miercuri, 12 octombrie 2011

Farfuria albastra. Povestiri din viitor


Sponsor: Oktal.ro
Nume proba: Calculatorul viitorului
Enunt proba:
Esti cercetator IT&C in echipa Oktal.ro si te pregatesti pentru o calatorie in timp. Misiunea: sa afli cum arata si ce poate face calculatorul viitorului, pentru a pregati din timp oferta magazinului online pentru cerintele utilizatorilor de maine. Transmiti live din viitor, prin jurnalul de bord. Ai legatura!



Despre călătoriile în timp, e drept mai citisem câteva teorii, a fost o perioadă când am ingurcitat si ceva literatură fantastică. Te seduce oricum fantezia scriitorului şi fără îndoială cunoştinţele lui ştiintifice, în lipsa cărora excursul nu ar fi posibil. Dar, ca să trăiesc propria aventură a unei călătorii, nu credeam să pot prinde acel timp.
Şi totuşi, culoarul pe care mă aflu acum în această farfurie albastră, în care leduri aprinse comensurează cumva viteze si traiectorii fantastice, se pare că ma poartă în universul acela paralel, accesat întâmplător ieri în hangarul din curtea firmei în care lucrez. Nebunii ăia trei, tineri stagiari, am crezut că-şi construiesc acolo vre-o jucărie, cu ajutorul căreia să ne pregătească o farsă în după amiaza dinaintea sfârşitului de an, când Managerii Oktalului vin să ciocnească cu noi o cupă de şampanie.
Plimbându-mă prin curte în pauza de masă, am zărit prin uşa hangarului farfuria şi din carlingă, ecranul unui calculator încastrat în perete parcă mă îmbia să intru. Stagiarii nu erau acolo. (Vorbind de hangar, vă cer permisiunea să aprind o lumânare în gând, celui care a fost Steve Jobs. Dumnezeu sa-l ierte! )
Am intrat în interior, aşezându-mă pe unul din fotolii în faţa unui pupitru. Pipăind suprafaţa lucioasă, am constatat ca pointerul(săgeţica), se plimbă pe ecran.  Deschid curios un link ce mă avertiza, la modul clar disperat, că e un domeniu interzis. Iniţial am crezut că e un site porno şi curiozitatea mea de cercetător IT&C în echipa Oktal.ro, ferit de asemenea dedulciri obscene m-a împins, măcar câteva clipe, să arunc o privire ofertei. De mirare că divele porno, toate, părăsiseră site-ul lor de socializare.
Următoarea supoziţie a fost că intrasem într-un nor de viruşi, se declanşase o muzică oarecum ciudată, până când vocea aceea liniştită, m-a nedumerit ireductibil urându-mi „călătorie plăcută în timp” şi rugându-mă sa tastez anul în care doresc prima escală şi să localizez, punând degetul pe harta apărută pe ecran, zona care-mi convine.
Am atins harta desfăşurată în faţa mea pe monitorul din perete, într-un platou muntos, a cărei imagine se mărea cu cât mă apropiam mai mult. Recunoscusem  curbura Carpaţilor şi, aproape, conturul inconfundabil al Mării Negre. Două vaci bălţate păşteau liniştite în detaliul imaginii. Buimac, am tastat sub imperiul emoţiei anul 2045, sperând din tot sufletul, între timp, să nu se fi produs pe Terra Marele Cutremur.
Când s-a oprit „farfuria albastră”, vehiculul temporal, spaţial, nu ştiu să-l denumesc, după o învăluitoare ameţeală cu muzica aceea persistentă în urechi, nerealizând câte minute, secunde, mai ştiu eu ce unităţi de timp dilatate s-au scurs ca să fiu sincer n-am recunoscut locul, cu toate că numele localităţii, Rânca era caligrafiat  într-un curcubeu aruncat ca o coroană peste vârful muntelui. Dispăruseră şi bălţatele. Ultima oară când am fost aici, în 2011, încă se turna asfaltul pe Transalpina şi localitatea Rânca era la începuturi. Avea doar câteva vile în construcţie.
În faţa mea se desfăşura o spectacoloasă staţiune turistică, cea mai de faimă a Europei, depăşind cu mult renumitele staţiuni din Alpii Elveţiei, îmbătrânite după criza financiară din 2015. Pârtiile de schi şi Cosmodromul de pe platoul de sus, toate ridicate din nimic după punerea în funcţiune a Scutului antiatomic de la Deveselu, au asigurat oxigen pentru plămânii oraşului.
Am urcat pe jos către Obârşia Lotrului şi mi-am adus aminte, undeva la dreapta, ar trebui să se vadă lacul de pe fundul  vaii. În jurul lacului se construiseră acum Cazinouri şi aflasem deja, azi urma să se deschidă Paradisul Oktal, lanţul de magazine IT. Ca să ajungi în vale trebuia să te urci într-un fel de lifturi, de forma unor nacele transparente, acestea coborau încet, în spirală, în mijlocul lacului pe o platformă, de unde porneau şapte poduri către clădirile în care turiştii îşi puteau oferii placerea de a-şi deşerta cardurile.
Am avut un şoc! Cum s-ar spune, lucrând unde lucrasem, eu eram un fel de bunic Oktal. Surpriza cea mare însă, avea să vină. Dorind să transform călatoria mea neprevăzută, într-o treabă utila firmei, doar eram cercetător, bineînţeles că am intrat să observ unde a ajuns IT-ul. Cum au evoluat calculatorul netbookurile, tabletele, laptopurile după treizeci de ani. Când am păşit pragul penetrând spaţiul Oktal, toată lumea din interior, clienţi şi agenţi de vânzare, deopotrivă, s-au întors către mine şi au început să aplaude. Ştiau cine sunt şi mi-au oferit un obiect destul de mic, cât o plachetă de versuri, pe care era scris „Jurnal de bord SuperBlog”. Da, uitasem. Participam la Concursul Superblog 2011 şi în cadrul etapei a cincea, urma să scriu despre Calculatorul viitorului. Chiar mi se păruse ultima frază, la enunţul probei, uşor neclară: „Transmite live prin jurnal de bord. Ai legătura.”
Abia acum am venit de-acasă. Dar cum să folosesc instrumentul, obiectul, netbookul ăsta, cum sa-i zic.
E foarte simplu. E suficient să gândeşti, iar eu preiau undele creierului şi transmit. Citesc uimit răspunsul ce se insinuiaza în scris pe ecranul Jurnalului de bord.
Adică poţi să-mi citeşti gândurile? Continui eu dialogul fără să rostesc.
Da, şi le interpretez oarecum, dându-le forma cea mai corectă, în scris, sau pur şi simplu vorbit. Pot recepta o imagine, o pot recrea, o pictez, sau o pot reda într-o frază muzicală depinde ce-mi ceri să transmit. Oamenii de ştiinţă, inginerii noştrii, au înmagazinat în memoria mea toate comorile lumii şi datele...
Dar eu sunt poet, un poet distinct, creativ...
Nu toţi gândesc la fel, nu pot să te mint.

