Ora 21

          Nu mai conteazǎ cifrele, procentele, atâta timp cât la Torino și Paris jandarmii au aruncat cu gaze lacrimogene, împotriva românilor care voiau sǎ voteze. Aceiași români ce au stat la coadǎ, 8-9-10 ore, umiliţi a doua oarǎ de guvernul ţǎrii lor.

          Nu mai conteazǎ cifrele, atâta timp cât românii umiliţi sunt culeși de pe strǎzi de salvǎri, pentru a li se da primul ajutor, iar guvernanţii, ca niște fecioare nevinovate, rǎmân sǎ se plimbe în continuare pe trotuarul politicii românești.

          Continuaţi sǎ vegheaţi pânǎ dimineaţǎ! Și dupǎ aceea multe zile la rând, dacǎ tot v-aţi trezit!

Ora 19

          58% prezenţǎ la vot în ţarǎ, iar la Paris, înconjuraţi de jandarmi, mii de oameni strigând împotriva guvernului: Hoţii! Hoţii! Aici am ajuns la borna orei 19. Mai sunt douǎ ore de foc.

          Am ascultat o româncǎ plângând dupa zece ore de stat la coadǎ, reușise sǎ voteze și era feericitǎ. Nu a simţit nici ploaia, nici frigul, nici oboseala, doar perplexitatea în faţa obstrucţionǎrii organizate a guvernului care își împiedicǎ cetǎţenii sǎ-și exercite un drept.

          Abia acum vor înţelege strǎinii de ce ne înghesuim noi românii sǎ sǎrutǎm la sǎrbǎtori sfintele moaște.

          Mǎcar acolo ne simţim liberi!

          S-a gândit cineva dintre decidenţi cǎ votul ar trebui sǎ fie o sǎrbǎtoare? Cine rǎspunde cǎ totul, în aceastǎ zi, e o luptǎ pentru, sau împotriva fraudei!?

          În final zic și eu  ca preotul acela sublim din diaspora: Vǎ binecuvântez cu mâna dreaptǎ! Iar lor guvernanţilor le zic, pânǎ nu e prea târziu:

          Lǎsaţi românii sǎ voteze!

Ora 16

          Prezenţa la vot la ora 16 a fost de peste 44%. S-a cunoscut votul meu. Pentru a se cunoaște și votul tǎu cititorule, du-te la vot! Am devenit militant pentru cǎ vǎd ţara bântuitǎ din interior și din exterior de pericole. Noi știm când ne este cuţitul la os și la greu, ne unim!

Mare atentie oameni buni! Se dau iarasi ghiare de pui!

Ora 13

          Acești oameni se tem de români. Au fǎcut din secţiile de votare din diaspora adevǎrate cetǎţi. S-au înconjurat de ziduri și lanţuri cu lacǎte grele, au sǎpat șanţuri în mijlocul Parisului, la Londra, Munchen sau în Italia și se roagǎ dumnezeului lor, sǎ plouǎ, sǎ vinǎ o vijelie, un viscol catastrofal, mǎcar un cutrenur major, sǎ-i sperie pe cei ce-și doresc sǎ-și ia înapoi teritoriile și dreptul votului.

          În timpul ǎsta ministrul de externe al rușinii naţionale, în preocuparea sa stǎruitoare de a fluidiza votul, în numele democraţiei consolidate în laboratoarele trǎdǎrii, își cedeazǎ timpul personal alocat dreptului domniei sale la vot, unui alt cetǎţean care a stat încǎ de dimineaţǎ în faţa Consulatului de la Paris, la coadǎ.

          Apoi, cu empatie afișatǎ pe faţa lui de diplomat mincinos, sfǎtuiește pe cei ce doresc sǎ fie mai siguri de vot, cǎ pot sǎ meargǎ și la Nancy cu mașina sau pe jos... Se gândește deja cum sǎ le deconteze benzina. Prin grija guvernului existǎ și acolo o secţie de vot! La ce sǎ stai în coada infernului la Paris când ai la câteva sute de kilometrii o mânǎ întinsǎ în Paradis. Mǎ uit la pǎrul alb și sclipirea stinsǎ din ochii dumnealui.

