Mici hibe

        Am şi eu ca tot omul micile mele hibe. Uit de necazurile de peste zi, uit de mazilirea lui Geoanǎ, uit de ratingul de la Realitatea, uit de frustrǎrile fotbalistice, uit, uit. 

E nevoie de lecitinǎ, zic unii, în timp ce alţii mǎ trimit la homeopate. Câţiva amici care mǎ cunosc mai bine mi-au zis sa folosesc ceaiuri antistres. Altcineva de la ministerul de interne s-a oferit sǎ-mi procure etnobotanice, cu regim special, de la magazinul lor de vise.

Hiba mea are, din fericire, un doctor pe cinste. Nu e nevoie de toate mişcǎrile de trupe, pot rǎmâne la locul lor în zonele de comflict. Eu de un singur trup am nevoie, liber, fǎrǎ constrângeri, stimulativ. Ce noroc am avut cǎ m-a tamponat blonda, dupǎ care s-a mutat la mine ca sǎ poatǎ avea direct sub privirea ei oblǎduitoare caroseria mea vǎtǎmatǎ.

Melomanǎ convinsǎ, îndragostitǎ de film, liberǎ de toate constrângerile, n-a venit singurǎ ci cu universul ei multimedia, un întreg arsenal. Ca sǎ fiu sincer, nici nu auzisen pânǎ la ea de O!Play HD2.Gallery

In prima searǎ, crisparea inerentǎ momentului oricǎrui început a dispǎrut progresiv, o datǎ cu eliberarea de veşminte, punându-ne pe urechi cǎştile Asus Vulcan şi aruncându-ne ca-ntr-un bazin în magia sunetului în sistem TrueHD pusǎ în valoare de o placǎ de sunet de excepţie Xonar Essence One pe care ASUS ne-a adus-o la îndemânǎ.

Dupǎ câteva lungimi de bazin partenera mea m-a luminat cu expertiza, vorbindu-mi de viteza impresionantǎ de transfer cu ajutorul noii tehnologii USB 3.0 şi de stocarea pe HDD de 3.5 inch, amintind funcţiile NAS - Networking-Attached Storage şi multe alte minunăţii tehnice din dotare.

         Dacǎ aş fi avut un iPhone cred cǎ l-aş fi folosit pe post de telecomandǎ, sǎ rulez un film pe LCD. Relaxaţi după gimnastica trupurilor şi a minţii mărturisesc că n-a mai fost nevoie. Am adormit îmbrǎţişaţi aşteptând sǎ vinǎ zorii cu urmǎtoarea probǎ la Superblog.

         Am şi eu ca tot omul micile mele hibe. Am uitat de cerinte.

Postare in cadrul SuperBlog 

Jurizat 88 puncte

Top Model Llano

Sponsor: AMD Nume proba: Platforma Llano Enunt proba: Generati un articol in care sa povestiti ce PC pe platforma llano v-ati dori si la ce il veti folosi. Dati exemple de aplicatii, jocuri, activitati ce se pot desfasura pe acesta si evidentiati 3 dintre principalele sale avantaje. *           Undeva pe un podium, într-o sală elegantă, cu lume bună, pe muzica revărsată din tavan, evoluează un model celebru prezentând într-o ţinută strălucitoare platforma Llano. Este o realizare AMD recentă care integrează GPU în CPU ca o îmbinare fericită a tehnologiei Fusion ce a integrat procesorul şi nucleul grafic, placa video, pe aceeaşi pastilă de siliciu. Şi ar mai fi un chip APU care accelerează aplicaţiile. Asta e Llano.           Când vocea suavă a făcut cunoscută informaţia suplimentară că Llano dispune în lada ei de zestre de peste un miliard de tranzistori - ce-i asigură o deplină libertate de mişcare şi independenţă, o durată de viaţă a bateriei mult mai mare şi o temperatură mult mai redusă în timpul funcţionării - s-a produs printre IT-işti o rumoare teribilă, de parcă celebrul model şi-ar fi aruncat către ei sutienul într-o generoasă pornire de a nu ascunde nimic.           Publicul a fost unanim încântat: împătimiții de internet vis-a-vis de viteza de rulare, profesioniştii de memoria de stocare, cinefilii de calitatea imaginii şi game-rii de incredibila performanţă. Cu toţii s-au ridicat aplaudând în picioare. Câteva clipe triumful a fost total.           Ştiam că tehnologia se mişcă în domeniul IT cu viteze fantastice, aşa că nu ne-a surprins când modelul nostru şi-a înclinat uşor capul transmiţând un sărut aerian către sală şi încruntând uşor din sprăncene nemulţumită de graba necruţătoare a timpului.           Colegele aşteptau în culise nerăbdătoare să intre şi ele pe podium, iar specialiştii AMD au părăsit sala deja luând în studiu o nouă găselniţă.           Nu e timp de respiro. Aproape că nu e timp să culegi impresiile, să faci studii pentru valoarea de piaţă a produselor tale şi sub nici o formă valoarea de întrebuinţare. Anul acesta specialiştii AMD au avut în vedere Performanţa Gaming faţă de generaţia anterioară. Un PC VISION          A6 2011 este mai rapid cu 179% decât un AMD Vision 2010. Super computer într-un Notebook. AMD A-Serie notebook APU accelerează orice de la inteligenţa artificială, la aplicaţiile foto şi video. AMD AllDay optimizări de putere şi noi niveluri de viaţă ale bateriei. Cu tehnologia Core AMD Turbo şi un procesor Intel Core I3, bateria a realizat mai mult de 10 ore de independentă.           La ce se gândesc specialiştii acum, cu ce vor veni să ne cucerească în 2012? Vom afla desigur.