După copleşitorul dialog, trebuie să recunosc, copleşitor pentru mine, am început să mă gândesc la cei ramaşi acasă, la Oktal şi i-am zărit simultan pe Jurnalul de bord, live, strânşi ciorchine în faţa plasmei de pe hol şi făcându-mi cu mâna. Le-am cerut să-şi deschidă agendele şi să-şi noteze ce voi descrie cu lux de amănunte. Eram pregătit să vizitez magazinul şi să încep transmisia din viitor. Forme, design, caracteristici, hiper tehnologie, nu dau detalii, să nu influienţez istoria.
         Concurenţa şi juriul, mi-a şoptit afabil Jurnalul de bord, citindu-mi gândul până la sfârşit.


Nota: Postare in cadrul Concursului SuperBlog


Punctaj obtinut; 88 puncte

marți, 11 octombrie 2011

Partaj



Art. 36
Drepturile copilului conceput
Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune, însă numai dacă el se naşte viu. Dispoziţiile art. 412 referitoare la timpul legal al concepţiunii sunt aplicabile.
Deadline: 12 oct 2011. Baftă!
NOTĂ. Iată cum arată art. 412:
Timpul legal al concepţiunii
(1) Intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului este timpul legal al concepţiunii. El se calculează zi cu zi.
(2) Prin mijloace de probă ştiinţifice se poate face dovada concepţiunii copilului într-o anumită perioadă din intervalul de timp prevăzut la alin. (1) sau chiar în afara acestui interval. 