          Ce urât a îmbǎtrânit Meleșcanu!
          Pânǎ la ora 13 au votat peste 27% din numǎrul alegǎtorilor

Ora zece

          Mi-aș dori ca aceastǎ zi mohorâtǎ sǎ se însenineze spre searǎ, când procentele votanţilor vor fi depǎșit un 70% semnificativ. Nu cred cǎ dincolo de aceastǎ cifrǎ, furǎciunile și șmecheriile celor care organizeazǎ votul, vor mai putea înclina balanţa. Lucrul acesta s-ar putea întâmpla în mijlocul unei populaţii adormite, sunt semne cǎ poporul român s-a trezit.

          Primele date aratǎ o prezenţǎ sporitǎ la urne. Pânǎ la ora 10 și-au exprimat dreptul peste 1,5 milioane de votanţi faţǎ de 1,1 în primul tur; 8,5% / 6,5% în 2 noiembrie. Dar nu trebuie sǎ ne îmbǎtǎm cu cifrele, ci, dimpotrivǎ trebuie sǎ fim atenţi și sǎ înţelegem bine ce stǎ în spatele lor.

Vedem ca și altǎdatǎ hǎrnicia activismului PSD în judeţele roșii Olt, Teleorman, Dâmboviţa, Dolj care au adus deja la secţiile de votare peste 11% de asistaţi politici și sociali. Dar, ceva îmi spune cǎ spre exemplu în Dolj, Craiolguţa a reușit sǎ stârneascǎ coieficientul de inteligenţǎ nu doar al studenţilor ci si al altor categorii, de aceea aștept cu imensǎ curiozitate depǎnușarea voturilor. Poate voi descoperi la sfǎrșit, zâmbetul de aur curat, neminţit, al boabelor de porumb care nu vor mai lua drumul strǎinǎtǎţii sǎ umfle conturile murdare ale tarabagiilor miliardari ai acestei ţǎri.

          Pentru asta este necesar sǎ votǎm implicit DNA-ul.

          Mǎ uit la televizor și vǎd la Paris mii de români așezaţi la coadǎ(la coada Europei unde am ajuns, menţionez, nu din vinovǎţia doar a celor de la putere!). În mijlocul lor un grup de tineri cântǎ imnul naţional.

          Sǎ vǎ fie rușine domnilor guvernanţi!

Zece porunci

          În faţa unui dezastru, sau a unei hotǎrâri grele, când cerul e acoperit de nori, nu sunt stele și acul busolei pare a fi pierdut vestul, corǎbierul sau omul de cartier își aduce aminte de Dumnezeu, se înclinǎ și recurge la învǎţǎturile sale. Mai sunt destui cei care așteaptǎ sǎ le pice luminǎ din cer.

          Cu atât mai simple sunt muncile, având dinainte toate datele sǎ-ţi alegi președintele cel mai bun. Vǎ spun cǎ de-aia au fost lǎsate poruncile.

          E necesar atunci sǎ-i trecem pe cei doi candidaţi prin furcile caudine ale celor zece porunci. De grabǎ așadar, cǎ e multǎ treabǎ:

          E scris în biblie Matei 22:37-40.

          “ Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău! Și cu tot staff-ul, aș zice eu! M-am uitat din mânǎstire-n mânǎstire, ce frumos citește Dragnea din psaltire!

          “ Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi! Ei doi, candidaţii vasǎzicǎ, se iubesc de picǎ. Sunt ca fraţii!

            “ Să nu ai alți dumnezei afară de Mine! La treaba asta, fǎrǎ pǎrtinire c-ar fi altfel, n-am nici o știre.

          “ Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri! Unul, a descoperit cǎ va fi un președinte unificator, non-comflictual, pacificator și neapǎrat mândru cǎ e român. În interior, nu în diasporǎ. (în chestia asta ar fi fost nimerit sǎ intre-n horǎ și premierul acoperit.) Celǎlalt, va fi partenerul lucrului viu, bine fǎcut. Vrea o ţarǎ înfloritoare din mers, ca un Sibiu mult mai mare. Și vrea, vorbǎ-nţeleaptǎ, mǎrar în ciorbǎ și fapta – vorbǎ. Mǎ rog, invers!

