sâmbătă, 4 octombrie 2014

Pulpǎ de cǎprioarǎ în sos de vin

          Cǎluţul cabrat de pe botul bolidului roșu, strâns între douǎ tiruri, nechezǎ supǎrat scuturându-și coama furioasǎ la adresa guvernului. Citise master planul general de la transporturi și realizase cǎ visul autostrǎzii Sibiu - Pitești pe Valea Oltului se spulberase. SuperDan, adicǎ eu la volan, încǎ nu ajunsesem la faza înjurǎturilor. La orizont se profila o noapte frumoasǎ și nu avea niciun sens sǎ-i stric farmecul. Ce era sǎ fac? Discutam cu cǎluţul cabrat, prinși între douǎ tiruri de marfǎ, incitându-l sǎ ia atitudine.
          De fapt la Viena pierdusem timp preţios, când sǎ trec Dunǎrea ca sǎ ajung la Donauturn. Un carambol, oprise mai mult de o orǎ circulaţia. Tocmai atunci niște protestatari verzi se gǎsiserǎ sǎ ocupe toate birjele din faţa Palatului  Schönbrunn, cele din Piata Herbert-von-Karajan vis-a-vis de Opera și tot ce mai gǎsiserǎ pe bulevardul Rings, îndreptându-le în jos cǎtre Dunǎre. La ora stabilitǎ, au spart calea de acces pǎtrunzând cǎtre pod, certǎndu-se cu birjarii care nu doreau sǎ încalce regulile de circulaţie și sǎ-și piardǎ autorizaţiile.
          Oricum nu aș mai fi putut întoarce și nu se fǎcea sǎ ajung în Bucuresti fǎrǎ fotografiile promise Laurei, ţinând într-o mânǎ arma de vânǎtoare, iar în cealaltǎ mânǎ produsele din gama Gerovital H3 Men, pe fundalul panoramat al Vienei, vǎzutǎ din turn. Nefireascǎ viziunea Laurei asupra modului de a face reclamǎ, cum nefireascǎ a fost prima întâlnire cu Laura.
          Alergam în parcul IOR, într-o zi de sâmbǎtǎ. Mǎ sperie pragul de 40 de ani peste care am trecut de curând și de câte ori am prilejul, încerc toate mijloacele care-ţi dau iluzia cǎ îţi poţi menţine încǎ mult timp tinereţea. Era cald afarǎ. Lacul Titan îmi fǎcea cu ochiul și cam dupǎ un kilometru de efort simţeam deja senzaţia de rǎcoare pe pielea transpiratǎ, spintecând apa cu braţele. Dar nu era cu putinţǎ.
          În faţa mea, dupǎ o curbǎ ușoarǎ a aleii, apǎru Laura îmbrǎcatǎ sportiv, parcǎ plutind ireal cu un pas elastic, relaxat, de cǎprioarǎ, neștiind cǎ în spatele ei pândea ochiul vânǎtorului. Am accelerat ca sǎ mǎ apropii, dupǎ care am intrat în ritmul ei. Mi-a aruncat o privire seninǎ și remarcând excesul de transpiraţie, zâmbind, mi-a întins dintr-o plasuţǎ pe care o ţinea în mânǎ câteva recipiente cu produse Gerovital H3. Pielea ei frumos bronzatǎ, întinsǎ perfect, pǎrea protejatǎ de un strat fin de rǎcoare. Mi-a explicat la o cafea, unde  ne-am oprit la capǎtul parcului, cǎ promoveazǎ produsele Gerovital H3. Ǎsta era serviciul ei.
          Din vorbǎ în vorbǎ i-am dat întâlnire peste o sǎptǎmânǎ. A doua zi plecam la Viena, îmi doream de mult o pușcǎ de vânǎtoare, fǎcusem actele și trebuia sǎ o ridic. Nu spun cât am umblat ca sǎ obţin ancexul și anexa 16.
          Vreau și eu o fotografie cu tine ţinând arma într-o mânǎ și în cealaltǎ mânǎ 2-3 dintre produsele pe care le promovez eu. Dacǎ se poate în Donauturn, sǎ se vadǎ în spate minunata panoramǎ a Vienei.
          I-am promis, nu știam la ce mǎ angajez.
          Data viitoare când ne întâlnim, promit vânǎtorului sǎ fiu o cǎprioarǎ cumsecade, dar numai dacǎ-ţi dai jos barba. Te îmbǎtrânește sǎ știi!
          Am trecut într-un sfârșit podul peste Dunǎre, dupǎ ce verzii au eliberat zona urcaţi în birje de jandarmi și am ajuns la turn. La intrare, paza militarizatǎ ne-a condus sǎ facem o fotografie obligatorie. Spaima de teroriști a impus lumii proceduri mult mai stricte. Fotograful, nu știu cum m-a citit, m-a întrebat românește:
          Din București amice? Și atunci am întrezǎrit posibilitatea de a încerca ceva. I-am explicat cǎ vreau o fotografie pentru o reclamǎ, acolo sus în turn, cu arma mea de vânǎtoare, strecurându-i 100 de euro în buzunar. A dat neîncrezǎtor din cap, dar preţ de câteva minute a discutat cu cel care pǎrea sǎ fie comandantul. Mi-a fǎcut semn, surprins și el cǎ s-a aranjat și am mers împreunǎ la mașinǎ sǎ vadǎ arma.  Comandantul s-a asigurat cǎ nu am gloanţe în ea și ne-am urcat cu toţii în lift. Nu erau mulţi turiști. Vizitatorii se înghesuie spre searǎ, dupǎ ce se aprind luminile orașului. Atunci sunt imagini unice. Fotograful a luat cu el un aparat de filmat.
          Nu vǎ speriaţi, filmǎm doar câteva secvenţe pentru un film. Le-a spus binevoitor în englezǎ omul meu, celor trei bǎtrânei ce se urcaserǎ odatǎ cu noi. Pǎreau puţin îngrijoraţi.
          Am rezolvat la modul incredibil acolo sus problema mea și iatǎ-mǎ acum prins între tiruri pe Valea Oltului și conversând cu cǎluţul cabrat, dupǎ ce, liber, pe autostradǎ înghiţise pǎmântul în Ungaria.
*
          Ajuns acasǎ la București am intrat mai întâi în baie. Mi-am privit în oglindǎ faţa obositǎ. Ridurile din colţul ochilor se adânciserǎ, pǎrul murdar era înspicat de mǎtreaţǎ, nu identificasem încǎ șamponul vinovat. Serviciul, mǎ obliga sǎ frecventez hotelurile... Am intrat sub jetul de apǎ intinzǎnd pe pielea umedǎ gelul de duș Gerovital H3, masând ușor suprafaţa pielii. Un efect recomfortant, parcǎ trecea dincolo de pelicula subţire, un fior energizant și rǎcoritor, însoţit de un miros discret și placut ce-mi stârnea simţurile. Am trecut apoi la partea cea mai grea. Trebuia sǎ mǎ eliberz da barbǎ. Mǎ obișnuisem cu chipul acela și mǎrturisesc, nu mi-a fost ușor. M-am frecat bine cu spuma de ras Gerovital H3 Men, cadoul “cǎprioarei”, descoperind apoi, sub lunecarea grijulie a aparatului de ras, o faţǎ proaspǎtǎ. Numai cǎ sub urechea stângǎ a mustit un firișor de sânge. Nu simţisem tǎietura. Numai bun, balsamul dupǎ ras Gerovital H3 MEN, sǎ-l încerc! Mi-am masat ușor faţa, textura ușoarǎ non grasǎ a balsamului a intrat imediat în pielea ce a devenit moale mǎtǎsoasǎ, iar rana de la ureche, s-a închis aproape instantaneu.
          Corpul destins era pregǎtit pentru vânǎtoare. Am folosit antiperspirantul Seductive Gerovital H3 MEN și am vǎzut atunci cǎ rǎmǎsese un produse din gamǎ. Crema antirid Gerovital H3 MEN. Nu folosisem niciodatǎ vreo cremǎ. Sincer cremele le credeam doar pentru femei. Citisem undeva pe site-ul superbrandului Farmec, cǎ femeile au pielea mai specialǎ, cu 20% mai subţire decât a bǎrbatului, cu un conţinut mai mic de collagen și un nivel de sebum mai scǎzut. Transpirǎ mult mai greu decât pielea bǎrbaţilor, iar în ceea ce privește ridurile la femei, apar mult mai repede, dar tendinţa e cǎ sunt mai superficiale decât la bǎrbaţi. M-am uitat atent, ridurile mele se adânciserǎ. Am citit, cǎprioara îmi lasase și un prospect:
Crema Gerovital H3 MEN luptă împotriva semnelor vizibile ale îmbătrânirii, hidratează în profunzime, reduce adâncimea ridurilor fine, conferă fermitate și tonicitate pielii. 
 Acidul Hialuronic hidratează tenul, diminuând pierderile transepidermale de apă.
   Vitamina E limitează stresul oxidativ, protejând acidul hialuronic si fibrele de colagen şi elastină din piele. 
   Juvinity ȋntârzie îmbătrânirea metabolică şi a nucleului celulelor şi rebalansează resursele energetice ale pielii, revigorând replicarea celulară.
   Complexul Sepilift de provenienţă botanică, conferă un efect lift marcant, îmbunătăţind fermitatea pielii şi corectând ridurile.
           Nu am înţeles mare lucru, dar dupǎ masajul feţei mi-a rǎmasas efectul.
          O piele netedă, hidratată, catifelatǎ și riduri mai puțin vizibile.