*

          Se judecau pentru partaj Adam şi Eva. Divorţaseră. Cui se cuvine grădina raiului
          Justiţia dădea dreptate primului născut. N-au avut curaj să-l întrebe pe Dumnezeu. Au mers la Spencer Wels , marele genetician. Confruntând ADN-ul, a decis ingratul:
          – Eva este primatul mitocondrial. Ea s-a născut, comform datelor, cu 80000 de ani înaintea cromozomului Y, al bărbatului.
          – Nu se poate! Tin minte coasta cum m-a durut...
          – Stiu eu, măi Adam, când şi cum a conceput Dumnezeu!? Că mintea lui n-are geam!!!





luni, 10 octombrie 2011

Ghid in tara ta. Risipind linkuri


Sponsor: Autonom
Nume proba: Ghid in tara ta

Un prieten strain vine pentru prima data in Romania si te-a rugat sa-i fii ghid. E destul de “umblat” prin lume si cam pretentios. Ce obiective turistice i-ai arata amicului tau ca sa-si faca o parere cat mai buna, dar si veridica despre Romania? Aveti la dispozitie 5 zile si o masina Autonom pe care o puteti ridica si returna in orice mare oras al tarii. Alege 3 obiective despre care esti aproape sigur ca l-ar impresiona. Motiveaza cum sau de ce le-ai ales.




Scott, e prietenul meu englez de pe twitter. Mai pe vară, mă tot ameninţa c-o să-mi facă o vizită în Romania şi dintr-o dată a tăcut.
            Hello Scott! Ce se-aude cu voiajul tău?
            – Hello John! Soţia mea, hoinărind pe net în căutare de obiective turistice, a întâlnit ceva neplăcut şi sincer i-a cam pierit entuziasmul. Mă-nţelegi. Ea e pretenţioasă şi n-ar vrea să-şi rişte concediul.
Ne făcusem planul să închiriem o maşină şi să cutreierăm ţara, să-i fiu ghid pe urmele lui Dracula. Am luat deja legătura cu mai multe firme Rent a Car, am discutat; ne hotărâsem pentru Autonom, cea mai mare firmă de închirieri, cu un parc nou de aproape 1000 de automobile de diverse tipuri, cu dotări şi preţuri rezonabile, şi nici volanul pe dreapta, n-ar fi fost o problemă.
– Problema e că toate folosesc motorină sau benzină de la Rompetrol. Efix. Carburantul care protejează motorul...
– Şi?!...
– Nevastă-mea a văzut întâmplător filmul ăla de la Sâmbureni, pe Youtube,”Efix de la un cal putere în sus” ... Şi nu mai am nici o putere. Am încercat în toate chipurile n-o scot dintr-ale ei. S-a speriat de prea multă tehnologie, ea spera la mai multă sălbăticie acolo la voi.
– Nu-nţeleg, ce făcură oltenii ăştia de la Sâmbureni de le-a mers tehnic atât de rău, numele.
– Dă un clic. Uită-te şi tu: http://www.youtube.com/watch?v=S7TOd0UgdrA

*
            Avea omul dreptate ce să zic. Îmi pierdusem nădejdea să stau la o ţuică, faţă-n făţă cu Scott, să twitterim. Până ieri! Când primii un share a link.
 Good luck, victorie, venim!
N-am înţeles din prima, respectiva twittereală. Am crezut, făcând legătura cumva cu Liga Campionilor, că Manchester United vine la victorie în meciul cu Oţelul Galaţi şi omul îmi dă cu tifla. Nici pomeneală! Lucrurile cu nevastă-sa se rezolvaseră de la sine si era musai că vin în concediu în Romania.
Chiar de la sine n-a fost că m-am informat. Doamna, a văzut pe net, un alt film documentar Wild Carpathia în care Alteţa Sa Regală Prinţul de Wales, vorbeşte despre frumuseţea naturală extraordinară, sălbatică şi bogăţia culturală a Munţilor Carpaţi în Transilvania. Cred că Prinţul Charles, a bătut palma cu Elena Udrea şefa de la turism, chiar dacă ea nu apare în film că, la final, îl recunoaşte de strămoş pe Vlad Ţepeş, pentru prima oară. Dacă vreţi să vedeţi filmul şi voi, vă dau eu linkul;. http://www.youtube.com/watch?v=ip_QZaBfXqM
Aşa că iar a intrat pe tapet vizita lui Scott.  Eu, acum lucrez să-i fac şederea plăcută cinci zile. Mi-a cerut să-i fac un traseu să-i prezint câteva obiective din care el să aleagă trei, să nu mai rătăcească nevastă-sa pe net că cine ştie unde mai ajunge. Nu vreau să risc, nu m-arunc la cine ştie ce site-uri profesioniste. Ăştia sunt în stare să strice tot. Mai bine îi ofer de pe blogul meu, din postările originale, recente, imagini şi filmuleţe, fără pretenţii că nu posed niscaiva aparate de top şi nici nu stăpânesc tehnologia.  