          “ Să nu iei în deşert Numele Domnului!  Oare vreunul dintre cei doi a introdus biserica în campanie electoratului? Și-a bǎgat coada ochiul necuratului?

            “Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!  Pe pǎrinţi doar îi respecţi și-i vorbești puţin. Nu-i murdǎrești cu noroi, din senin!

          “ Să nu ucizi! Vreun procuror are ceva de zis? Sper din tot sufletul cǎ-i doar un vis urât!

          “ Să nu preacurveşti! În cercul frecventat de prieteni nu se pun, nici procesele cu minore și nici nevestele, cǎ sunt majore.

          “ Să nu furi! Plagiatul e un furt achitat, ǎla iar nu se pune! Și nici incopatibilitatea, pe bune! În ce privește lista penalilor în parlament, dacǎ altfel nu merge cu o sfântǎ amnistie se șterge!

          “ Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău! Chiar dacǎ e neoficial, aici, avem un candidat special care minte cu clǎbuc din zori pânǎ-n searǎ, ca sǎ intre în Guiness book. Nu pentru el, pentru ţarǎ!...

          “ Să nu pofteşti casele aproapelui tău! Nevasta lui, nu-i ca gimnasta ta? Sǎ nu poftești, rob care ești, cǎ neamţul îţi rupe oasele! Roaba lui, nu-i ca roba ta, sǎ te lepezi de ea. Boul tǎu, poate fi boala ta!

          Și ca orice lucru bine fǎcut, votul va fi al altcuiva!

Plai bǎlai – pamflete politice

Omul de rumeguș

          Privind asearǎ la Rareș Bogdan (un om destul de mic în îngâmfarea lui transatlanticǎ, dar cu un oarecare farmec) confruntarea dintre Predoiu și Zgonea, am avut senzaţia, vis a vis de președintele Camerei Deputaţilor, cǎ am în faţǎ un gater, pus pe treabǎ sǎ înghitǎ câteva zeci de hectare de pǎdure aflate în proprietatea Uniunii Creștin Liberale. N-am vǎzut lǎcǎtuș mecanic reorientat profesional, mai calificat și dedicat misiunii sale nobile de a fabrica pe bandǎ rulantǎ cheresteaua necesarǎ pentru coșciugele naţiei! Sicrie normale – pentru opoziţie și sicrie speciale, model S18 A – pentru eroii majoritari PSD pierduţi în încercǎrile politice. Famfara ministrului Oprea asigurǎ desigur cazurile în speţǎ cu solemnitatea momentului.

          Un iz istoric de cadavre, amestecat cu transpiraţie și parfum Coco Chanel no. 5, rǎzbǎtea din studioul Realitǎţii prin ecranul televizorului. Dar catastrofic era rumegușul ce-ţi intra în urechi, în piele și-n ochi, împrǎștiat din tulumba democraticǎ neobositǎ a Președintelui camerei inferioare a parlamentului.

          Practic el nu venise la Jocuri de putere pentru susţinerea candidatului sǎu, ci ca sǎ-și arate capacitatea prolificǎ de a produce rumeguș, cu care sǎ acopere murmurul celor din opoziţie în calitate lui de viitor președinte al Partidului Social Democrat.

          Degeaba încerca Predoiu, bǎiat subţire, sǎ-l opreascǎ galeș din privire! Sau bietul Rareș, cu înţelepciune, îi bǎtea ţǎrușul în emisiune, sǎ mai și respire!

          Omul cu rumegușul, zgonos din fire – avea o misiune!

Plai bãlai - pamflete politice, 

Balasoar pentru doi

          Mi-am gasit în sfârșit liniștea sufleteascǎ. Am citit un articol așezat, decent, scris fǎrǎ patimǎ de SeverVoinescu în care judecata lui liberǎ neîncorsetatǎ de activisme politice seamǎnǎ cu a mea. Înseamnǎ cǎ dacǎ doi inși constatǎ similitudini în gândire, s-ar putea trage concluzia cǎ oamenii aceia au toate șansele sǎ fie cu adevǎrat normali. Înseamnǎ cǎ și alţii din mulţimea tǎcutǎ pot fi ca ei. Și dacǎ mulţimea tǎcutǎ se duce cumva dincolo de 9 milioane de români, înǎuntru și în exterior, înseamnǎ cǎ ţara încǎ nu e acoperitǎ de tot de nor.

