Partida gǎinilor roșii

 

        Dupǎ ce cǎ nu-mi erau boii acasǎ, așa, din senin, a început sǎ scârţâie și carul! Se ridicase pe roţile din faţǎ cu mǎgarul proptit în oiște și roţile din spate se învârteau ca douǎ plǎci de patefon, eliberând repetatat pe douǎ voci contondente melodia imnului naţional Deșteaptǎ-te române, dar nu se înţelegeau cuvintele! Doar unul singur revenea obsesiv, triumfǎtor, dupǎ fiecare rotaţie; “cu nume deTraian”… Traian… Traian. Era în van, cǎ nu-l mai puteam alege.

          Și o datǎ douǎ grupuri de animaţie, militante, se oprirǎ la gard. Ǎia de pe dreapta, cu sacoșele pline împǎrţeau pliante cu Iohannis cui trecea prin bulevard. Iar cei din stânga duceau în spate niște saci cu gǎini roșcate pesediste, triste, moarte și vii. Aveau în plan pontonacii sǎ arunce  sacii din șanţ în curte la liberali, sǎ provoace cotcodǎcitul gǎinilor ca sǎ-l acopere pe Traian care declarase cǎ îl susţine pe neamţ…

          În vremea asta Meleșcanul fǎrǎ riscuri și fǎrǎ cabine adiacente își fǎcuse planul, cumpǎra diaspora.

          Oare avea pixuri suficiente?...

Saci de nisip

          Încǎ un sac de nisip aruncat peste bord. Pare cǎ s-a gǎurit corabia victorioasǎ a celui care își dorește cu toatǎ fiinţa lui funcţia de marinar acoperit al naţiei. Numai cǎ la cursurile de la Cotroceni insul nu prea a fost silitor, crezând cǎ poate sǎ-și ia dinadinsul examenele doar cu glumiţele și copiuţele lui de șmecheraș.

          Viaţa pe mare însǎ, când conduci o corabie, nu e atât de sigurǎ ca la oraș cu trotuarele flancate de trupa lui Oprea, când te duci la plimbare. Vântul nǎrǎvaș nu bate numai din pupa. Mai bate și de la prora, și de la babord, și de la tribord, balasând în tangaj dinspre diaspora voturile.

          Ca sǎ nu fie prea grea corabia, cel acoperit s-a gândit sǎ mai subţieze din echipaj și unul câte unul i-a aruncat de la etaj peste bord. Șovǎel, Hrebenciuc, Corlǎţel, saci de nisip fǎrǎ chip, mǎsele stricate, pete pe faţa soarelui, ghiulele legate de picioare, detonate.

          Nu poţi conduce corabia, fǎrǎ Dumnezeu, doar cu sabia!…

Plai bǎlai - pamflete politice

Cearǎ și miere. Antologie

          În așteptarea Nordurilor, ultima carte de poezie ce trebuie sǎ iasǎ de sub tipar în câteva zile la Paralela 45, am început sǎ lucrez la o antologie cǎreaia se pare cǎ i-am gǎsit și numele Cearǎ și miere.

          Mai jos versuri din volumul Pasǎrea ceţii 1995.