           
            Cred că e suficient pentru cinci zile. 
            E limpede (asta o spun pentru juriu), că am avut de ales şi am ales doar trei obiective: Mânăstirile,Transalpina şi Sinaia cu minunăţiile ei. N-am numit Peleşul – pe lângă el nu poţi trece, pe lângă Stână, da. Când ne întoarcem e musai să-l salutăm şi pe Dracula, îl conving eu pe Scott.

Notă: Această postare este in cadrul etapei a IV-a a Concursului SuperBlog 

sâmbătă, 8 octombrie 2011

Un film zguduitor. The Soviet Story


Citind un articol recent al lui Andrei Pleşu in Dilema Veche, am căutat pe net şi am găsit filmul The Soviet Story. „Ar trebui predat in şcoli ca Lectie de istorie”, zicea Pleşu
Vin cu o corectură: Ar tebui "interzis" ca să poată fi văzut de toată lumea.


Pentru vizionare dati clic pe linkul de mai jos. Merită
Si sa-i multumim Stelei Popa pe blogul careia l-am descoperit.


Un film zguduitor

vineri, 7 octombrie 2011

Avancronică sportivă. Sănătate (deşartă) deşertată... a Gloriei


Fotbalul si poezia
un pariu pierdut...

Iată că poezia e la casele de pariuri.
Face driblinguri la firul ierbii.
De la Dobrin nu s-au mai văzut atâtea metafore.
Pompaţi băieţi, pompaţi cuiele cu picamerul!
Sa nu facă valuri covorul roşu, când orbitor,
călărind pe nimic va descinde prinţul.
(Ochii la Mutu, că la OSIM picamerul
e marcă înregistrată).

Cum?... S-au făcut mişmaşuri?
Mama lor de arbitrii bandiţi!

Note: Aceste note au fost transcrise de pe bandă magnetică, în sediul DNA, de pe un telefon mobil al unui prieten, V D, înaintea meciului cu Belarus şi după decernarea premiului Nobel.

P.S. Stimate cititor pentru comformitatea istoriei, vezi dosarul de la Tribunalul sportiv, al  Gloriei…

joi, 6 octombrie 2011

Guilty pleasure





Sponsor: ASUS
Nume proba: Plăceri vinovate

1.Scrie un post în care, plecând de la valențele sportive ale lui ASUS Automobili-Lamborghini VX7, să descrii una dintre plăcerile tale ascunse. Un „guilty pleasure” care poate nu cadrează cu imaginea ta de om cumpătat, dar în care te regăsești în întregime, care te umple de adrenalină.

Guilty pleasure

Pre mulţi îi va popi tema asta cu Lamborghini de la ASUS; lunecătoare, rafinată, misterioasă până la urmă.
Eram în Bucureşti, la Embassy, în seara lansării la noi a celui mai puternic laptop ASUS din gama sa, pregătită cu mult fast, dar de o simplitate dezarmantă. Sub tunurile reporterilor şi pădurea de blitzuri, fetele strălucitoare în rochiile lor de nuanţa laptopulul negru metalizat, strunind pe podium provocator unduirile trupurilor lor fluide păreau preocupate în cel mai înalt grad de minunea tehnică. Am ales s-o urmăresc pe cea blondă. V-ul, curajos croit, al cărui unghi ascuţit ţintea adânc între sânii orbitor de rotunzi şi albi, sublinia supleţea gâtului şi sugera dumnezeiască încântare, joc subtil al plăcerii şi fanteziei sculptorului din mine.
Putere si eleganţă în pasul sportiv al celor trei graţii ce parcă dansau în jurul furiosului taur, doar că nu fluturau pânza roşie. Cumva, toreadorul eram eu, ascuns undeva într-un colţ al sălii, cu ochii gata să spargă aerul şi degetele resfirate, arzând de dorinţa de a atinge cu porii deschişi, conturul viu al liniilor perfect desenate în faţa mea. Nu mă puteam hotărî ce să ating mai întâi statuia vie, sau tastatura luminoasă. 
O muzică învăluitoare şi aerul rece al nopţii m-a descoperit mai târziu într-un Lamborghini decapotabil, cu laptopul si blonda alături.

Post scriptum: Despre ASUS Lamborghini X7 aveti caracteristicile tehnice aici. Despre blondă, nu dau detalii

Nota:Postare in cadrul etapei a III-a SuperBlog

miercuri, 5 octombrie 2011

Marfă de marfă. Socoteli potrivite.