          Vânǎtoarea putea sǎ înceapǎ. Vânǎtorul optimist era pregǎtit. Am format numǎrul de telefon, explicându-i cǎprioarei cum sǎ mǎ recunoascǎ fǎrǎ barbǎ. Tonul meu, sigur pe el, încrezǎtor, era al unui vânǎtor adevǎrat. De la capǎtul firului am auzit ca prin vis glasul cristalin.
          Ca sǎ nu greșesc, te aștept acasǎ! Am pregit o pulpǎ de cǎprioarǎ în sos de vin.


          N-am sǎ vǎ povestesc ce a urmat…

vineri, 3 octombrie 2014

Povestiri fǎrǎ Nikon

          Înainte de staţia de autobuz Soldat Stelian Mihale, pe linia 311, chiar în colţul cimitirului, este plasat strategic un cort de campanie publicitarǎ pe care își lǎţește zâmbetul șmecherește, premierul nostru iubit. Din spatele crucilor înghesuite, gata sǎ sarǎ peste gard, se aud cum vocifereazǎ fantomele, întrebând grǎbite, ele când voteazǎ?
          Îi mai bagǎ și pe ei în seamǎ cineva, în sfârșit!
Notǎ:

          Fotografia e cu cimitirul Sǎpânţa. E tot ce am gǎsit. Nikonul meu momentan e cu ficǎ-mea în turneu...

joi, 2 octombrie 2014

Concurs de romane

            Gusterele meu a intrat pe grila de start in concursul Augustin Fratila. Asta nu e decat o informatie...
http://www.premiulaugustinfratila.ro./romane-inscrise-2014-19.html

Ne-ar trebui și nouǎ un RMN.