Postat in cadrul concursului SuperBlog 2011.

Jurizat 75 puncte

Teritorii interzise

Sponsor: Toyota Romania
Nume proba: 60 de ani de legenda in off road
Enunt proba:

Pleci in expeditie cu Toyota Land Cruiser, o masina cu 60 de ani de experienta in off road. Ce continent iti alegi, care e itinerariul propus si cum te poate ajuta Toyota Land Cruiser sa cuceresti teritorii interzise?

*

          Fenicienii aveau în vocabular cuvântul afar, adica praf. Au praf africanii şi azi cât deşertul Safara. Traversând îmbarcaţi în corabiile lor de cuceritori Mediterana, romanii i-au descoperit pe afrii, un trib berber, nu departe de Cartagina şi s-au luptat cu ei. Azi africanii, peste tot în lume, întorc paginile cu alte mize. Şi grecii au în fondul lor lexic, apfrike( fără frig).
           În criza de-acum, marile burse fac frisoane, îngheaţă când aud de greci.
           Continentul negru este al doilea pe Terra şi cel mai populat după Asia. Nilul, cel mai lung fluviu din lume se află aici, dar şi Sahara, cel mai mare deşert. Punctul cel mai înalt african e Muntele Kilimanjaro, cel mai de jos, e lacul Aral(156 m sub nivelul mării), situat în micuța țară Djibouti. Aici sunt pădurile ecuatoriale ,luxuriante, de nepătruns, dar şi pustiuri imense fără strelice de umbră pe sute de kilometrii, fără stropi de ploaie şir lung de ani.
           Cele mai mari bogăţii de pe glob stau alături cu cele mai sărace ţinuturi. Urmele celor mai importante şi strălucite civilzaţii (egipteană, feniciană), laolaltă cu cele mai vechi fosile cunoscute ale strămoşilor omului.
           Continentul contrastelor l-am parcurs în vis într-o Toyota Land Cruiser, nava amiral a japonezilor, 60 de ani de experienţă în off road.
           Primisem cerinţele probei de la SuperBlog. Bolidul de trei tone cu motorizare diesel, poate să treacă printr-un vad de apă adânc de maximum 70 centimetri şi are o gardă la sol minimă de 215 milimetri. I-am testat caracteristicile traversând o mlaştină care eram sigur că mă va înghiţii până la urmă. Ori mlaştina, ori crocodilul acela de pe malul fluviului Zambezi, înainte de a atinge "fumul tunător" cu alte cuvinte Cascada Victoria. Noroc cu babuinii ce i-au distras atenţia.
           Nu eram singur în Land Cruiser, Cofie, vechiul meu coleg din studenţie îmi pondera avânturile şi dorinţa de a mă abate din drum. Savana cu palmieri și baobabi și pădurea tropicală ne însoţea cu sute de pericole.
           Cofie avea o puşcă de vânătoare, dar fără îndoială i-ar fi tremurat braţul de sprijin în faţa unui leu răgnind. Nu eram dintre cei care dacă mi s-ar fi cerut să numesc cinci animale sălbatice din Africa, aş fi spus 4 elefanţi şi o girafă, dar dorinţa de a le observa comportamentul, acolo în cadrul lor natural depăşea precauţiunile de bun simţ.
           La un moment dat Land Cruiserul meu a nimerit în mijlocul unui cârd de gazele, jeep-ul meu nici pe departe nu e cel mai rapid model de acest gabarit de pe piaţă. Acceleraţia de la 0 la 100 km/h este realizata în 11.7 secunde, iar viteza maximă a acestui model este de 175 km/h.
Gazelele parcă se jucau trecând cu uşurinţă pe lângă noi şi cu toate că nu simţeam denivelările terenului accidentat, sistemul de suspensie cinetică dinamică KDSS, controlat electronic făcându-şi datoria, la un viraj scurt, am atins fără să vreau unul dintre animalele în alergare şi acesta s-a răsturnat.
           Am frânat îngrijorat maşina, mângâind coapsa încordată a gazelei şi m-am trezit transfigurat de emoţii, plesnit peste mână, de blonda ce se culcase cuminte lângă mine aseară, căreia ii stricasem somnul cu gesturile mele ce deveniseră indecente in teritoriile interzise.
           Uşor buimăcit l-am căutat câteva secunde pe sub cearceaf pe Cofie, dar pielea lui cafenie nu strălucea nicăieri. Mulţumit, m-am întors cu spatele. 