Sponsor: real,- Hypermarket Romania
Nume proba: American Tourister

1. Scrie un post pe blogul tau pornind de la tema: Pleci in concediu si ai nevoie de valize noi. Ce asteptari ai de la geanta ta de calatorie? Fie ca e vorba despre o geanta mica de voiaj, un rucsac sau un troller, American Tourister e gata de drum. Pe care-l alegi, in functie de nevoile tale, si unde vrei sa te plimbi? 








Concediul de anul ăsta, cinci zile, am fost pelerin în Moldova şi Bucovina cu toată familia. Un vis împlinit. Voroneţ, Moldoviţa, Putna, Mânăstirea Humorului. Mânăstirea Neamţ, Văratec, Agapia firişoare de nisip scăpate în cochilia timpului, devenite perle şi purtate cu fală în şirag, de mândre domniţe, la baza gâtului, sau mai adânc, deasupra sânilor, în văzul pofticios şi hulpav al lumii şi memoria neamului.

        Singurul moment neplăcut, când trebuia să înoptăm la diferitele pensiuni, a fost descărcatul şi căratul bagajelor. Un munte de genţi şi sacoşe, năruit otova în jurul maşinii. Eu cui să-i zic: „Harasho! Zdravstvuite, tavarisci! Ia toje bagajist!”, că eram singurul în putere prin preajmă.(Nu-l punem la socoteală şi pe Puiu...)

            Când am văzut oferta de la real,-Hypermarket Romania, ce mi-am zis: „N-am cum să ratez momentul! American Tourister, cu roţi ataşate, e special pentru mine”. Colecţia din gama premium, comercializată în exclusivitate în reţeaua celor 25 de magazine din ţară, este formată din 8 produse, incluzând trolere, geantă de călătorie, geantă pilot, geantă mică de voiaj, rucsaci şi geantă pentru cosmetice. Mi se potriveşte ca o mănuşă, iar reducere de 60% în cadrul noii campanii de loializare dezvoltată de la real, tocmai s-a gândit la buzunarul meu.

       La anul, mă pregătesc de-acum să fac în concediu turul Europei cu maşina. Dacă tot e criză, sunt preţuri mici, da, nu poţi pleca de-a valma, nu-i aşa, cu paporniţa în portbagaj, că nu se cade. Altfel te vede lumea echipat cu American Tourister când cobori din Duster şi intri într-un mic hotel de două trei stele la Spoleto şi-apoi cobori în restaurant să mănânci o farfurie de paste al ragu sau o pizza tradiţională.

Deci, am, ca să rezum, la orizont ţinta. Douăzeci şi două de săptămâni, cât ţine campania începută pe 15 septembrie, e timp berechet să organizez vânătoarea, să-mi fac echipă cu familia, să instruiesc gonacii, să m-aprovizionez cu muniţie potrivită. Important, să nu uit, e să ţin de regulament. Ăştia cu supermarketurile de la real nu fac nimic anapoda, nu scot la bătaie marfă de calitate aşa degeaba, de undeva trebuie să iasă „un ce profit”.  Va trebui să-i mai citesc o dată regulamentul nevesti-mii, că ea e mai puţin disciplinată la cumpărături.

Ioneluţo, te rog mult scumpeţe, de azi încolo două luni de zile toate drumurile tale merg la real. Musai să adunăm, de mai multe ori, ăle 20 de puncte.

– Păi ce-am înebunit! Iar ai pus botu la Becali, auzişi că se-ntoarce-n Ghencea cu tiki-taka, ce-ţi dă ţie gratis brânza de la oile lui!?...  S-a-ntors şi Copos în Giuleşti şi oricum nu-i cioban, e băiat fin şi-l  are şi pe Răzvănel, ştii că sunt fidelă, din tată-n fiu, să-i dea Dumnezeu sănătate lui Mirciulică!...

– Stai dragă nu te-aprinde, că fotbalul a intrat pe mâini bune la DNA. N-ai înţeles, de cumpărături vorbeam. De la real cumpărăm punctele, nu de la arbitri! Toate cumpărăturile de acum înainte să le faci de la hipermarket real. La 40 de lei produse achiziţionate ţi se dă bonus un punct, la 80, două şi aşa mai departe. Strângi pe cardul special 20 de puncte bonus şi ai voie să cumperi un produs AmericanTourister cu reducere 60%. Ăia 60% economisiţi îi duci la bancă, dacă vrei să-ţi arăt Europa la vară!

Bună treabă făcui cu Ioneluţa, n-am nici o grijă, American Tourister, sosim!



