SuperBlog _Etapa XIII-a _ Phuuuuu, hiiiii, bumbumbum, sau Masina viitorului

_ Ce faci Ionescule?

_ Documentare despre maşina vitorului, mă chinui… şti ce mult mă pricep la maşini!...

_ Măi tată, ce să spun, sună şi tu un prieten.

Bună idee, să-l sun pe Tomax. (Cum care Tomax?... ştrengarul de nepotu-meu, ăla de la Edimax. Îl găseşti mai jos pe blog, dacă l-ai uitat.Astea sunt vorbe catre cititor.)

_ Maşina viitorului, măi tataie, musai trebuie să facă; phuuuuu, hiiiii, bumbumbum şi să stropească cu apă!

Ştie ceva puştiul, Că doar el, nu eu, se va plimba cu maşina aia peste cincizeci de ani.

*

22 Decembrie 2059. În dana portului bucureştean din Băneasa a ancorat feribotul Atlantis, venit din Japonia cu un transport de SUV-uri Auris.  Este chiar un moment de referinţă, primul transport comercial cu aprobare  de desfacere  în piaţa de automobile a  Statelor Unite Independente Europene. S-a încheiat astfel un diferendum de peste treizeci de ani ce a ţinut izolat spaţiul comercial japonez al industriei auto rămăs consecvent dezvoltării tehnologiei

Hybrid Sinergy Drive

, împotriva deciziilor Summitului  Natiunilor de la Bucuresti.

Bătrânul hybrid Auris, interzis pe şoselele europene imediat după ce asteroidul CX114 izbise în 2019 pământul, înclinându-i axa  cu 12 minute şi 43 de secunde fix, spre dreapta (“Spre dreapta ca sa se bucure Crin”, zicea tataie, bietul Crin tot n-a ajuns preşedinte!) şi grăbind astfel fenomenul încălzirii globale; bătrânul Auris ziceam se întorcea triumfal pe pământ European ca un semn al revenirii la normalitate.

Ce nebunie a mai fost şi-atunci, când cu asteroidul!... Populaţia planetei intrase în panică, toţi patronii ieşiseră pe străzi să-i dea jos pe sindicalişti de unde se cocoţaseră, noi copii nu mai mergeam la şcoală, parlamentarii votaseră legea binelui public şi în baza ei se urcaseră în balonul construit de Vântu cu care voiau sa evadeze din lumea nesigură a Realităţii…  Se pare însă că gazul (sau Munaigazul) pus la dispozitie de Patriciu din rezervele de la Marea Neagră,  nu a fost de calitatea cea mai  bună şi neridicându-i la înălţimea cerută,  s-au atins în trecere de scutul antiatomic…Suficient cât să se consemneze în Cronica de la Moscova greaua pierdere. Toate astea mi le-a desluşit mie bunicu (tataie, cum îi spuneam eu) mai târziu, eu având pe-atunci doar 14 ani.

Dacă stau bine să mă gândesc, acum, după 40 de ani, cred că bunicu avea dreptate, se prea poate ca erorea să se fi produs nu din cauza axei pământului ci tot din cauza  calculelor greşite ale preşedintelui.(!...) Şi tot bunicu zicea, că să ţin bine minte pentru istorie, în 2014 când s-a ales preşedintele în al treilea mandat, pe viaţă, el n-a vrut, dar a vrut poporul.

Dar să nu mă pierd în amănunte, oricum n-am ajuns istoric, ar fi fost prea mult, că avem doi în familie.

Atunci la Marele Summit, a fost meritul exclusiv al marinarului (absolut nici o conotaţie peiorativă, dar aş fi repetat de prea multe ori cuvântul preşedinte în acelaşi text şi ştiu ce-nseamnă, de la bunicu, un bun stilist, nu e nevoie să citiţi tot ce scriu eu între paranteze), care, simţind deriva, mai întâi le-a oferit capilor lumii un prânz copios la cină; cu ciorbă de peşte, tocăniţă de ghebe şi stufat de mărar cu murături, fără ingrediente vânătoreşti. Totul natural, proaspăt, din supermarketurile româneşti. S-a zgârcit un pic la ţuică fiartă, deh mai trebuia păstrat ceva şi în patrimonial naţional, dar vinul, din belşug, pe ales, se făcuse în anul ăla,  a descreţit frunţile îngândurate de atâtea probleme ale Sefilor lumii.