           Puteam sa trec linistit la urmatoarea etapă.

Postare in cardul Concursului SuperBlog .

Jurizat 85 puncte

 

Numerologia si ASUS

Sponsor: ASUS
Nume proba: Un partener de încredere
Enunt proba:  
        
             Am ales Asus K53 în mintea mea dintr-o serie de motive, aşteptând în faţa calculatorului din redacţia lui Virgil ca acesta să se hotărască dacă va mai deschide până-n seară vre-un folder. Era aproape întunericul şi încă lucram la sumarul revistei trăgând nădejde că nu va să ne prindă ziua de mâine. 

           Ca să fiu sincer nici cu calculatorul, dar nici cu Virgil nu-mi era ruşine. După ce că întreaga arhivă, de la prima apariţie a revistei(deja sunt nouă ani împliniţi), era îngrămădită fără sistem te miri pe unde, pentru fiecare număr existau câte trei dosare. Unul cu materiale primite pe email, altul cu materialele corectate şi abia al treilea era cel cu materialele care urma să fie pus în revistă la dispoziţia cititorilor şi spre judecata critică a posterităţii. Başca PDF-urile, başca miile de poze ale poeteselor, care de care mai sexigene şi eterogene!(sexagenarele n-aveau acces.) 

          Nu-i scăpase amicului meu nimic din tot ce mişca, mai mult sau mai puţin fix pe câmpiile Parnasiene. Se ştie că parnasienii cultivau forma fixă: sonetul, rondelul, gazelul şi alte cele. Important pentru prietenul meu şi recunosc şi pentru mine, este ca formele acelea să se mişte modern, să transpară, rotunde, bronzate prin ţesătura fină.
           Ar putea comenta cârcotaşul, că Parnasul era un munte stâncos, de ce aduc eu în vorbire câmpiile parnasiene. Păi dragilor, la câte poetese avem, mi-a trebuit câmpie. De-aia zic, am ales ASSUS K53 după ce am consultat un grup de numerologi experţi.
           Şi AICI urmează ca juriul de la SuperBlog să se nedumirească subit asupra termenilor. Ar putea înţelege nevoia de consultanţă a unui expert IT, care să explice cum e cu procesorul IntelCore i7, ce e cu tehnologia Super Hybrid Engine (componentele ce nu sunt utilizate nu trebuie să consume), memoria supliment de 2GB adăugată celor 4 deja existenţi, grafica duală încorporată, tehnologia IceCool care să nu-ţi pârlească degetele. 

          (Degetele la noi, la poeţi, au sensibilităţi aparte, ele trebuie să mângâie tastatura moale, vie, cum mângâi gleznele delicate ale unei muze blonde, ca să te încarci cu inspiraţie).
          Ai mai putea câştiga întelegerea juraţilor, să consulţi un expert contabil care să cântărească raportul calitate preţ, dar cu expertul numerolog... chiar că am dat-o în bară, mai ceva ca bietul Bănel Nicoliţă când a rătăcit mingea în poarta Stelei crezând că e poarta Realului.
          Dacă juraţii ar fi mai atenţi şi ar valoriza mai bine materialul pe care-l citesc n-ar pierde, fără îndoială, pe drum legătura cu numerologia. Nu vă uitaţi la ştiri? S-a dat pe toate posturile realităţii: Vântul a rămas în arest, Gioană a rămas fără servici. E 11:11:11. Sfârşitul lumii prieteni! Oreste ştie!
          - Bună seara prieteni. Ne ridicăm în picioare AMẤNDOI. 
          - Aveţi aici banii pentru un laptop. 
          Cred că doamna directoare e un partener de încredere, a-nţeles mesajul, s-o fi sfârşit lumea.  Am ales Asus K53, un laptop robust, puternic, fiabil și nu în ultimul rând elegant.