Post scriptum: Am pipăit genţile, marfă de marfă, material bun, solid, să te ţină o viaţă.Am luat şi primele 5 puncte bonus de la casă, le-am lipit deja pe cardul special.


Cât o costa taxa pe autostradă, vignetele, în Ungaria, Austria, Elveţia, Franţa, Italia, Slovenia, cât o costa benzina?...


Nota; Materialul este publicat in cadrul Etapei a II-a Superblog.
http://www.real-hypermarket.ro/american-tourister/

Punctaj obtinut 87 puncte

marți, 4 octombrie 2011

Nobelul şi ştiuca

                           
                Cap limpede V. D.(El vede bine, ştie să pună virgula):
                “Ştirea, n-are sare şi piper, nu-i într-ajuns de subtilă, n-are pat de stafide pentru sos şi-i Orbitor de caducă, ca şi cum ai pune la cuptor, ştiucă, făra nucă de cocos…” 
Nota: Clic pe imagine pentru a putea citi.

luni, 3 octombrie 2011

Pe măsura îmbogăţirii


Art. 268
Restituirea darurilor
(1) În cazul ruperii logodnei, sunt supuse restituirii darurile pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în vederea căsătoriei, cu excepţia darurilor obişnuite.
(2) Darurile se restituie în natură sau, dacă aceasta nu mai este cu putinţă, în măsura îmbogăţirii.
(3) Obligaţia de restituire nu există dacă logodna a încetat prin moartea unuia dintre logodnici.

Logodna a fost romantică si plină de iubire. Şi-au oferit darurile înlănţuiţi cât a fost noaptea de lungă. N-aveau de unde şti că-n vremi nedorite de cumpănă, la articolul 268, când se rupe logodna, legea te obligă să restitui darurile în natură. Cum să-şi scoată hainele de pe ei, decent, cu sala plină, şocată, în faţa completului de trei judecători? Era împotriva firii. Curtea a decis ruperea logodnei pentru viciu de procedură. Evident,n-avea cum să mai învie mortul, pe măsura îmbogăţirii, niciodata.

Nota: Aceasta postare este in cadrul Concursului de proza arhiscurta Codul bunelor mamifere si nu are nimic obscen

Octombrie ca o vaduvă tânără


Clik pt marire

duminică, 2 octombrie 2011

ASUS. Un timp magic.


Etapa I
Cerinţe:  Scrie un post pe blogul tău în care să povesteşti o amintire dragă ţie, legată de puterea sunetului, explicând atât natura sunetului care îţi declanşează amintirea, cât şi încărcătura emoţională ce îl însoţeşte. Povesteşte felul în care noua generaţie de laptopuri N55 si N75 te poate ajuta în retrăirea acestei amintiri.


ASUS. Un timp magic.

            Sunt sigur că ar fi intrat pădurea în casa bunicului, dacă n-ar fi stabilit gârliciul ce se despletea alene, o linie peste care nu se trece. Doar sunetele din “cetatea verde”, sporovăiala vrăbiilor, glasul de primadonă îndrăgostită al mierlei, chemarea cintezoiului, întreg concertul nelămurit pentru mine, nu putea fi oprit.
            Dincoace de gârlici, în fundul grădinii, trei salcâmi uriaşi, nu erau altceva decât raiul pentru populaţia de albine, distribuită în şase stupi, adevărate cetăţi inespugnabile, către care mă conducea de mână bunicul, după ce mă echipase cu mască din plasă de sârmă şi mănuşi. El era prieten cu albinele, nu purta niciodată masca aceea ce semăna cu a unui astronaut.
            Îmi povestise deja câte ceva din organizarea matriarhală a familiei de albine, având deasupra matca, trântorii şi supuşii; dintre care unii, lucrători, adunând harnic din floare în floare, polenul, iar ceilalţi, străjerii, rămânând de pază la urdinişul stupilor, pentru ca nici picior de vietate să nu îndrăznească să tulbure, în căutarea mierii, siesta reginei.
Dar ursul? L-am întrebat.
El mai îndrăzneşte. Toată iarna a hibernat şi simte nevoia să-i fie pus sângele în mişcare. Nu pentru miere riscă el, ci pentru tratamentul cu acupunctură... Revigorat, după terapie, îi sfârâie picioarele lăsând în urmă roiul înverşunat.
Atunci s-a petrecut miracolul. Un fluture “cap de mort”, cu aripile şi abdomenul colorate în negru şi galben, cu semnul acela nedorit pe spate, după câteva volute de tatonare, a intrat în stup.
Acum să vedem!
Stai liniştit că nu se întâmplă nimic. Nu ştiu dacă urechea ta distinge!... Acest fluture, emite nişte sunete stridente care seamănă cu sunetele emise de o matcă tânără, abia eclozată, ce au darul să-i farmece pe străjeri. Cât timp ţine confuzia, fluturele bântuie fagurii. Şi... După o pauză scurtă:
Uite-l! a ieşit deja, abia mai zboară de greutatea mierii.

