelor de la Singapore. Halep va fi acolo. Doar Ilie Nastase și Irina Spârlea au jucat la masa zeilor. În jocul de biliard bila albǎ e mai puternicǎ decât bila de abanos. Poate acolo, departe, se schimbǎ ceva și în tennis. Ar fi frumos!

luni, 1 septembrie 2014

Party în familie

          Nenumǎrate sunt prilejurile pentru întâlniri plǎcute în familie. Loc de amintire și de resetare a timpului cu faţa cǎtre viitor. În ultima zi de august, undeva la marginea Piteștilor, pe ramura Dumitrescu, s-a dat semnalul.
Dumitrescu este numele soţiei, primit de la ǎl bǎtrân, întâia oarǎ când lumina soarelui i s-a strecurat sub gene.
          Aproape nimeni nu știe cǎ numele lui bun era Epure. Acela nu i se potrivea și l-a schimbat când a dezertat din lagǎrul rusesc, în timpul rǎzboiului undeva în Ucraina, condamnat la moarte pentru cǎ n-a ascultat de ordin și n-a vrut sǎ tragǎ cu arma în fraţi de-ai lui.
          Și-a ales singur numele Dumitrescu și s-a legat de el cu fire nevǎzute, dorind cu tot dinadinsul sǎ-l perpetueze cǎci i-a purtat noroc. Dumnezeu însǎ i-a dǎruit numai fete. Una, din prima cǎsǎtorie și încǎ douǎ la casa lui din deal, care a ars pânǎ la temelie, nu aceea de la șosea, vis a vis de cǎminul cultural și de biserica din Rǎdești, unde mi-am gǎsit eu mai târziu soţia, dându-i numele meu.
          Perseverent, Titi s-a strǎduit și aiurea sǎ-și împlineascǎ gândul, dar ghinionul l-a însoţit pe cǎrǎri ocolite, departe de casa ce nu trebuia sǎ afle suferinţele sale. A patra încercare a fost tot fatǎ. Se spune cǎ de fapt, în timpul rǎzboiului mai semǎnase una, cea mai mare, în pǎmânt rusesc. Socrul meu era un om viu de toatǎ isprava. El m-a inspirit sǎ scriu poemul care urmeazǎ.
         
TABLOURI DINTR-O EXPOZITIE. Lut 60
             – Marele pariu

ca  pe niște decoraţii
în pulpana mantalei
alergam
sǎ prindem
gloanţele
fericiţi la gândul
cǎ-n tranșee
la sfârșitul atacului
vom socoti
numǎrând
prin mantaua
ciuruitǎ
stelele
în gǎuri negre

cel
cu
mai
multe
morţi

era învingǎtorul
marelui pariu

(Din volumul Glont de argin


E rândul Nikonului sǎ povesteascǎ și el:

Cu fiicele și nepoţii
Verișoarele
Veri primari generaţia III-a
Oameni responsabili din a doua generaţie (Nikonul i-a mai scǎpat...)
Surorile. A ajuns și Italia
Simina(stanga. I-a lǎsat pe englezii ei acasǎ)


Floreștii. Sunt chiar mai mulţi. Un semn?...
Dirijorul(ca maica-sa), Ioneasca, a micǎ... Ea și-a pǎstrat numele.
Generaţia IV-a, cu Florești...
 
