joi, 1 octombrie 2015

octombrie ca o vaduvă tânără




octombrie
văduvă tânără
descheindu-şi cerga de ploi
a scăpat din zăgazuri
izbindu-mă

cu braţele slabe
descărnate de frunze
mă încleştez
de coama de murg
a vântului

cerul se clatină
şi-n ochiul înceţoşat
al vânătorului
se pierde
şoimul

mă las în genunchi,
parcă picioarele-mi
se scurg
în două
firave ape

înfrigurat
o descopăr ascunsă
goală cum o lăsase
Dumnezeu
când îi murise omul

i se-mpliniseră pulpele
şi şoldurile
îmbiau doldora
de parfumul
merelor

cum să cuprind
umilinţa de-acum
a tinerei femei
să dau cep vinului
să curgă

şi cum
întinși pe pǎmânt
să îmi desprind fiinţa
de sabia
celui înfrânt

inima-mi se zbate
în capcana
strâmtă

Vagabond sub cerul de beton


 Autor Nicolae Radu
Notǎ: Scuze autorului, prietenul meu, pentru cǎ i-am "mișcat" câteva cuvinte

Sub cupola de beton a cerului
merg pe sârmǎ, acrobat vagabond,
sârmǎ împletitǎ din multǎ îndoialǎ
și un firav fir de încredere.

La unul din capete sunt eu
ȋmpreunǎ cu Ziua de Azi,
prietena mea.
La celǎlalt, ȋntre brazi,
Omul Negru, la fel de ȋnalt.

Riscant joc, fǎrǎ putinţǎ de renunţare
Şi fǎrǎ speranţa unei plase ţesute dedesupt
ȋntr-o fǎrâmǎ de linişte

 “ Nu uita, te aşteaptã
 sora mea geamǎnã, Mâine !
Gust din sãrut ca din pȃine
și mã rup ȋmbrãțișãrii.
Nu vreau sã vãd lacrimi
ȋn ochii cenușii ai mãrii.

Pornesc.
talpa goalǎ a piciorului simte.
Coarda de sârmǎ
este caldǎ şi mǎtǎsoasǎ,
precum sânii iubitei...

Privesc ȋnainte,
Omul Negru a dispãrut.
Mâine îmi face semn sǎ mǎ grǎbesc.
Pentru prima oarǎ sunt fericit
și uit sǎ mǎ prǎbuşesc.

miercuri, 30 septembrie 2015

Dupã moțiune





         Competiţia Marii Curse a Moțiunii a adus pe grila de start în pole position, ȋn fața națiunii, lângǎ un copilot de raly favorit, un general de interes național și un motociclist Harley-Davidson, hodorogit, președinte de Sabat, în piele de șarpe cu clopoţei, pe care i-a scuturat la viaţa lui în urechile multor femei. “Tiling-tiling dacǎ nu mǎ iei de bǎrbat mǎ sting!”
          Numai cǎ omul acesta, tristul, motociclistul, informat pe surse cǎ niște procurori au slabiciune la sabatori(...de la sabat, oameni gãlãgioși de stat!…), prohibitoriu, în justiția lui, s-a spãlat pe mȃini și a dat drumul la cȃini ȋn țara nimãnui, sã-și facã singuri legi. Și ȋn loc de statui cu balanța dreptãții ȋn piețe, vor sã ridice cruci cu beculețe aprinse ȋn numele libertãții.
          Mǎ aștept ca unii haiduci rǎuvoitori, sǎ confunde ȋn concept, Sabatul cu Senatul. Nebunii! Daltoniști visǎtori!... Noi avem stat de drept și când ne intrǎ în casǎ justiţia, o primim cu flori pe masã
          Privind la Saturnalii, mã ȋntreb unde erau liberalii?

Plai bǎlai - pamflete politice

luni, 28 septembrie 2015

Arhaicii ambasadori

Ziua Zet





Fiecare zi care se adaugã șirului de zile, poate deveni ȋn sine Ziua Z de rãu sau de bine. Spre exemplu, concret, azi, pe unde scurte, erau toate condițiile necesare pentru o schimbare la fațã (a lui Dragnea), dar la Ȋnalta Curte s-a lãsat ceațã. (Rarinca, Rarinca sa-nmuiat horinca!...)

Ziua Z și pentru bietul doctor primar. Și-a mutat diabetul din beciul domnesc, ȋntr-un salon mai discret, la Universitar, ȋn cuibușorul dorului, unde a poftit ciorbarul poporului.

Ziua Z și pentru mirenii cercetori de la NASA. Se pare cã au servit masa cu marțienii.