Postat in cadrul concurs SuperBlog

Jurizat 90 puncte

Bagheta fermecată

 
           Libertatea alegerii e panaceul autonomiei. Tema asta mă pune pe gânduri. Se dă câmpul alb, întins, adânc, tridimensional dacă vrei, în ecranul monitorului şi literele albe, ca nişte fulgi de zăpadă, gata pregătite de brainstormingul care stă să înceapă. Furtuna se dezlanţuie, viscolul se înteţeşte, o ceată de îngeri desenează pe schiuri cristiane coborând din cer. Cumva îmi zâmbesc şi trec mai departe sporovâind în treaba lor. Undeva în dreapta şi puţin în spate, un aluniş tânăr ascunde pădurea-mpietrită. Îmi scot briceagul şi retez scurt o nuieluşă dreaptă ca o rază, dintr-un tufiş. O ascut la vârf cum făceam în copilărie pe prundul râului când desenam în nisip. Cu ea va trebui să scriu pe zăpadă, mângâind aerul, acest eseu.
           Despre libertate poţi avea abordări multiple. Important e să ai totdeauna posibilitatea să alegi. Eu am ales să scriu în acest mod, chiar dacă pe margine, juraţii, mă presează, înjură şi fac gesturi obscene arătându-mi cu degetul că sunt reguli şi nimic nu e autonom.
           Eu folosesc Rent-a-car-ul.
           Azi vreau un automobil de culoare roşie, mâine unul argintiu, luni dispoziţia mea sufletească cere un alb murdar. Nu vorbesc de mărci, mă plictisesc repede, le schimb dupa caz. Doar în weekend când sunt cu blonda, ea conduce acelaşi tip de maşină luxoasă, o limuzină albastră rezervată din timp.      

          De ce nu conduc eu? Cum aş putea pierde spectacolul din stânga mea. Ţinuta ei perfectă, suplă, elegantă, uşor înclinată spre înainte, figura destinsă ce se deschide înflorind simultan cu apăsarea piciorului pe acceleraţie, şuviţa de păr ce-i intră în ochi cănd îşi întoarce spre mine scurt privirea senină, mulţumită, genunchiul uşor dezgolit cănd apasă ambreiajul, bucuria manifestată când depăşeşte "momâile din trafic":
           _ Ce-or fi căutând pe banda a doua!?...
           Fericit şi eu de fericirea ei i-am arătat pe tabloul de bord viteza. Depăşise de mult ce era admis. S-a aşezat în scaun retrăgându-şi uşor piciorul de pe acceleraţie.
           _ Libertatea dacă n-are norme, nici viaţa nu poate avea valori!

           A virat uşor la stânga trecând dincolo de marginea drumului şi a oprit în spaţiul tridimensional. Câmpul, altădată alb, era nimbat de flori multicolore. În jurul nuieluşei de alun am strâns un buchet şi i l-am oferit cu drag.
           Până la firma rent a car de unde închiriasem maşina am condus eu.

Aceasta postare este facuta in cadrul Concursului SuperBlog 

Jurizat 80 puncte

Blue Gene

ProbaSponsor: Oktal.ro
Nume proba: Procesoare versus neuroni
Enunt proba:


        Lumea devine din ce in ce mai rapida. Suntem mereu in miscare, avem nevoie de resurse mai bune, cu putere de calcul si viteza mai mari.

        In ce masura consideri ca tine pasul creierul uman cu progresul in acest domeniu?  

*

       Suntem in plina revolutie tehnica. Calculatorul a devenit portdrapelul incontestabil al mintii si partenerul de drum. Procesoarele inventate de om lucreaza la turatie maxima pentru ai oferi o noua dimensiune de spatiu, de timp, de cunoastere. Creierul uman e un labirint ordonat de sinapse si neuroni ce acumuleaza continuu informatii si se dezvolta. De cealalta parte Internetul devine un creier universal cu retelele sale, cu centri nervosi ce proceseaza tot timpul. 

      E de ajuns sa arunci cu piatra, bine tintita intrebarea si navalesc mii de raspunsuri. Cate biblioteci ar fi trebuit sa citesti, cate vieti ti-ar fi fost necesare!? Milioane de procesoare sunt la dispozitia ta in Google, Wikipedia sau orice retea de socializare.

      S-a dovedit stiintific, tot ceea ce facem lasa o urma in creierul nostru. Anumite parti ale creierului intens folosite se dezvolta mai mult. Un sofer de taxi are anumite zone pe creier mai "mobilate" decat un sofer obisnuit, dar un fizician, dar un artist? Scriind zilnic pe blog capeti usurinta scrisului, antrenezi centrii nervosi, cauti informatii, faci legaturi multiple, capeti viteza de reactie, flexibilitate, procesezi, devii mult mai creativ. 

      Si ce rezerve fantastice gandindu-ne ca doar 10% din posibilitatile cognitive ale creierului sunt folosite.