Taman bine de pus la cale viitorul periclitat grav al planetei.  Măsurile preconizate în toate domeniile, măsuri extreme, pe calibrul situaţiei dificile create de pierderile de ozon, poluare, concentraţia gazelor, încălzire globală, scăderea eficacităţii sistemului imunitar, toate lucrurile astea consemnate cu grjă în Protocolul de la Montreal, şi  celelalte pe care le simţisem din plin mai ales după contactul cu asteroidul,  au fost unanim acceptate.     

Doar japonezul,  sub nici o formă nu a fost de acord în industria automobilelor să scoată din fabricaţie motoarele pe hidrocarburi. Era suficient în mintea lui, de shogun încăpăţânat, pasul făcut în întâmpinare,  prin lansarea mărcilor Prius şi Auris, cei doi hibrizi de success  înbinând  motorizarea electrică cu cea pe hidrocarburi. Atât  şi nimic mai mult, nici o altă concesie! Atunci s-a hotărât izolarea japonezilor.

Pusă în faţa deciziilor forului de conducere mondial, ştinţa s-a înhămat la căruţă şi în scurt timp drumurile europene au fost invadate,  după 2025 de maşinuţele urbane, simpatice, uşoare pe linia eco friendly cu motorizare pe baza electrică sau hydrogen. Partea cea mai interesantă a automobilului european de azi, pe lângă aspectul minimalist este modul cum se alimentează. În zilele cu soare îşi încarcă bateriile absorbind energia solară, şi când e înorat forţa vântului, curenţii de aer dirijaţi spre motorul în mişcare, printr-un sistem sofisticat de rotiţe, generează energie.

Cât despre unchiul SAM, cum să zic, el n-a prea respectat înţelegerea, l-a cam durut în cot de planetă şi având pe stoc însemnate rezerve de petrol i-a mai permis japonezului să strecoare  din când în când, câte-un transport de Toyote din generaţiile ălea mai de vârf, cu singura condiţie să ocolească Atlanticul, s-o ia pe dincolo, că-i mai ferit prin Oceanul Pacific.

Vreţi să vă spun ceva? Mi-era dor de Auris. Când l-am văzut ultima oară prin 2020 să zic, mă încântase consumul redus, dotările dar nu numai. Bunicul meu chiar a scris despre el ceva mai înainte, mi-a plăcut . Nu ştiu de ce ăia de la SuperBlog nu i-au dat un premiu mai mare. (Pulitzer,ceva ?!...)

De dimineaţă  primind telefonul de la Mariko-san, prietenul meu japonez, ambasadorul, m-am bucurat. Primul Auris coborât de pe feribot a fost al lui.. Strălucea auriu în lumina soarelui de-ţi lua ochii. (…Nu vă pripiţi cu concluziile, nu e nici o inadvertenţă. Suntem în decembrie 2059, şi am mai zis, i-adevărat şi că, “planeta a revenit la normalitate!”. De ce arde soarele în decembrie?... Am spus eu că arde?... Lucrurile s-au stabilizat, a fost depăşită faza critică a încălzirii globale, dar mai sunt sechele.  Nu mai avem patru anotimpuri, mai sunt numai două, şi iarnă, e doar în februarie –martie!…)

Am urcat în maşină şi am pornit. La volan, ambasadorul. Am făcut un ocol scurt şi am luat-o pe Şoseaua lui Oprescu, aia suspendată inaugurată în anii treizeci. Dedesubt oraşul, viu, forfotind,numai că nici acum oamenii nu păreau prea veseli, Pe străzile largi fără gropi maşinuţelor viu colorate din fibre carbonice, futurist desenate, unele proiectate ca nişte buburuze, altele cu siluete aerodinamice, parcă gata de zbor. se scurgeau lejer fără încrâncenarea vre-unei depăşiri. Stopurile suspendate vizibil, ca o bariera luminoasă în mijlocul traficului nu mai aveau culoarea galbenă de atenţie. Nici un claxon, nici un scrâşnet de roată. “Phuuuuu, hiiiii, bumbumbum”-ul, profeţia mea de copilărie cu privire la maşina viitorului avea să se împlinească doar în ultima ei parte “stropitul cu apă”, căci în urma maşinilor asfaltul rămânea spălat de la combustibil