Și Ziua Z pentru președintele Klaus, cicã Biden ne-o lasã o lunã blochaus  pe Vctoria Nuland cã ne cunoaște, sã ne scape de sfintele moaște



Blochaus - comandă cuirasată din care se conduce o navă militară mare în timpul luptei.

Plai balai - pamflete politice

duminică, 27 septembrie 2015

Douã vorbe pentru Irina Begu



Dacã am risipit deseori cu ȋncȃntare vorbe frumoase pentru performanțele și jocul Simonei Halep, meritate de altfel. Dacã i-am ridicat ȋn slãvi resursele de voințã și am cãutat sã-i explic, rar, foarte rar, slãbiciunile omenești, atunci cred se cuvine sã slobozesc aripile cuvintelor și ȋn cerul Irinei Begu.
Pe fondul unui progres continuu ajutatã și de un fizic pe mãsurã, specific marilor campioane, fãrã fragilitatea ȋn fond ȋnșelãtoare a Simonei, fãrã agerimea picioarelor și mobilitatea brațului cu care Simona micșoreazã spațiul de mișcare al adversarelor, ȋncet și sigur a ȋnceput sã ȋnfloreascã pe terenurile de tennis, ȋnãlțȃndu-se, o floare a soarelui cu tulpinã groasã și rãdãcini adȃnci…
Felicitãri Irina pentru titlul de campion cȃștigat la Seul! E al doilea dupã cel de la Tașkent și sunt sigur cã vor mai urma!       

Lumina din noi




Ne cãutãm ȋn gesturile și ȋn gȃndurile copiilor și nepoților noștri și regãsim totdeauna urma luminii din noi.

Numãrãm anii impreunã și potrivim ȋn tort lumȃnãri. Le stingem ca sã le putem pãstra și aprinde cu bucurie anul viitor.

La mulți ani Laurențiu, la mulți ani Cristina, la mulți ani Alexandru, la mulți ani Toma, la mulți ani Ramona și celor care vor mai fi venind!

Pãrinții.









sâmbătă, 26 septembrie 2015

Mantaua lui GOOGLE





„NOI TOȚI NE TRAGEM DIN MANTAUA LUI GOGOL”.

Trecȃnd peste inadvertența de scriere pe care nici Gogol și nici Dostoievski nu a dorit sã o corecteze ȋn epocã, trebuie sã recunoaștem autoritatea atotcuprinzãtoare a sintagmei respective, cãci ȋntradevãr și azi, NOI TOȚI NE TRAGEM DIN MANTAUA LUI GOOGLE, altfel cum am fi ajuns ieri la ambasada Ucrainei la o seratã literarã ce s-a dovedit inspiratã emoțional și artistic.

Cu o sobrietate de ȋnțeles la ȋnceput, prin prezența ambasadorului, ȋntȃmplarea s-a transformat pe parcurs ȋntr-o reuniune de prieteni ai literaturii și muzicii care ȋmpreunã au convenit sã șteargã granițele pentru deplina satisfacție și bucurie a spiritului.

La sfȃrșit dorind sã mã fotografiez cu ambasadorul și remarcȃnd ținuta oficialã ȋn contrast cumva ținutei mele lejere, dȃnsul ar fi vrut sã-și scoatã gentil cravata și sã o dea unei consiliere, dar nu l-am lãsat. Ar fi fost un risc asumat inutil...

S-au lansat cãrțile Prin glodul destinului (douã volume) ale unei luminoase doamne, Ela Nicolau(nu dau explicații, citiți romanul sau mãcar uitati-vã cum cade lumina ȋn poze) și de asemeni volumul de poezie Lumea nebunilor de Alex Daniel. A vorbit despre carți prietena mea regãsitã, Domnita Neaga, Mihai Traistã, organizatorul seratei, D-nul doctor Teofil Rendiuc, istoric și romancier mai ȋnainte de a fi ministru și Silvia Zabarcencu, scriitoare. Apoi pe podium și-a fãcut apariția ȋn culorile eleganței, alb-negru, Mantaua lui Gogol, revista, scoasã din Traistã cu frumoase gȃnduri de viitor.

S-au simțit ȋn țara lor fãrã de granițã cu poezia ȋn ranițã Tudor Voicu, Vali Orțan, Domnița Neaga, Cristian Țȋrlea, George Tei, Silvia Zabarcencu și subsemnatul. Au umplut paharele cu ȋncȃntare Arhaicii și mai laicii Ana Maria Dumitru și Mihail Daniel Vasilescu.

Mulțumim frumos gazdelor și mai ales Mihaiului Traistã. Mai venim!