      Si daca ducem mai departe judecata, apreciem ca generatia noastra s-a antrenat cu calculatorul doar de 20-30 de ani! Ce abilitati vor capata cei din generatia digitala, nascuti odata cu calculatorul, ce si-au primit gadgeturile pe post de jucarie de cand mergeau de-a busilea, sub privirile invidioasa si stinghere ale bietelor papusi, cand si cand sterse de praf si asezate cu grija de bunica pe vitrina.

      Ei unde vor urca procentul de folosire al creierului?

Este adevarat, creat de om, sa nu uitam asta niciodata, un supercomputer poate stoca mai multa informatie decat creierul uman si poate calcula o ecuatie mult mai rapid, dar chiar si cel mai mare si cel mai rapid supercomputer ce poate fi gandit nu egaleaza puterea de procesare a creierului.

      Specialisti IT si oameni de stiinta americani incerca de ceva timp  sa simuleze creierul uman. Cu 2048 de procesoare au reusit sa simuleze creierul unui sobolan, cu 24576 creierul unei pisici si estimeaza pentru creierul uman 800000 de procesoare. Programului Blue Gene, care ar trebui sa finalizeze proiectul in 2019, i-ar trebui sa configureze miliarde de neuroni si zeci de mii de miliarde de sinapse.

      Sa stam linistiti, n-avem cum sa fim invinsi de monstrii calculatoarelor. Nu va fi instaurata o noua ordine. Apa vie si focul, inspiratia si visul, intuitia, creativitatea, geniul sunt la noi. Numai noi detinem secretul echilibrului utilizarii ambelor emisfere cerebrale.  

       Ne putem antrena neuronii cu procesoarele calculatorului, putem progresa impreuna, dar la butoane suntem noi.

Armasarul lui Fat Frumos

Sponsor: AMD
Nume proba: AMD Radeon™ Dual Graphics
Enunt proba:

AMD a introdus odata cu lansarea noilor procesoare AMD APU o noua tehnologie numită AMD Radeon™ Dual Graphics. Povesteste intr-un articol pe blog (300 – 600 de cuvinte) ce este aceasta tehnologie, pentru ce procesoare AMD APU este disponibila si ce avantaje aduce utilizatorului.

Calul lui Făt Frumos

    De trei zile se luptau Zmeul cu Făt Frumos, până când trecu pe-acolo un corb.
    - Adu-mi corbule apă  în cioc şi-ți dau calul lui Făt Frumos! zise zmeul. Corbul aduse, zmeul prinse puteri, şi-l puse jos pe Făt Frumos.
    Zise şi voinicul la rândul lui:
    - Adu-mi mie apă că-ți dau stârvul zmeului. Bău apa şi-l trânti pe zmeu.

    Zmeul de jos, slăbit:
    - Mai adu-mi corbule...

    La care corbul:
    - Auzi mă, voi vă bateți sau vă stropiți cu apă!?... şi plecă în treaba lui.

    Se pare că AMD, a citit undeva şi-a înțeles această întâmplare de aceea a devenit o companie importantă, stabilă şi un jucător de top în IT. Lupta pe piața plăcilor grafice ori a procesoarelor nu este niciodată încheiată, este o competiție continuă.
    De curând AMD a venit cu AMD Radeon™ Dual Graphics, o inovație adevărată, nu cu apă de ploaie! A ştiut să-şi aleagă "calul Genarului", adică procesorul dual-core pe care să-l adape cu pară de foc şi să-1 hrănească cu jăratec.
    Punând împreună, de exemplu, o placă grafică AMD Radeon™ HD 6670 şi un procesor AMD Quad-Core A8 desktop APU - poate să evolueze pe ecran Muma Pădurii sau Zmeul Zmeilor cu şapte capete - rezoluția şi calitatea excepțională a imaginii te va face să-ți iei buzduganul, să dai tava cu jeratec marțoagei şi să pornesti în căutarea Ilenei Cosânzene pe teritoriul presărat cu primejdii al gamerilor.
Mergi la victorie!

Aceasta postare este in cadrul concursului SuperBlog

Tableta albastra

Sponsor: ASUS
Nume proba: Amintiri din viitor
Enunt proba: Cu totii am crescut cu ochii la cartile sau filmele SF. Prin intermediul lor descopeream lumi noi, concepte revolutionare si sperante sau demoni referitoare la viitorul nostru colectiv. 
Cerinta:Scrie un post (300 – 600 de cuvinte) in care sa ne povestesti despre un personaj, o carte sau un film SF in care tabletele ASUS Transformer sau Slider s-ar fi putut regasi in mainile protagonistilor. Povesteste-ne un episod in care acestea s-ar fi putut regasi in mijlocul actiunii.