În interior, primul lucru care îţi spune că eşti într-un Auris HSD este un "mini-schimbător" de viteze din răşină sintetică. După ce te-ai aşezat la volan ca ambasadorul, sau alături ca mine, observi indicatoarele Optitron cu lumină albastră, iar pe consola centrală sunt aliniate trei butoane reprezentând trei moduri de conducere: EV, ECO şi Power. Ba nu, acum sun patru s-a adăugat Hyun pentru hydrogen. (Si noi europenii care credeam că japonezi au adormit tradiţionalişti cum sunt)

“Modul Power este cel pentru performantă, graţie celor 203 CP generaţi de cele, acum trei propulsoare. Optimizarea consumului, folosirea corectă şi ecologică se face prin comandă electronică automată, respectându-se, în funcţie de viteza greutate şi unghi de atac, indicatorul sistemului hybrid.”

Explicaţiile ambasadorului îmi demonstrau limpede că e îndrăgostit de Auris şi i-a simţit lipsa în cei doi ani de când se afla la post. La un moment dat aplecându-se uşor într-o parte, şi-a ridicat mâinile de pe volan şi a deschis ceva ce părea a fi un cuptor cu microunde; a scos de acolo două cafele aburinde. Mi-a explicat, nu mai conducea el, îl programase pe Auris  pe pilot automat , avea un sistem de oglinzi şi senzori ce captau informaţiile în procesorul central.

_Si plăcerea şofatului?...” l-am întrebat eu.

_Rămâne competiţia dintre şofer şi calculator! Aici pe ecran, cu linia albastră se urmăreşte traiectoria şi comenzile ideale; linia verde este linia pilotului automat şi linia roşie, reflexele şi reacţiile şoferului.

_ (!…)

_După cum vezi mi-a numărat ceva greşeli. (…) N-am condus de mult !

SuperBlog _ Etapa XII_a _ Omul cu "pasaportul albastru"

                         Ziua de-a curmezişul nopţii pâlpâie ca un semn de carte. Urletul alb al himerei îmi dă târcoale. Strălucitoare, pasărea argintie mă cheamă la bord. Zborul e lung şi destinaţia mereu schimbătoare. Neliniştea sufletului meu călător m-a făcut să întrezăresc o zonă nomadă în rădăcinile din care-mi trag seva. Eu chiar cred că la origini, într-un alt timp sămânţa mi-a fost împrăştiată de păsări în cele patru vânturi. Si în viaţa pe care-o trăiesc acum, glasurile răspândite de demult mă cheamă să recunosc o clipă, un anotimp, un gând, o lacrimă de fericire. Eu chiar m-am născut călător

                         Ating marginea acelei lumi şi totdeauna mă întorc cu TAROM-ul. Cum de-a fost posibil, cine mi-a oferit darul de a zbura fără limitele dependenţei de costuri şi timp, în deplină satisfacţie nesăbuită a simţurilor ?...

                          Desigur nimic nu ar fi fost posibil fără competiţia blogerilor SuperBlog 2010. Am câştigat un premiu scriind un post în care am explicat mesajul principal al primei campanii de imagine din istoria de jumătate de secol al “mărcii” TAROM _ “Drumul ne formează, dar destinaţia ne defineşte”pe care compania şi la asumat ca parte a strategiei operatorului aerian român de a promova serviciile oferite consumatorilor săi, în contextul aderării la alianţa SkyTeam în iunie 2010.

                          Din fişele mele de documentare:

                          SkyTeam este cea de-a doua mare alianţă internaţională din lume, ce oferă pasagerilor săi acces la o reţea lărgită de destinaţii, cu mai multe frecvenţe şi conexiuni. Odată cu aderarea la SkyTeam, TAROM a trecut la programul de fidelitate Flying Blue – creat şi operat de Air France şi KLM. În prezent, acest program numără peste 15 milioane de membri, din întreaga lume.

                          Flying Blue vă ajută să acumulaţi uşor Mile(piloţii măsoară zborurile în mile) oriunde mergeţi. Milele pe care le acumulaţi sunt adăugate pe card în contul dumneavoastră online şi le veţi putea folosi pentru bilete-premiu spre o destinaţie aleasă de dumneavoastră, dar şi pentru multe alte oferte excelente. De asemenea, puteţi să cumpăraţi Mile pentru a le oferi cadou unui prieten sau pentru a vă completa contul, astfel încât să vă puteţi permite călătoria visurilor dumneavoastră.

                         Există patru niveluri de membru, începând cu Ivory şi continuând apoi cu trei niveluri Elite: Silver, Gold şi Platinum. Fiecare nivel oferă beneficii şi privilegii, iar cu cât ajungeţi mai sus, cu atât cresc avantajele.