A venit și Spania
Indienii nu puteau lipsi!
A fost seara lor


Dans panǎ la epuizare

Spre dimineaţǎ
Consemnând...
Ion Toma Ionescu

sâmbătă, 30 august 2014

Simona Halep nu vrea primar

          Mǎ agǎţasem  de ceva timp, de meciurile luminoase ale Simonei în cenușiul acestor zile preelectorale. Era singura care nu mǎ minţea, un fel de Albǎ ca Zǎpada care îmi aducea zilnic sarmale. (“Amnezic ce ești, te-ai încurcat în povești! Aia cu bunicuţa e, Scufiţa roșie!”) Ce sǎ zic, ai și tu dreptate, am uitat, știu! Dar pe potecuţa din pǎdure mai devreme sau mai târziu, mǎ așteptam evident Simona sǎ întâlneascǎ lupul cel rǎu. L-am rugat pe Dumnezeu s-o ocroteascǎ, sǎ-i dea timp sǎ mai joace, sǎ-i meargǎ înainte numele în clasament, sǎ se teamǎ fiara când o vede, sǎ o atace.
          Lucrurile se așezaserǎ în matcǎ și lupul se obișnuise cu ea. Schimbau impresii împreunǎ când se-ntâlneau pe șosea, sau pe iarbǎ, sau la Roland Garos, pe zgurǎ. Dar la fel cum se întâmplǎ în naturǎ, asearǎ, tocmai când se pregǎtea sǎ urce pe covor (pe covorul roșu de învingǎtor), un câine flǎmând, bolșevic, a trecut peste rând și a mușcat-o de picior. Mǎcar de-ar fi fost Sharapova.
          Ce sǎ zic, bandiţii ǎștia de PSD-iști iar au schimbat povestea!

          Notǎ: Se aude cǎ Ponta, veste tristǎ, n-ar mai vrut sǎ meargǎ în China. Miza? Vrea sǎ ajungǎ la USOpen sǎ-i dea în finalǎ legitimaţie pesedistǎ Simonei și sǎ-și ia în schimb like-uri de împrumut, de-un pol. Se pare cǎ americanii nu i-ar fi dat viza și i-ar fi retras dreptul de survol.
          Biata fatǎ, a aflat despre caz dupǎ primul set, la vestiar și a rǎmas în extaz.


          Facem și noi haz de necaz!...
Plai bǎlai - pamflete politice

vineri, 29 august 2014

Porţi.

Rescriiturǎ
Sǎ-ngenunchi
falnicul trunchi de stejar
și sǎ-l dobori sub clar
de lunǎ plinǎ.

Sar așchii
din tǎișul securii,
spiritele rele
în luminișul pǎdurii.

Sǎ-l cobori în spate,
cu rost marţi sau joi,
nu se poate
în zi de post.

E mai greu stejarul
când împarţi tainul
jumǎtate
cu Dumnezeu.

Apoi,  pe ștergarul
întins în iarba cositǎ,
festinul: caș de oi nins
cu pitǎ și slanǎ

Stropitǎ cu horincǎ.
Și la sfârșit,
o junincǎ
prǎbușitǎ în jarul încins,

Îmbǎtatǎ cu sânge de urs
gros, scurs pe vranǎ
ca untedelemnul
vâscos.

Și musai sǎ petreci,
cǎ nu-i pomanǎ.
Nu treci copârșeul vâslind
peste apa morţilor.

Ascult mǎrturii de demult,
cioplind în lemnul
cuvintelor
semnele mute.

Leg cu migalǎ
noduri la sfoarǎ,
înfǎșor în spiralǎ
șarpele în pomul vieţii,

Urc pǎsǎrile
în cerul dimineţii de varǎ,
dintele lupului,
colacul, rozeta solarǎ, crucea...

Aplecat asupra
trupului meu trec,
pe sub hǎizașul porţii,

toate cuvintele

joi, 28 august 2014

Tenis pe tancuri


        A auzit cineva de Florin Chivulete? Parcă să zic!... O emanaţie urât mirositoare trecută din zona sordidă a arbitrilor de fotbal, spre partea întunecată a presei în zona radio. Un neica nimeni, român de-ai noştrii. El încearcă să stropească rochia albă de mireasă pe care o poartă cu demnitate, simplitate şi decenţă Simona Halep, clătinând cu intenţie ligheanul de lături pentru hrana porcilor pariori, într-o emisiune de-a lui.
         Frustraţilor acelora, Chivulete le-a aruncat în ţarc o mină antipersoane, ideea că Simona ar fi cedat primul set în meciul inaugural de la USOpen pentru că ar fi fost implicată în nişte aranjamente cu bani negrii la pariuri.
         Măi handicapaţilor la minte, chivuleţi murdari, nu era suficient că un alt farsor, premierul nostru drag şi-a pus-o pe Simona la butonieră ca să-i fure like-urile aşa cum speră degeaba că ne va putea lua şi voturile? Lăsaţi-o să zboare liber măcar ea! A înflorit de nicăieri, bucuraţi-vă că în curăţenia ei, are mândria de a susţine că e româncă!
         Cât despre setul acela, se întâmplă mereu ca cineva să ne coboare cu picioarele pe pământ. Dumnezeu i-a arătat umilinţa. A avut străduinţa să înţeleagă şi a trecut cu bine peste încercare.
         Cred sincer că Simona e dintre cei aleşi!

