Ne în eroare

Nu am rugat niciodată pe nimeni să scrie despre cărţile mele. În cel mai rău caz i-am recomandat, lobbyist dezinteresat, dacă vrea să se-mbogăţească să caute Guşterele, mai degrabă pe net, şi să-l citească fără nicio taxă discreţionară la buget.

Cu atât mai mare bucuria, destul de rară şi ne în eroare de paralaxă, când cu o floare se face primăvară!…

Vreau să zic, m-am regăsit bucuros pe axă – între bielă şi manivelă, vorba confratelui Alui Gheorghe, ca un bolţ – în Raftul de la colţ al lui Daniel Luca, înflorind tufă de fragi adusă din Norduri-le mele dragi.

Publicat in eCreator

https://www.facebook.com/ionescu.tomaion/posts/1835830439770206?notif_id=1520921450215926&notif_t=feedback_reaction_generic&ref=notif

Să ne scuturăm de coşmar

Ţiriac spunea mai demult când ascensiunea Simonei Halep era la început, că valoarea îţi este conferită şi tu eşti conştient că o ai, atunci când intr-o zi mai proastă, câştigi meciurile cu adversari egali ţie sau mai puternici, dintr-o anumită inerţie.  Cum ar veni,  umbra rachetei tale ar funcţiona singură, dincolo de racordul ei tensionat s-ar deschide ca gura unui monstru adevărat, ca o gaura neagră stând să înghită  ghemul acela portocaliu şi scuipându-l apoi nevăzut în terenul adversarului paralizat. Oricum s-ar numi bietul de el, n-ar mai ştii cum să înţeleagă unde s-a întrerupt logica balistică a mingii!

Dar problemele adevărate ale Simonei sunt atunci când întâlneşte un adversar mult mai slab cotat şi care de la primele schimburi devine imprevizibil. Nestăpânind regulile de bună cuviinţă, cu obrăznicie, crezând că se află în spatele blocului, purcede la bătut cu temeinicie covoarele. Se stârneşte praful şi nu se mai vede nicicum soarele… Pare că ar fi venit OLAFUL.

Aşa s-a întâmplat cu Ostapenko la Roland Garros şi era să se întâmple azi-noapte la Indian Wells cu Caroline Dolehide

Fie vorba între noi, fata aia Caroline cu braţul ei fără milă, semăna cu madam Dăncilă scuturând imunoglobine…

Bine că nu ne-am făcut de ruşine! 1-6/ 7-6/ 6-2/

Poezie de mijloc

          Îmi place să am întotdeauna un unghi de vedere diferit în abordare. Mie întâlnirea de la Sheida de ziua poeţilor mi s-a părut că a avut în ea o poezie aparte. Fără străluciri şi festivism opulent, fără ca geniul să  bântuie decisiv în neorânduiala momentului cu versurile lui rebele şi înţesate de orgolii.
A fost dacă m-aş putea gândi la un concept aşezat, o poezie de mijloc. De mijlocul zilei, cu plăcerea de a te afla la masa de joc în mijlocul unor poeţi oneşti, de o înălţime rezonabilă a spiritului, legaţi de un exerciţiu comun care să le dea măsura că se află, nici mai la stânga şi nici mai la dreapta decât în centrul imaginii.
Decartând buchea paginii şi împărtăşind între noi vin şi anaforă, am mai înălţat un steag pe zidul cetăţii.
Vin şi anaforă, accept în numele adevărului că a fost doar o metaforă. La praznicul de cuvinte s-a servit în tăcere din plin, plăcinte şi bere…
Mulţumirile, cui se cuvin!!!

1 Martie

O combinaţie dualǎ alb-sângeriu…

Martie și-a ales  

culoarea pereche,

potrivind candoarea

lângǎ pǎcatul viu.

Când am desprins din priviri

sarafanul alb

de bluza ta roşie,

degetele mi s-au aprins

trandafiri.

Am vrut sǎ prind dedesubt

legat cu şnur mărţişorul,

în doi timpi,
dar vǎlul s-a rupt

și am dat de ghimpi…