Pasǎrea ceţii

se ruginiserǎ

             de ierburi

             în piept

             morile de vânt

          *

ca și cum

            aș deschide

            coaja copacului

            un veac

          *

noapte

            pești

                    încolţind

va sǎ fie liniște

          *

din marmidele

           aburind

           pe spinǎrile

           cailor

se-mparte ceaţǎ

           cu gamela

          *

stǎruitor

              aer

                    de pǎstrǎvi

          *

dincolo de geam

  noaptea

  ca o lupoaicǎ

  alǎptându-și puii

*

un singur câine

           scapǎrǎ așchii

           albind în jurul lui

           o patǎ

ca un nimb

           al singurǎtǎţii 

*

ne rotim ca niște

          mecanisme

          bizare

          piloţi

ai marii bucle mortale

          cursa continuǎ

          întotdeauna cursa

          continuǎ știm

dincolo scorpionul

ursa mare

         ne rotim

         ne rotim

printre saci de nisip

        coloraţi

        viu coloraţi

        s-a strecurat o omidǎ

clandestin ca un drog

eliberaţi pista

       eliberaţi-o vǎ rog

*

rǎsuflare de lupi

tineri

încǎlzind

zǎpada

 *

puiul de șarpe

       îmi tulburǎ

       glezna

       bezna

se-ndoaie

       în piatrǎ

       de var

       latrǎ

cum latrǎ câinele

de buzunar

*

poate lotcǎ

       de straniu

       pescar

       la drum

unde curge amurgul

       absint

       nopţii

       dintâi

pești de argint

       în ape

       de-argint

       strǎlucind

*

surdului

       i-au dat câinii

       sǎ se apere

       de lunǎ

surdu-i adunǎ

       și-i înhamǎ

       la sanie

hii caii surdului

și vine-o nebunǎ

       dangǎt

       de coapse

       tinere

hii caii surdului

*

implozie

       de alb

       prin pori

doamne câte cuvinte

Miriapozi malefici

          Alegem pe cel cu care semǎnǎm și cu siguranţǎ semǎnǎm cu cel pe care-l alegem. Nu mai suntem o Românie normalǎ. Ne urmǎrește pas cu pas chipul hlizind al copiatorului, multiplicat în milioane de oglinzi agǎţate pe stâlpii panourilor publicitare, pe zidurile cenușii ale clǎdirilor, pe ecranele televizoarelor, ca un bâzâit de fond continuu care ne intrǎ în piele, în urechi, în vasele sanguine și ne macinǎ sufletele, miriapod malefic ce-și ascute mandibulele forfecând convingeri, valori creștine, percepte, tradiţii.

          Loialitatea, vrednicia, curǎţenia spiritualǎ, civismul, cinstea, patriotismul, virtutea, spiritul de sacrificiu, au rǎmas doar electroni tulburaţi, rǎtǎciţi, care și-au pierdut orbitele prǎbușiţi în noaptea minţii.

          Furtul. înșelǎciunea, trǎdarea, lǎcomia, minciuna sfruntatǎ sunt noile valori ale neamului, legiferate de clasa politicǎ într-un parlament al rușinii.

          Abia de îmi aduc aminte în parcursul meu de copil sǎrac crescut fǎrǎ tatǎ, singura palmǎ primitǎ pentru o nevinovatǎ minciunǎ. Ajustasem  o notǎ școlarǎ sǎ mai creascǎ și mama ca sǎ-mi stimuleze ţinerea de minte și sǎ reinstaureze adevǎrul, mi-a dovedit cǎ adevǎrul ca o palmǎ grea, nu poate avea înlocuitori.

          Și pentru cǎ am vorbit de miriapozi sǎ-mi continui disertaţia precizând cǎ aceste creaturi se reproduc la fel cum s-ar face o tranzacţie bancarǎ. Masculii poartǎ sperma în pachete de voturi care se depun în urne ca în organele genitale. Fiecare femelǎ poate depune între 10 și trei sute de ouǎ într-o singurǎ sesiune…

          Nu credeţi cǎ ar trebui sǎ ieșim la porotest și noi cei care am primit palme de la pǎrinţi? 

Plai bǎlai - pamflete politice

Alba-neagra

          Multǎ ceaţǎ în mintea românilor dacǎ nu pot desluși albul cel alb, de albul murdar de la alba-neagra! 
          Sub zǎpezi dospește bogǎţia viitoare a ogorului. Într-o paginǎ curatǎ, prin așezarea divinǎ a cuvintelor și ideilor, ai putea sǎrbǎtori o capodoperǎ literarǎ. Și exemplele ar putea continua.

          Sub iuţeala de mânǎ a șmecherașului din colţul strǎzii, simţi cǎ îţi fuge pǎmântul de sub picioare, albul devine negru, negrul devine alb și îţi zboarǎ bruma de mǎrunţiș de prin buzunare.

          Priviţi vǎ rog chipurile celor doi candidaţi, și raspundeţi-mi cinstit, pe cine vedeţi învârtind alba-neagra în colţul strǎzii?

Plai balai - pamflete politice