Două campioane

Poezia Direcţiei 9 şi Simona Halep, două campioane cu prestaţii luminoase, de excepţie, sâmbătă 9 iunie, în paralel cu mitingul a(uto)buzurilor statului paralel din tenebrele Pieţei Victoria. 

Bucureşti. For Friends / Philippe Chatrier. Paris. 

Să lăsăm de-o parte gunoaiele de plastic din guvern şi din faţa guvernului,  ca să nu stricăm imaginile. 

For Friends. 15,30. A trecut sfertul academic. Tudor Voicu încearcă microfonul. Sticle goale, fiare vechi… Nu merge! Umpleţi sticlele băieţi, berea e gratis! S-a strâns toată Direcţia 9, aproape! Plus ceva invitaţi speciali. Emil Lungeanu de pildă… 

Tudor încearcă din nou microfonul. 

Traian T Coşovei se aude! Se aude şi Adrian Suciu pe post de operator Orizont TV. „Iubite Ciprian Chirvasiu grijă mare la exprimare că se transmite!”. 

„Azi lansăm în pagină, nu la Ateliere în paragină, ci la Cenaclul 9, două cărţi. Ateliere în penumbră, cartea Letiţiei Vladislav ca o oază de umbră şi, după „patru zile cu nora” şi „mai drăguţ decât dostoievski”, cert, a sosit ora Angelei Baciu să lanseze în circuit turistic închis în miezul verii, pentru oameni vii, Hotelul Camberi, un vis cu stafii. 

Mai sunt şi multe alte momente le voi anunţa la timp potrivit. Pentru început m-am gândit să-i dau cuvântul lui Toma Ionescu, el având cu Halep ceva angajamente, sunt sigur că va fugi primul la un televizor.” 

Ce bine s-a gândit Tudor! După ce termină berea, are de la mine un suc! 

Am citit un poem. Ce frumoşi sunt tinerii protestând. Mă tem că pesediştii ăia triştii din piaţă vor crede că sunt ei.... Reproduc: 

ce frumoşi sunt tinerii protestând

ei sfidează maşinile

înotând în carosabil
contra curentului
şi încalcă flagrant
liberi
regulile de circulaţie
nescrise ale istoriei

jandarmi în costume negre
sub caschetele cu vizor
bălăngăne ritmat
bastoanele tonfa
limbi mute de clopot
spânzurători
ale crucii

fetele zâmbind radioase
le-au adus (jandarmilor)flori
şi le strigă în cască
ora întâlnirii
sub ceas
în parcul tei
ca să facă
dragoste

toată piaţa scandează
roşia roşia roşia
şi din spatele mulţimii
dinspre câmpurile
mănoase
vin transportoarele
blindate
încărcate cu roşii

un bărbos etern
într-o portavoce
schimbă
direcţia ţintei
mişcătoare
la guvern
la guvern

în palatul victoriei
s-a semnat ordonanţa

anul ăsta bulionul e gratis

Bulion cu bere nu-i o plăcere! În tinereţe beam suc de roşii, la votcă. Ajuns la masă caut în telefon transmisia TV de la Roland Garos. Fără folos! Telefonul nu răspunde la apel, probabil tot din cauza statului paralel.

Găsesc un site cu scorul online. Hait!...E deja 6-3 în primul set, pierde Simona! Fata asta are nevoie de mine, se simte trădată!... Eliberaţi zona!

Îmi iau cărţile încă nelansate, salut şi plec. Ce greu trec minutele spre casă. Drumul e lung. Ajung Stephans e tot călare pe calul alb. Doi zero în setul doi

Hai Simona, hai că se poate! Cred că m-a auzit şi s-a putut! Totul s-a sfârşit pe gândul meu într-un final fericit

Dimineaţă, surprinzător, nu m-am considerat trădător, paralel cumva cu poezia, căci am salvat-o pe Halep pentru România. Mi-am propus să citesc volumele celor două doamne, frumoase poete, până revine Halep în ţară. Ce plăcută povară!
Luaţi câte un eşantion! Tocmai coboară şi Simona din avion.