                         Profesionalismul dovedit în cei peste 90 de ani de zbor în Romania, solidul capital de încredere şi noul brand contemporan, modern făcând parte din elita aviaţiei mondiale, priveşte viaţa ca sumă a tuturor destinaţiilor şi îşi propune să ofere consumatorilor experienţe noi.

                        „Oportunitatea TAROM este de a deveni alegerea numărul 1 în topul preferinţelor românilor în ceea ce priveşte liniile aeriene, iar noua campanie urmăreşte să capteze acest moment benefic şi să schimbe imaginea învechită a mărcii spre o companie construită pe valori autentice,” declara în debutul campaniei Bogdan Marin, Director Strategie din partea TAROM.

                          Destinul unui om este de fapt o sumă de destinaţii spunea frumos şi Loredana Caradimu, Unit Business Director Ogilvy când mi-a înmânat premiul cel mare „paşaportul albastru” şi cu el libertatea de a-mi împlinii toate visele. Singura grijă în momentul de faţă este să intru pe site-ul TAROM (www.tarom.ro) să accesez serviciul check-in online să-mi aleg scaunul şi tipul de mâncare dorit.

                            Mâine zbor în Dubai. Abia aştept să aud glasul cald, liniştit: „Comandantul şi însoţitoarele de bord vă urează călătorie plăcută! Salutăm prezenţa printre noi a omului cu paşaport albastru!”

                            Plecăm de aici, ca sa ajungem acolo, ca să plecăm din nou. Drumul ne formează, dar destinaţia ne defineşte. Numai la destinaţie aflăm cine suntem.

                             Eu de AICI, am aflat. Înseamnă că am ajuns UNDEVA. Sunt omul cu „paşaportul albastru”.  Mă aude CINEVA?!...

Nota: Aceasta postare a fost notata cu 72 puncte

SuperBlog _ Etapa XI-a. Fhasion Tara _ Frunza de feriga

              Între darurile pe care omul şi le-a făcut sieşi, singur de Dumnezeu, împrumutând fără îndoială din imaginarul creaţiei, putem număra cu mândrie, ca o mare victorie a patrimoniului spiritual al umanităţii, frunza. Dacă aerul pe care-l respirăm ni s-a dat, cuvântul pe care-l vorbim (întâiul desigur) la fel, apele şi pâmântul cu verdeaţă, cerul cu luminătorii lui de asemeni _ frunza, ne-am luat-o singuri. Eva şi frunza ei au creat fashion. Şi când te gândeşti că nu i-a şoptit nimeni, i-a venit aşa de la sine, de amorul artei! Ne putem închipui cum ar fi arătat pământul fără  extraordinara descoperire din grădina raiului.

              Strămoşilor de mai dintâi li s-a făcut foame şi-au omorât animale ca să se poată hrănii. Cât să trăieşti numai cu poamele din grădina raiului! Li s-a deschis apetitul, şi devenind lacomi, au vrut mai mult şi s-au omorât între ei. Apoi s-au strâns în grupuri şi s-au dotat, mai întâi bâte (bâte de-alea ca-n  Piaţa Universităţii), pietre (ca s-arunce în geamurile de la guvern...), mai târziu săbii şi arme de foc, declarăndu-şi unii altora războaie. Au descoperit roata şi-au fabricat Mercedes-uri. Au descoperit că autostrăzile sunt putine si-au furat de la păsări rostul zborului  şi tot aşa până-n zilele viţii noastre.

               Doar femeia, aşteptând bărbatul să se întoarcă din bătălii a rămas liberă să cugete  şi să îngrijească misterul şi frumuseţea ei fascinantă. E drept s-au mai născut şi conflicte de interes, şi invidii. Cum să te simţi când toţi bărbaţii au pornit să cucerească cetatea Elenei din Troia, tu ca femeie. 
                 Aşa au hotărât să dezvolte industria modei.
               Au deschis ateliere de confecţii şi marochinărie (se uscau pe garduri degeaba pieile animalelor vânate, sau crescute în gospodărie), au deschis magazine specializate şi au declanşat campanii de marketing şi public relations.

                Evoluţia a fost întrutotul spectaculoasă, dar sinuoasă şi lunecoasă ca ţesătura de matase fină descoperind supleţea statuară, linia elegantă a unui manechin 60_90_60.