 Mă opresc aici. O ştire îmi înnegurează gândurile.
         RUSIA A INVADAT UCRAINA! Se cere ajutor militar.
         Cel de Sus să ne apere de ruşi! Mă uitam azi-noapte la Sharapova într-un joc cu Dulgheru, o româncă ce a jucat perfect. Piti a reuşt să-i ia primul set, după care tancul rusesc…
         Mă opresc din nou. A apărut la televizor Dragnea cu ordonanţa primarilor pe tancurile lui Oprea şi ale lui Duşa, sub comanda premierului care asumă. Tancurile alea scârţâie din toate încheieturile. Pe când joncţiunea? că de comfruntare nu poate fi vorba? Oameni buni, să nu ne trezim prea târziu!

miercuri, 27 august 2014

Pleacǎ primarii în ţǎrile calde


        Caut sǎ înţeleg migraţia primarilor, pentru care se chinuie în ultimele zile Dragnea și sǎracu premier. Unde sǎ mǎ documentez mai bine ca sǎ înţeleg fenomenul, decât pe Wikipedia?
          “Migraţia este considerată de cercetători unul din cele mai complexe bioritmuri din lumea animală.” 
          Trebuie sǎ recunosc  deja deslușesc firul logic.
          “Activitatea migraţionalǎ a pǎsǎrilor este controlatǎ de un ceas biologic intern și condiţionatǎ de hormonii eliberaţi în timpul toamnei. Astfel fotoperiodicitatea, scǎderea temperaturii, apariţia maselor de aer rece afecteazǎ sistemul nervos simpatic al pǎsǎrilor și hipotalamusul elibereazǎ o serie de hormoni ce alerteazǎ ceasul intern și îi spune cǎ e timpul sǎ migreze.”
          E clar cǎ miniștrul Dragnea al administraţiei și ministrul Oprea al internelor, controleazǎ și condiţioneazǎ toatǎ activitatea hormonilor sexuali eliberaţi de hipotalamus, adicǎ de premier și alerteazǎ ceasul biologic ce ticǎie la guvern. Astfel fotoperiodicitatea în timpul toamnei, scurtarea zilelor pânǎ la alegeri și mai ales scǎderea temperaturii și apariţia maselor de aer reci dinspre DNA, afecteazǎ sistemul nervos simpatic al puterii.
          “În general pǎsǎrile migreazǎ în grupuri mari, se pune problema de unde știu ele încotro sǎ se îndrepte ca sǎ ajungǎ unde trebuie? Cu siguranţǎ e un instinct primar, în general în fruntea stolului zboarǎ pǎsǎrile cu experienţǎ care au mai fǎcut traseul.”
          Gata! Suficient atât, acum îmi explic. Dupǎ minciunile în bulboanǎ pe care le-a tot debitat, e clar cǎ premierul nu prea are instinct primar și de-aia s-a decis sǎ ia cu el neapǎrat toţi primarii. Doar n-o sǎ-i accepte lângǎ el în fruntea stolului, nici pe Ilici, nici pe Geoanǎ!
          Numai cǎ, de când Bǎsescu l-a lovit în aripǎ, în punctul critic cu MTO-ul, i-a stricat penajul și pare cǎ și-a pierdut simţul de orientare în spaţiul geopolitic. Acul de la busola cu pricina, dintr-o datǎ a pierdut vestul rǎmânând blocat pe Marea Chinǎ. Nu-i nimic. O s-o ţinǎ lângǎ el pe aia micǎ de la finanţe, sǎ-i îndrepte bandajul din când în când și tot restul...
          E în joc interesul naţional, o sǎ înţeleagǎ și Daciana contextul.

