miercuri, 16 mai 2018

Piua



Casc gura uimit la televizor toată ziua, ca la un film cu proşti. S-a urcat dictatura prostiei cu asupra de măsură peste popor. Îmi vine să strig ca în vremea copilăriei, PIUA! Un strigăt semnal care oprea leapşa pe furate. Dar cui? Parcă în ţara nimănui au rămas numai surzi şi orbi! Grădina Maicii Domnului e bântuită de corbi…
Măria sa Daddy a ştiut unde să atace. A strâns tot guvidele în plasă la Belina şi toată lumina la Videle. Ţară de plâns care tace! Până când?...

duminică, 13 mai 2018

Semn de duminică




Nu pe pământ are viaţa
tărâmul fericirii.
Dar ca să poţi să rămâi
cu adevărul iubirii,
să-l poţi înţelege deplin,
muşti mai întâi
mărul di(n) vin…

joi, 10 mai 2018

Simona Halep face pereche cu Nică a lui Ştefan a Petrei



        “– Ieși copilă cu părul bălan afară și râzi după soare, doară s-o îndrepta vremea!”
Așa se pare că i-a zis Stere, tatăl Simonei, punându-i într-un rucsac racheta de tenis și câteva tricouri. Și la fel ca Nică a lui Ștefan a Petrei – la rândul lui, îndemnat de instinctul matern sǎ plece din coclaurii Humuleștilor – și copila cu părul bălan a plecat din Constanţa.
Avea un plan, sǎ se lupte pe zgură, pe iarbă, pe ciment, sau altă suprafaţă mai dură, în lumea de zmee și sǎ cucerească trofee.
A mai curs ceva timp, până ce steaua lui Halep să se nască şi zeii din Olimp sǎ se înghesuie s-o cunoască.  Cum și la Nică a Petrei, cursese ceva apă pe râul Ozanei, până ce a cântat în biserică în faţa icoanei, în ziua de Paști, rugăciunea “Îngerul a strigat”, spre uimirea humuleștenilor care au văzut cu ochii lor minunea şi s-au închinat.
          Nu mi-am propus sǎ fac paralelisme, pentru simplu motiv că Simona a umblat în adidași peste mări şi ţări, în timp ce Nică se purta prin Iaşi cu cizme, ca încălţări. Așa era atunci!...
Și ghinioanele au fost diferite! Ea nu a dat de bucluc căzând în ispite, sǎ ia râia de la caprele vreunui Irinuc. Şi nici nu s-a lăsat tunsă ca cel mai mirean popă dintre păgâni, din considerente etice. Simona a avut doar operaţii estetice la sâni…         
La un moment dat, nu-l cunoștea personal, Simona s-a întâlnit cu Ţiriac pe mare, ţinea strâns timona unui barcaz. Ea era pe val prin urmare și mustăciosul o măsura, mustăcind cu necaz. Parcǎ ochea un mistreţ prin lunetă.
– Asta mică  sǎ mai fi crescut 10 centimetrii, înainte sǎ să se fi născut! Sau măcar de-ar fi fost brunetă, ca Serena cu noaptea pe ea! E păcat putea să ajungă stea pitică!
Ţiriac puiule! Eşti băiat de băiat! Ia o ciungă, nu fii prostănac! Îi facem o rachetă mai lungă şi s-a rezolvat!...

Sper să nu-i fiu piază rea azi la Madrid!