sâmbătă, 16 aprilie 2016

de-a baba-oarba

publicat pe Qpoem
sângerez de un ochi


nu ştiu care

     cel cu noroi

          cel cu soare

cel înţelept

cel nǎtâng

ochiul meu

     de sǎrbǎtoare

          cu care plâng…



ţi-ai fulgurat

numai chipul

     cingǎtoare

          vǎzului meu


erai

     nisipul

          jumǎtǎţii

               mele

                    de zeu

vineri, 15 aprilie 2016

noul van gogh







sprijiniţi aerul

pe picioarele-i

firave

se clatinǎ ca un

condamnat



şi-a tǎiat o ureche

și sângereazǎ

în lanul oripilat

al florii

soarelui



sirenele

salvǎrilor

licitează absurde

nopţi

fecunde



oglinzile

observatorului

astronomic

scurg secunde în

secunde



în abatoare

se extrage

mǎduvǎ

din

oase



îngeri pe case

în halate albe

sub o uriașǎ etuvǎ

exerseazǎ

triplu tulup

joi, 14 aprilie 2016

Ferma de urşi. Alegeri locale



S-a pus MIRA lăbărţat pe toate ecranele, ca o pecingine. Se întorc urşii, cred că s-au întors mai demult, au ieşit  din bârlog în buza primăverii la un semn, dezmorţindu-şi limba de lemn a iernilor din Siberii. Se caţără pe containerele de la marginea pădurii şi pârjolesc tot cu ghearele urii. Sunt din peisaj sunt ai noştri, gunoierii. Gândeam că nu se vor mai întoarce timpurile apuse ale reînvierii.

Va trebui să reînvăţăm mormăitul limbii urseşti până la alegerile locale, să punem burta pe carte fără pauză de stres liberal DNA şi să votăm în cunoştinţă de cauză citind programul electoral

Aseară, greoi ca un urs, Marian Munteanu, într-un excurs la Antena 3 despre alegerile locale, susţinea că a dat curs invitaţiei de a fi candidat de primar la Bucale. Un bondar de Bucureşti tot insista dându-şi silinţa cu o întrebare:

„Cine eşti matale şi cine te-a introdus în parcurs?”

„Cre’ că credinţa şi poporul urs… „

„Când ai fost contactat înainte, sau după păţania lui Orbanu?”

„Nu mai ţin minte, dă şi matale cu banu’!”



Plai cu boi - pamflete

miercuri, 13 aprilie 2016

Critica de Paştele Cailor



           Scriu după un an, aşteptând acelaşi post al Paştelui Cailor azi 13 aprilie. Cine vrea să vadă ce scriam pe 13 anul trecut să dea un clic pe link la sfârşit.



Postura în care te situezi când lansezi o carte nouă, e diferită și lipsită de sens după un an, ca autor care-ai fost. Nu-i ca atunci când încondeiezi ouă în mod curent și te-a cuprins (fără rost) magia unui dor absent. Analizezi…

Pare că ai mers pe contrasens. Eşti învins de tot! Te trezești surprins că magnetismul în jurul cărţii tale, nu e bigot! N-a funcţionat chimia la parametrii imaginaţi! Realizezi că din biserica ta în care ai fluierat în tăcere nu s-a înghesuit nimeni sǎ ia lumina de înviere.

Da ce te crezi matale Ionescule, că eşti trimisul lui Dumnezeu din Piteşti? să stai cu credincioşii la taclale?…

Un amărât de ateu ne-ai băgat pe gât Apocalipsa și te-ai crezut zmeu?

Constat. Nici o cronică, nici o întâmpinare, nici o vorbă de hulă! Critica e mai mult decât nulă…  

E ca în vremi de eclipsă… Câte stele pe cer, atâtea lipsǎ!

umerii ploii


Postat pe Q-poem


ce rotunzi sunt
umerii ploii
și cât de calzi
de parcă
ar celebra
amăgitoare victorii
heralzi…



îmi vǎd de viaţă
în aşteptare
ca o pradǎ
adulmecând
sărutul
păsării
de ceaţă

(din - argintarium)