crucile

            Angel Baciu

la cimitirul din sulina
lumea se înghesuie
lume…
lumeeeeee…
nu e sărbătoare
se dă de pomană

cine a murit
cine ştie

mortul de la groapă
nu se mai întoarce
un pachet cu pui şi pilaf
uite şi sarmale în foi
de viţă

a-nceput să plouă
de varză n-veţi?!

crucile-s acolo
puse anapoda
păi ce
când mori
stai la rând?

am primit şi eu
doi covrigi
cu lumânarea aprinsă,
la grămadă
nu-s ca mortu acesta,
apuc să zic
nu contează
viii cu viii, morţii cu morţii
se aude vocea piţigăiată din spatele meu

ni se strigă
să înaintăm

37

      Letiţia Vladislav

Furişează-te în mine
cu ţipătul albatroşilor,
umple-mi ziua cu viaţa visată
şi niciodată trăită,

pentru că întotdeauna
am fost doi pe două drumuri,

lasă-mi mirosul de sare în păr
şi pe retină
umbra acelui trup gol,

beat de dorinţele
ultimei judecăţi.

Mândrii pesedişti trişti în spatele lumii

Post scriptum la postarea Mândrii români înfaţa lumii.

Din păcate ziua aceasta de neuitat când Simona Halep a arătat lumii la Roland Garos şi o altă faţă a Românicii, a avut şi o seară neagră ca o noapte a minţilor. Mitingul paralel al minciunii şi fricii de justiţie!

Mi-a rămas în memorie imaginea din Piaţa Victoriei când o bandă de magnetofon reproducea murdărind imnul naţional, în timp ce cămăşile albe ale pieţarilor, transpirate de frică şi neputinţă, părăseau în dezordine locul de desfăşurare, lăsând pe scenă şi în piaţă un morman de gunoi şi sticle de plastic…

N-am nimic special împotriva nefericiţilor acelora ce au petrecut acolo una din cele mai nefericite întâmplări ale vieţii lor! Justiţia Lui Dumnezeu şi a românilor sunt sigur că nu-i va lăsa uitaţi pe cei vinovaţi!...

Mândrii români în faţa lumii

Nu voi găsi eu, un biet scrib, cuvintele potrivite cu care ar trebui scrisă legenda, dar pot admite că am văzut ieri în tribunele Roland Garosului, în stare pură, un adevăr ce-l credeam de neatins, un fel de lucrare a fericirii care se întâmplă atât de rar! O unanimitate de dorinţe care să satisfacă şi să împlinească setul de valori, dar şi dreptatea şi voinţa învingătorului, lupta lui aprigă până la epuizare, egală cu propria măsură.

Putem spune acum că Un Halep, a devenit deja O unitate de măsură etalon, un standard ISO al zeilor din tenis atins de om.

E Simona Halep o forţă a naturii ieşită din comun? Are ea o înălţime considerabilă care să-i permită să privească de sus adversarele? Face vrăji diavoleşti şi farmece, luându-şi puterea din întunecimile răului? NU! Ea se închină după fiecare meci, mulţumind cerului pentru bunăvoinţa Lui Dumnezeu de a-i fi dat puterea să-şi elibereze la sfârşit, zâmbetul atât de luminos care ne umple inimile!

Simona Halep e o Cosânzeană apărută din poveştile noastre minunate, o Cenuşăreasă printre prinţesele lumii, care munceşte fără să păcălească, CINSTIT!  Simplu, dar cu obidă, luând în piept greutăţile şi capcanele lumii, storcând la antrenamente şi pe terenul de joc tot ce e mai bun în ea. Răbdătoare şi convinsă fiind, că sigur odată şi odată va veni prinţul să-i potrivească pantoful de aur sau de argint.

Aţi văzut ce bine îi venea aseară şi cât de uşor ridica în sunetul imnului şi în fluturarea tricolorului, deasupra capului, trofeul din cinci kg de argint masiv?

Organizatorii Roland Garosului nu i-au oferit Simonei pantoful de aur sau de argint nu contează metalul… Au ghicit că finala nu o va câştiga, spre surpriza tuturor, cu picioarele ei de căprioară, ci cu capul!... Mentalul i-a fost de mare ajutor!

Mulţumim Simona că ne-ai adus mândrii români, în faţa lumii!