*

Stau în faţa unui laptop Asus multimedia din noile generaţii N55 şi N75 şi mă minunez de puterea sunetului. Ascultând concertul pentru pian şi orchestră, urechea mea distinge subtilităţi generoase, în clapele pianului ce mângâie vibraţiile aerului. Dansul unui fluture, ciripitul înalt al păsărilor, mi-au  recreat UN TIMP MAGIC. Bijuteria de la ASUS, prin fidelitatea redării, profunzimea sunetului şi volumul incredibil de care e capabilă, mi-a amintit de întâmplarea cu albinele.
Cu siguranţă tehnologia Sonic Master, cea mai bună experienţă audio, nu poate fi oprită.


Nota: Aceasta postare este in cadrul Etapei I a Concursului SuperBlog
Punctaj 85

vineri, 30 septembrie 2011

Două lozuri


M-am înrolat în BLOGWARS!  N-am stat prea mult pe gânduri, că doar nu mă-nrolam în Legiunea straină. Nu am vocaţia armelor, n-am fost vre-un trăgător de elită nici în armată, când trăgeam la ţintă în poligonul de la Gearmata. Şi-atunci, cum să explic faptul că am ales, tam-nisam, să alerg după doi iepuri: unul SuperBlog - celălalt Blogwars?
Ce să fac dacă s-a deschis sezonul de vânătoare în acelaşi timp!? Aşa s-a nimerit oferta.
O să le spun poveşti, poate-i adorm pe organizatori, o să-l aduc pe Guţă cu manele, o fi vre-un iepure mai şchiop şi pentru mine, scris în stele. Stimaţi cititori, întâmplători, ţineţi aproape, că dacă pică Cerbul Carpatin, ăla mare, pun la bătaie un clapon muiat în vin... de supărare

joi, 29 septembrie 2011

Albă ca Zăpada cântăreaţă chială

       
           S-au scris multe despre Albă ca Zăpada. Prietenul meu Lisandru taman ce ne servi o pilulă amară, zilele trecute(citiţi aici), în care povestea toate avatarurile scăpătatei prinţese; cum intră ea în incapacitate de plată şi pierdu şi casa piticilor, de – odată m-am cutremurat şi crezui că sunt reîncarnat într-o stană de piatră. Nu mai eram eu, Ion Toma Ionescu, devenisem Hăşmaşul Mare, iar Oltul şi Mureşul izvorau direct din ochii mei  chit că unu-i şaşiu şi mai rătăceşte veneticul, tot în Dunare se varsă. 
           Politică de mafioţi! Nu le-ajunge c-au defrişat Pădurea Mare vor să ne ia şi poveştile.


Notă: Personal, Lăzăroiu îmi place, e un poet bun, dar nu Albă ca Zăpada cu carnet de partid, aia e altă poveste... (tichie de mărgăritar)

miercuri, 28 septembrie 2011

SuperBlog 2011. Gata de start



             Şi anul trecut am încercat să inovez, printr-o notă originală dată materialelor publicate, acest concurs. N-am reuşit pe deplin, dar sunt sigur că am spart tiparele. Poate în acest an îmi voi apropia mai mult juraţii, obişnuiţi deja sper cu stilul Pasarii cetii. Dacă voi simţi reticenţă, mă voi opri pe parcurs. Voi aduce în concurs experimentul prozei arhiscurte. Tuturor concurenţilor le urez succes !

Secundă de arc. Jos cu bigamia

Notă: In cadrul etapei a doua a concursului de proza arhiscurta Codul bunelor mamifere. Jos cu bigamia!