Tableta albastra

La început a fost tinereţea, cu idealuri, cu iubiri şi cu vise. Unii dintre dumneavoastră, dintre noi, ştim cum a fost tinereţea! Vă spun şi celorlalţi, era puţin murdară de albastru. Dar cu ce suntem noi vinovaţi, apropos de idealuri, că tinereţea noastră n-a ajuns  pe lume mai târziu? Măcar o parte din aceşti ani puteau fi prezervaţi. 

In 2011, ASUS îşi prezenta primele tablete, ASUS Transformer şi Slider, cu ecran tactil, deschizând calea unui viitor aparte. Tot atunci lansasem şi eu cartea Dosarul “Albaştrii”.

Apple dăduse în judecată Samsung, acuzând-o că i-a copiat tehnologiile şi modele de design folosite pentru a crea tableta iPad şi smartphone-urile iPhone. Procesul, celebru în epocă, nu a putut identifica cine a fost vizionarul cel dintâi care a conturat elementele ce au stat la baza instrumentului (gadgetului) ce a deschis noi orizonturi către viitor.

Dar povestea nu s-a oprit aici. In scenariul de film al Dosarului „Albaştrii”, Iti, personajul central şi autorul carţii, adică eu, descopeream posibilitatea introducerii filă cu filă a dosarului meu de securitate în procesorul tabletei. 

(Procesorul nVidia TEGRA de un 1 Ghz, cu memorie RAM de capacitate 1GB pe care rula în 2011, la naştere, sistemul de operare Android Honeycomb 3.01 _ evoluase mult căpătând un plus imens de independenţă şi creativitate).

O întâmplare veche din 1971, de pe vremea comuniştilor ce-mi marcase profund viaţa, era pe cale de a fi descifrată. Trecuseră deja 50 de ani şi nu reuşisem să delimitez întâmplările reale de ţesătura dosarului la care lucraseră în acel timp absurd, de-a valma, securişti şi informatori.

Cu toţii am crescut cu ochii la cărţi sau filme SF.

(Prima tabletă grafică a fost Teleautograful, patentat de Elisha Gray în 1888, dar oare ideea nu a fost patentată mai înainte în cărămizile de lut ars sau Tăbliţele din Alexandria pe care exersau înţelepţii darul comunicării!? Totdeauna in faţa unei suprafete netede, fie pergament, pagină de carte sau ecran electronic, omul a simţit nevoia să reflecteze, să comunice, să se elibereze, să fie cumva Steve Jobs).

Tableta albastra derula în faţa mea trecutul. Buimac şi uimit nu-mi puteam dezlipi ochii de la ecran iar urechile parcă se lipiseră ca-n copilărie de stâlpii de-naltă tensiune.

Cand am ajuns la sfârşit, ieşisem parcă dintr-un cinematograf de pe timpuri, cu aparatul de proiecţie învârtind rolele direct de pe culoarul dintre rânduri şi spectatorii, securişti şi informatori, mă întrebau din ochi scuipând seminţe:

“- Bătrâne, asta e viaţa ta? Eşti mulţumit?”

N.A. Filmul in care apare o tableta,cred prima oara, este Star Treck: The Next Generation, regizat  de catre LeVar Burton in anul 1987

Publicat in cadrul concursului SuperBlog

Aventuria

Sponsor: Aventuria.ro
Nume proba: Sa inceapa Aventuria! 
Enunt proba:

Aventuria.ro, sursa ta de echipamente pentru vacante si week-end-uri memorabile, te provoaca la o experienta inedita: invita-ti prietenii la un week-end de miscare si distractie in aer liber, oriunde doresti, in tara sau peste hotare. Ai la dispozitie echipamentele si solutiile de transport din imaginea de mai jos:

Proba asta de la Aventuria m-a dat peste cap, dar nu se poate rata o ofertă atât de tentantă. Aventuria.ro este cel mai complex centru de închiriere si vânzări echipament sportiv si soluţii de transport.

Toate echipamentele le-am primit de la ei, cu condiţia să fie scris pe jeep Aventuria.ro. Am acceptat. Mi-au lipit ei colantul. Într-o jumatate de oră au fost montate barele transversale Thule, cutia portbagaj Atlantis 780, suportul de biciclete pe cârlig GEANT (se putea şi TREK), cele două biciclete MTB şi deasupra, ca aripile deschise ale unei păsări, caiacul roşu dublu, Capri, gata pregătit să spintece oglinda unei ape liniştite. E prima oară când închiriez de la ei.

Rămâne să-mi găsesc prieteni de vilegiatură sau o parteneră( mai bine!),  ştiţi deja că am slăbiciune la blonde. Plecăm de vineri, nu-i uşor. Toate blondele s-au mutat la Dan Negru sau la Capatos. La mine, cu vârsta au crescut pretenţiile, vreau şi un dram de inteligenţă. Când şi când, înţelegătoare nevastă-mea îmi dă liber la o aventură, ca o gură de oxigen, o supapă de eliberare, ştie că mă întorc la ea mult mai iubitor şi spăşit. O lună după face ce vrea din mine. Şi-a umplut casa cu cadouri.