          Epopeicǎ, partida de azi a Simonei Halep în optimile de finalǎ de la Beijing  cu Andrea Petkovici! Am vǎzut-o pe româncǎ strǎlucind în partide mult mai spectaculoase și cu adversari mai valoroși, dar miza acestei întreceri a avut în ea ceva special. Parcǎ ne-am fi aflat pe un camp de luptǎ unde soarta bǎtǎliei era jucatǎ de cei doi comandanţii de oști. Numai cǎ Simona noastrǎ era deja rǎnitǎ cu o sǎgeatǎ la șold.
          Nu voi descrie încleștarea dramaticǎ, scorul partidei e singur edificator. 7-6/ 5-7/ 7-6. Vreau doar sǎ menţionez cǎ îndoiala pândea ca un animal de pradǎ în propria armatǎ decimatǎ de rǎzboaiele din interior. Și când gândul armatei tale nu te poartǎ în luptǎ, nu-ţi dǎ liniștea necesarǎ, poţi pierde din înǎlţime la zbor.
          Prea mulţi detractori în ultima vreme s-au exprimat cǎ e de viţǎ modestǎ, cǎ în vine nu-i curge sânge albastru, cǎ steaua ei e doar o cometǎ nu e astru …
          Peste minţile noastre parcǎ s-a lǎsat întunericul. Nu știm sǎ mai distingem valorile, și nici conducǎtorii… Ne-am lǎsat copleșiţi de Microsoft, EADS și norul de corupţi.
          Rupţi de realitate ar trebui sǎ întrezǎrim zorii. Dincolo de negurǎ sunt învingǎtorii.

          Simona Halep s-a retras din competiţie numai dupǎ ce a învins. Bravo ei!

miercuri, 1 octombrie 2014

Master planul Sfintei Parascheva

          Lista pomenilor electorale în anul în care Ponta se viseazǎ a fi președinte este atât de lungǎ încât, dacǎ am derula întreg pomelnicul, actualul viitor drum expres Pitești-Sibiu nu ne-ar ajunge și ar trebui sǎ-l regândim iarǎși ca autostradǎ, dând peste cap master planul (matrapazlâcul în traducere) de la transporturi cu care ne-a pricopsit Șova.
          Mǎ gândesc, consultanţii strǎini angajaţi de Ponta pe bani grei, sǎ nu fie cumva îngeri sub acoperire, de îi dau sfaturi care ţin mai mult de veșnicǎ pomenire, decât sǎ investeascǎ în speranţa de viaţǎ. Ce vrea Ponta, cǎ ne-a bǎgat în ceaţǎ? Vrea sǎ ne ducǎ pe toţi în rai mândri cǎ suntem români? Sǎ rǎmânǎ el cu ai lui singuri stǎpâni?
          Ne mai trezim oameni buni?

          E un asalt al hoţiei, minciunii și șmecheriei dezlǎnţuit cu fervoare și noi, spectatori fideli, ne uitǎm la ei ca la un film cu  proști.
          Mǎi fraţilor, acolo e strategie cu planificare și conducǎtori de oști! E rǎzboi total! La guvern și la parlament s-a dat vacanţǎ, ca sǎ fie liberi sǎ tranșeze Românica. Se taie ultimele hǎlci din ea. Și pânǎ ajung ǎia de la DNA cu EADS-ul și Microsoftul la tribunal, totul e moca, pentru poporul lor, natural. Luaţi de-acii! Poate cǎ n-or mai veni procurorii. Poate e doar un moft. Un mic scandal. Om vedea!
          Noi, nefericiţii fǎrǎ speranţǎ, cinstiţii, ne înghesuim la Arsenie Boca sau la Sfânta Parascheva, ca tâmpiţii, sǎ aprindem o lumânare și sǎ dǎm un acatist. Și poate cǎ Sfântuliţa în Dumnezeiascǎ lucrare, ne va lumina în vis pe deplin ce sǎ facem cu Iohanis  cǎ el nu e creștin.

Notǎ: 
            M-am uitat în Parlamentul european la rǎspunsurile Corinei Creţu, rǎspunsuri de politruc fǎrǎ substanţǎ, fǎrǎ viziune și mi-a cǎzut faţa când a recunoscut cu înţelepciune și nonșalanţǎ cǎ e expert doar în ignoranţǎ. Halal comisar!
            Sǎrman popor! Ce bine zice noul imn al naţionalei de fotbal pe care l-aș propune imn naţional, lângǎ tricolor:

            “Pe ei, pe ei, pe mama lor!”

Plai balai - pamflete politice
Cer scuze domnului Isarescu. Nu stiu cine l-a asezat in poza gasita pe net.