Bietul primar şi-a pierdut mandatul pentru bigamie! Nu-i uşor să-mpaci ciudaţii scuturaţi cu pământul de izbitura asteroidului. Să oferi egalitate de şanse pe raza comunei Buimaciidindeal. Vrea unul să se însoare cu o găină, cât timp plăteşte taxele musai să nu te pui în calea fericirii lui. Când veni Profesorul, spilcuit, în costumul Armani, om serios, nu stă cu ochii-n cer toată ziua la Observator, ştie el ce face. N-a bănuit că Zeta, viitoarea nevastă e o stea dublă n-avea telescopul la el.

luni, 26 septembrie 2011

3. Bijuterii de familie


Oglindã, oglinjoarã

"Oglindã, oglinjoarã cine-i cea mai frumoasã din ţară?..."  Îşi fâlfâie Crinul, întrebãtor, genele tremurate mãrunt cãtre sala cuprinsã de admiraţie a Congresului liberal. 
Privirea lui seninã de un albastru tâmp, înfloreşte mulţumitã de sine, cãţãrându-se peste mulţimile prosternate, deasupra liberalismului închistat în doctrinã. 
Se fãcuserã listele. Patriciu aprobase deja, fãrã sã consulte, numele înşirate cu creionul de mâna lui Crin, semn de încredere din partea arhitectului, pe o foaie, din agenda oferitã cadou de Gioanã, în noaptea de pominã a măririi şi decăderii …
Singur Ludovicul, ca un ţap logodit, ţopãia cu chitara în braţe un refren nesfârşit…”Ţi-am dat inima mea, ţi-am dat inima mea, Crinule… Ce-ai făcut cu ea?” ...
USL! USL!... Scandau vizionarii.
Afarã ningea. Cataramã, urcat la tribunã, ca o babă anunţa, vestea rea, cã partidul are mari datorii şi vestea bunã, cã la Cotroceni sa-ntors preşedintele.
„Oglindã, oglinjoarã cine-i cea mai frumoasã din ţarã ?”

*
Dar timpul nu stă-n loc. La poli opuşi, Crinul s-a logodit cu duşmanul Ponta (care de la care să ia lumina?), să traverseze mai uşor noaptea opoziţiei. Pe puntea suspinelor s-au întâlnit cu Dan Diaconescu, ăsta behaia, ţopăind şi el ca o capră şchioapă, că e vremea lui, că a terminat cu Elodia.
Numai Albă ca Zăpada îşi făcea liniştit somnul de frumuseţe, spre marea încântare a piticilor, care subtilizaseră oglinda fermecată şi au adus-o cadou, constituţional, spre păstrare, preşedintelui Băsescu, la Cotroceni.
Preşedintele i-a rugat frumos:
Măi Barbă-n Cot, dui-o lui Lăzăroiu, că el e cu intrebările şi sondajele.
„Oglindă oglinjoară cine-i cea mai frumoasă din ţară?!”
Găndeşti că am dubii? Crede-mă, mă pricep la blonde.  Eu lucrez cu certitudini.

duminică, 25 septembrie 2011

vineri, 23 septembrie 2011

Pilula roşie. Concurs PA


Criză, an electoral, nu sunt bani, nu eşti la putere, cum câştigi voturile? S-au făcut sondaje, dezbateri si nimic. Tutti capi din USL, supăraţi toţi trei hotărâră Brainstorming. Ponta citi de pe bileţel: 
Cu legi. 
Crin şi el:
Cu idei. 
Şi conservatorul lui Voiculescu, zi-i să-i zic:
Cu femei... şi continuă timid:
– Prindem, în platforma electorală, Programul naţional de accelerare a dezvoltării fătului.
Şi?...
Câte femei nasc la şapte luni, la şase luni, la cinci luni de la căsătorie?
La cinci luni măi omule, ce-ai înebunit?  
– S-a mai văzut!... S-ar rezolva o situaţie. N-ar mai trebui să dea explicaţii soţului plecat de cinci luni, de ce s-a grăbit copilul să iasă. S-ar înscrie în Program şi-ar spune c-a luat pilule. Ponta prinzând-o din zbor: 
Facem pilula roşie!...


joi, 22 septembrie 2011

Articolul 414. Prezumtia de paternitate

          Ce minuni face şi Dumnezeu! Nu-i bine să te pui cu puterea lui!                  
       Nu ţinea minte de când nu mai călcase-n biserică. Zi de zi, servici şi cârciumă, cârcumă şi servici. Acu fu musai, cu pruncul... Că ieşi ăla micu, ca tuciu. 
       I-am zis astă vară, stai locului nu te mai perpeli goală în fundul curţii prin foc. Da ce muierea te-ascultă? Nu şi nu, că-i e ruşine să se dezbrace, brânză cum e, în cabinetul doctorului Zaib. I-a intrat bronzul sub piele. 
       Cică după ce-l bagi în cazan la botez, se mai spală copilul.




Nota: S-a deschis Concursul PA( Calin Hera ). Codul bunelor mamifere. Aceasta este o postare din Etapa I-a intitulata; Sotul mamei copilului