Mi-am amintit de Mimi poeta, ne-am reîntâlnit nu de mult la o lansare de carte. I-am promis că ne vedem şi mi-a lăsat telefonul. A acceptat în virtutea unei comuniuni de spirit. Aşa că, iată-mă părasind Autostrada Soarelui în drum spre Tulcea. Mă şi imaginez campat undeva  între Dunărea Veche şi Braţul Chilia: să vâslim, să facem poze speriind păsările, să pescuim, să mâncăm borş de peşte, departe de civilizaţie, să caligrafiem în caiet versuri inspirate, să ne iubim ca doi nebuni seara în cort. Stabilisem cu Mimi să scoatem împreună o plachetă, îi găsisem şi numele: Aventuria.

            Dar să vă povestesc întâmplarea. Cât de fericiţi ne-am simţit!(...)

Cum am ajuns, ne-am lansat cu caiacul la apă exersând câteva probe de plutire, mai vâslisem o dată împreuna pe Herăstrău, dar nu era totuna în deltă. Nu apucasem să întindem cortul. Nu despachetasem nimic, ne-a tras apa şi de ea am avut parte. Vâsleam atent, parcă ne sincronizam din ce în ce mai bine, soarele ne ardea, (vesta de salvare mă incomoda puţin), se auzea corul antic de broaşte, pescăruşii săgetau apa la vânătoare de scrumbii, rândunelele zburătăceau neobosite.

Trecând pe lângă nuferii albi, Mimi se aplecă să îi atingă. S-a aplecat prea mult, echilibrul s-a rupt, cerul s-a răsturnat, ce bine că avem vestele de salvare. Pe-astea le cumpărasem prevăzători, tot de la Aventuria. Lăsăm barca răsturnată în mijlocul apei şi înotăm către mal, ni se pare că malul se depărtează dar într-un final îl atingem. Precipitat, cu hainele ude urcăm în maşină şi o luăm către sat. Oprim la birt  şi oferim o sumă că să ne fie recuperat caiacul. Doi localnici  au şi plecat înspre pontonul unde-si ţineau barca cu motor. După ce-am băut o cafea ne-am întors către locul unde voiam să campăm.

Am întins cortul dar se lăsase seara şi au năvălit roiurile de ţânţari, ca hunii. Biata Mimi o înţepase şi un tăun şi nu mai putea de mâncărime. 
Cum să faci dragoste fără Autan, cum să caligrafiezi versuri inspirate, unde e paradisul Deltei şi eu  cum să mă-ntorc la nevastă-mea cu supapa de eliberare  fâsâită, nervos din calea-afară?!...

Gata, mai rămâne să facem o încercare cu bicicletele  mountain bike superior Giant Revel 3 Disc, echipate cu frâne cu disc, schimbător Acera si 24 viteze,.nu le-am mişcat de pe suport si am platit pentu fiecare câte 120 de lei – pentru vineri, sâmbătă şi duminică. Cu ele sigur ne relaxăm şi oxigenăm plămânii. Ne umplem de metafore.

Strângem cortul, punem la loc undiţele de pescuit şi restul bagajelor în încăpătoarea cutie Atlantis, şi fără nici un risc, fără aventură  ne întoarcem la Bucureşti. 
Dacă vreau o plimbare cu bicicleta merg în Herăstrău, acolo ştiu toate pistele, pun frânele cu disc, schimb vitezele, că am destule, cât am poftă. Dacă vreau un borş de peşte e un local  aproape, dacă vreau să fac dragoste cu Mimi, iau o cameră la hotel, iar placheta de versuri poate să mai aştepte, că oricum anul ăsta s-au stabilit deja toate premiile.

Postare in cadrul etapei a IX-a a concursului SuperBlog

Roata norocului

Sponsor: Toyota
Nume proba: Toyota Yaris Noua Generatie 
Enunt proba:

In traficul aglomerat al oraselor, timpul trece mai placut in interiorul noului Yaris. Ghici de ce?

Zilele trecute, la Roata Norocului, îmi pică din cer un automobil Toyota Yaris Noua Generaţie. Legătura cerului cu jocurile de noroc, concernul Toyota şi subsemnatul, ştiam că nu era aşa la vedere, lucrarea lui Dumnezeu se făcuse probabil pe sub mână, la negru,  eu nefiind prea des dus la biserică.