Plai bǎlai – pamflete politice

luni, 25 august 2014

Literatura de azi

          
           Nu i-am înţeles niciodatǎ pe șefii revistelor literare. Au o listǎ prestabilitǎ cu scriitori-jucǎtori(ca la fotbal), mereu aceiași, pe care și-i distribuie între ei. Nu conteazǎ cǎ de atâtea jocuri în picioare, acestora li s-a diminuat forţa fizicǎ și uzura nervoasǎ le-a estompat strǎlucirea. Ei îi introduc mereu în formaţie. Azi joacǎ la Steaua, mâine la Luceafǎrul de dimineaţǎ și în weekend la Avântul Slobozia. Uneori șeful, antrenorul cu personalitate mai puternicǎ, își ia inima în dinţi și-i mai schimbǎ pe posturi scoţându-i de pa pagina întâi. L-ai putea gǎsi arbitrar pe Chipciu, portar… Dar cu ce costuri, cǎ nu-s momâi!... Și ce înjurǎturi de pahar!
          Numele lor, chiar dacǎ prin natura serviciului au devenit cunoscute, au mișcǎri lente, nu tu șut la poartǎ, nici fente… Orice s-ar spune, nu sunt de talia unui Ronaldo, sau Mesi cu metaforele sale. Sǎ ne mai mirǎm de ce literatura se joacǎ la noi, de multǎ vreme, cu tribunele goale?
         Știu un caz la o revistǎ într-un oraș provincial. Șeful a rǎmas singur pe listǎ, ar fi putut urca în cǎruţǎ  în caseta tehnicǎ mǎ rog  știa rosturile, noutǎţi juvenile, nume noi sau mai vechi, neștiute. Așș! Tare de urechi, a preferat o miuţǎ, jucând singur pe toate posturile, doi la doi.
          Poate se schimbǎ mai repede ceva pe net. Concret de ieri privesc Literatura de azi. Se tot vorbește de trendsetteri, oameni cu idei… Ce sǎ spun mǎ uit acolo cu drag… cǎ majoritatea sunt femei

Fenomenul Halep


           Se zice cǎ Fenomenul Schumann accelereazǎ curgerea timpului. Și alte fenomene, mai mult sau mai puţin știinţifice, ne stârnesc imaginarul.
          Lucru cert, conjuncţii astrale ne influienţeazǎ, vrem sau nu vrem, destinul. Nu e obligatoriu ca la fiecare conjuncţie de-asta sǎ avem premoniţii, dar la mine se întâmplǎ vǎ mǎrturisesc, atunci când scriu. Mǎ așez la birou, deschid laptopul și dupǎ ce depǎșesc faza întunecatǎ a facebook-ului, cu ochii închiși, simt cum așa de nicǎieri, din roata aia care se învârtește încep sǎ se insinuieze literele, ca niște cocori argintii care descriu pe boltǎ semne heraldice. În dimineaţa asta cocorii mei argintii au ţâșnit de sub faldurile unui nor Nimbus desenând pe cerul albastru un nume, Simona Halep.
          Începe US Open-ul și chiar în primul meci joacǎ Sânziana noastrǎ. Sper ca din racheta ei magicǎ ghemuleţul acela, ca un bulgǎre de luminǎ, sǎ deșire o poveste frumoasǎ.
          Astrele și-au fǎcut jocurile, i-au pus în parcurs tot ce putea fi mai greu pentru ca sǎrbǎtoarea la sfârșit, sǎ fie deplinǎ. Rǎmâne ca Simona sǎ deslușeascǎ în gândurile noastre de susţinere, izvorul de apǎ vie.
          Cer senin Simona! Sper sǎ fii luceafǎrul nostru de zi!
          P.S. Alaturarea din imagine nu are cum sǎ fie intamplǎtoare