          Iohanis nu e cu siguranţǎ o persoanǎ providenţialǎ, nu face parte ne-am putut da seama nici din elita intelectualǎ progresistǎ, chiar dacǎ e om de școalǎ. Nu e din stirpe regalǎ exclusivistǎ. Bunicul lui a fost ceasornicar. Nici nu are har de șlefuitor de cuvinte, nu e nici mǎcar prestidigitator, sǎ scoatǎ fum pe nǎri și sǎ-ţi bage în buzunare plǎcinte. Nu face mǎscǎri și aranjamente obscure și nici socru la o adicǎ n-a excrocat pǎdure, chiar dacǎ soacra are pensia micǎ.

          Ce e sigur, nu știe sǎ fure, nu minte, nu scuipǎ seminţe, nu și-a plagiat doctoratul n-a vândut nici copii și încǎpǎţânatul, nu vrea sǎ le dea baronilor liber din pușcǎrii anul viitor și nu e nici marele unificator care seamǎnǎ urǎ la trei cuvinte scoase pe gurǎ. Nu lunecǎ printre degete moluscǎ și nici nu bâzâie întruna ca o muscǎ.

          Ar trebui sǎ-l încercǎm președinte.

Plai bǎlai - pamflete politice

Bile albe, bile negre

          S-a umplut ţara de coji de seminţe scuipate pe jos de premier și de bilele negre ale analiștilor politici aruncate spre Iohannis dupǎ dezbaterea de asearǎ.

          Domnilor analiști, spargeţi cu încredere! Luaţi fǎrǎ reţinere și voi din rezerva de seminţe a premierului, cǎ doar e ginere!

          Înţeleg cǎ sunteţi nemulţumiţi de prestaţia liberalului. Aţi fi vrut sǎ mǎsuraţi cu ruleta cine aruncǎ scuipatul mai departe? Susţineţi cǎ degeaba Iohannis e profesor, n-a fost pregǎtit ca la carte și n-a avut cifrele la el. Cum sǎ nu știi cât de mare e pensia soacrei!? Sau câte fire de pǎr sunt în barba caprei!?

          Premierul înainte sǎ descindǎ în studio la duel s-a antrenat în duet cu Harvard, fata aia drǎguţǎ din cabinet, la el în birou cu cifrele pe buget dinainte.

          Cum dracului sǎ nu le ţinǎ minte!
Plai bǎlai - pamflete politice

Partida gǎinilor roșii

 

        Dupǎ ce cǎ nu-mi erau boii acasǎ, așa, din senin, a început sǎ scârţâie și carul! Se ridicase pe roţile din faţǎ cu mǎgarul proptit în oiște și roţile din spate se învârteau ca douǎ plǎci de patefon, eliberând repetatat pe douǎ voci contondente melodia imnului naţional Deșteaptǎ-te române, dar nu se înţelegeau cuvintele! Doar unul singur revenea obsesiv, triumfǎtor, dupǎ fiecare rotaţie; “cu nume deTraian”… Traian… Traian. Era în van, cǎ nu-l mai puteam alege.

          Și o datǎ douǎ grupuri de animaţie, militante, se oprirǎ la gard. Ǎia de pe dreapta, cu sacoșele pline împǎrţeau pliante cu Iohannis cui trecea prin bulevard. Iar cei din stânga duceau în spate niște saci cu gǎini roșcate pesediste, triste, moarte și vii. Aveau în plan pontonacii sǎ arunce  sacii din șanţ în curte la liberali, sǎ provoace cotcodǎcitul gǎinilor ca sǎ-l acopere pe Traian care declarase cǎ îl susţine pe neamţ…

          În vremea asta Meleșcanul fǎrǎ riscuri și fǎrǎ cabine adiacente își fǎcuse planul, cumpǎra diaspora.

          Oare avea pixuri suficiente?...