Asta e! Se pare că păcătosului îi fusese prescrisă o graţie divină şi-ncă ce graţie –căci n-am avut timp să vă zic, minunea aia roşie nu coborâse din cer singură la mine-n curte, avea la volan o făptură blondă, superbă cu un zâmbet strălucitor ce mă îmbie şăgalnic să urc în habitaclu alături şi-mi şopti cu un glas catifelat că de-acum îmi stă la dispoziţie, cu toate cele.

Biet om, la 60 de ani, m-am temut la un moment dat cine ştie poate că ajunsesem deja în rai , dar m-am uitat împrejur, erau toate la locul lor în curte, Max în cuşca lui discret cum îl ştiu, cu botul pe labele din faţă se făcea că nu ne dă ataenţie şi doar în mijlocul aleii, micuţă, zveltă, buburuza roşie pregătită parcă să se strecoare pe carosabil în aglomeraţia diurnă sufocată a Bucureştiului.

N-am rezistat tentaţiei şi am deschis uşa aşezându-ma curios lângă îngerul blond.

Parcă intrasem deja într-o altă dimensiune. Uimit mă întrebam, în carcasa ce părea micuţă privită pe dinafară, cum de încape atâta spaţiu. Privirea copleşită de simţul echilibrat al liniilor puse pe planşetă şi transpuse cu rigoare în realitatea desfăşurată în faţa mea, dădea măsură spiritului creativ al japonezilor. Până când, apăsând uşor ambreiajul, coltul rochiţei de mătase-nflorată cu flori de cicoare i-a dezgolit goliciune genunchiului şi albeaţa pulpei ce urca rotund, alungit în dreptul manetei încrustate a schimbătorului de viteze.

În timp ce îngerul meu îmi povestea despre sistemul multimedia Toyota Touch, sistem inteligent de acces şi control al funcţiilor de bord cu ecran tactil de 6,1 color şi cameră video pentru marsalier, sistem de navigaţie şi servicii web – privirea avidă funcţiona mai mult cu simţurile estetice decât cele tehnice şi atunci când glasul suav l-a îndemnat:

– Atinge-l!

Degetele mâinii stângi sau îndreptat tremurând, rasfirate pe linia dulce a pulpei,  dar s-au oprit la timp într-o atingere întamplătoare, curentate de moliciunea placută a pielii, sprijinindu-se uşor ca să-şi continuie mişcarea către ecranul bordului a cărui fineţe m-a încurcat teribil neputând discerne unde localizasem cea mai mare satisfacţie tactilă. Era un model Luna echipat cu toate accesoriile, radio CD și port USB pentru conectarea dispozitivelor portabile iar pe ecran se afişau informaţiile furnizate de computerul de bord. După ce ne-am planificat traseul cu sistemul avansat de navigaţie prin satelit şi a activat avertizoarele privind limita de viteză şi camerele de supraveghere, mi-a arătat cum să mă conectez pe facebook să vorbesc cu prietenii. Credeţi cumva că mai era nevoie  de conexiunea aceea?

 Pe stradă, având o rază de bracaj doar de 4,7 metri, se strecura în trafic cu o agilitate deosebită

Astfel că am parcurs distanţa până la zona comercială de parcă rulam în viitor, că tot se poartă la SuperBlog, pe şoselele suspendate ale lui Oprescu, ce urmau să fie proiectate în timpul celui de-al doilea mandat.

Pe traseu mi-a vorbit despre ABS cu distribuţie electronică a forţei de frânare, despre sistemul de asistenţă la frânare, de controlul stabilităţii şi al tracţiunii, de indicatorul de avertizare pentru necuplarea centurilor de siguranţă, de scaunele cu tehnologie de reducere a riscului de traumatism cervical, de parcă la asta îmi stătea mie capul în momentele acelea unice în care parcă întinerisem.

Surpriză mare a fost când am realizat ce multe produse intră în portbagaj, iar sub podea am mai descoperit un spaţiu de depozitare ingenios, platforma având două niveluri. Înainte de a ne întoarce către casă, după finalizarea listei de cumpăraturi, îngerul meu blond a scos rece, din torpedoul ventilat pentru păstrarea alimentelor şi a băuturilor, un suc natural din boabe de rodii culese de la ei din grădina raiului şi mi l-a oferit spre delectare.

Ajunşi în curtea casei m-am uitat la consum. Cu plimbarea pe autostradă unde-am dat o tură ca să-i încerc viteza(175 km/h) împlinisem suta de kilometrii, iar consumul surpriză 4,8-5 litrii. Ce să mai zic, adevărată minune. Când să mă-ntorc mulţumit către înger, blonda mea dispăruse subit, iar alături mă trezii cu nevastă-mea.

– Pe unde-mi tot umbli pezevenchiule! De când te-aşteaptă fiică-ta cea mică să-şi ia maşina.

Postat in cadrul Concursului SuperBlog. Etapa VIII-a