             Distanţa de unde s-a pornit până azi, e imensă. Să ne închipuim.
                Intră în  magazin Adam 111 şi solicită Evei 99 o frunză de stejar;sau de lotus după cum ar cere, cum sa zic, gabaritul personal al iubitei sale, pe care o  striga pe numele predestinat ghinionului Eva 13.  Vânzătoarea, Eva 99 îl măsura din ochi seducătoare şi daca aspectual războinicul era OK, îi oferea o frunza de ferigă din colecţia ei personală de toamnă-iarnă, invitându-l în cabina de probă ca să-i arate cât de splendid cade(...) de pe ea. Ups.

                 Acum în epoca modernă nu mai trebuie să piezi timpul în magazine. Timpul are alte valori de intrebuinţare şi priorităţi, trebuie să scoatem ţara din criză. Poţi conta pe Vântu şî să ieşi în stradă la miting, pe Patriciu  şi să vindem sarea şi cea mai ramas din industrie, sau chiar pe Voiculescu când răgneşte răguşit  să-l dăm jos pe Băsescu dacă vrem să simţim imediat cum năvăleşte prosperitatea peste noi.(…)  Personal, cred că timpul  e cel mai bine să-l investim în pariuri. Apropo, diseară la derby-ul Dinamo – Steaua( l-am văzut pe Becali cam trist)   voi merge sigur pe 1 solist

               Ca sa poţi presta, sau protesta, sau presa la televizor liniştit ca mascul pentru ţara ta, tehnologia pune azi la dispozitia nevestelor, Fashion Tara, adică ţara lor,  lumea mirifică a frunzelor, pardon, lumea vestimentaţiei, a  culorilor, pasiunii şi sensibilităţii, lumea croielilor rafinate şi subtile,  a materialelor a căror supleţe se muleză pentru a pune în valoare eternul feminin, a colecţiilor de succes limitate ca numar de model al produsului(50-60), specific Tarei, care în fiecare vineri iese la rampă cu noutăţi.  Site-ul însuşi la începutul toamnei şi- a schimbat  ţinuta, are un nou  look cu funcţionalităţi apreciate, reinventat, cu surprize, oferte, fedbak, reduceri. Happy Happy Day, povesti de succes.

Intraţi să vedeţi,  http://www.tarafashion.ro/ Roxana Cojocaru vă va primi cu profesionalism şi căldură, sigur după aceea ve-ţi fi mai frumoşi mai indragostiţi şi mai buni.

Nota: Aceasta postare a primit doar 51 de puncte in concurs. Doar atat !

Un PA pentru Calin Hera Paharul cu whisky

Bunicul trebuia să plece la cer. Aşteptând luntrea, verifica din listă cu îngerul şirul obiectelor necesare călătoriei: carnetul de însemnări, bănuţul de argint,tabacherea, paharul de whisky şi fotografia aia îngălbenită a bunicii cu calul în faţa prispei mâncându-i din palmă covrigi de Buzău. Şi dintr- dată se lumină ieşind din buimăceală, uitase gheaţa. Cum să tainească în Poartă cu “sfântul”,dacă n-ar fi plutit gheaţă-n pahar?!…

Taman picase şi Caron să-l treacă Stixul, să mai aştepte, acu ne-ntoarcem după gheaţă.

După gheaţă, fruntea acoperită cu broboane parcă nu mai ardea. Dispăruse şi negura. Măi copii m-am întors. Daţi-mi să gust un pahar cu whisky.

SuperBlog _ Etapa X_a _ EDIMAX Ca trenul...

EDIMAX

E UN AX DE CONCEPTE SI IDEI DINTR-  UN BAX.                      

  
EDIMAX VIRTUAL E UN VAL DUPA VAL SEMINAL.
 E
 UN STAR    POPULAR CE SERVESTE CAVIAR, LA MUSTAR. 
     EDIMAX                                                  
E UN SPOT

 POLIGLOT

                      CU NEPOT               

                              DE PILOT

                                     CU COMPOT

                                            DE ROBOT

                                                   
                                                                             CU TOT…

Participa la Superblog Etapa X-a

Nota autorului:

Nepotul meu e unic, n-are cotă.

Băiat isteţ, în piaţă joacă tare

Si de simţiţi nevoia de mascotă,

Să batem palma! La mai mare !

Edimax, pe el îl cheamă Tomax.

Nota: Aceasta postare a primit 70 puncte