Tabletă în alb şi negru

Două feţe ale României, una strălucitoare ca o zi senină de august, cealaltă mai întunecată decât noaptea. Au avut în comun doar tricolorul ce a fluturat atât în tribunele de la Montreal cât şi la Bucureşti în Piaţa Victoriei, până ce nu l-au arestat jandarmii. La Montreal – o capitală plină de semnificaţii pentru sportul românesc şi plină de steaguri tricolore, aflate la loc de cinste în casele românilor de acolo, mulţi nu puţini(!), dar şi în casele canadienilor după ce Nadia Comăneci devenea regină luând prima notă de 10 a perfecţiunii în gimnastica mondială  – la Montreal, revin după o frază mai lungă, Simona Halep, azi-noapte a jucat una din cele mai frumoase partide ale sale, câştigând cu 7-5/ 6-1/ în compania merituoasei franţuzoaice Caroline Garcia şi s-a calificat en-famfare în semifinala turneului Rogers.

Noaptea de la Bucureşti, patronată fără nici o urmă a îndoială de Liviu Dragnea, a scris una dintre cele mai ruşinoase şi oribile pagini, împroşcând cu noroi ceea ce ar fi trebuit să fie o sărbătoare a diasporei şi o promisiune a reîntoarcerii ei în ţara de origine.

Cum să pui pe şine o maşinărie de război alcătuită din roboţi fără sentimente, programaţi în carapacele lor de ţestoase să reacţioneze feroce la cuvintele înscrise pe tăbliţele de înmatriculare ale suedezului, M-ue PSD, rămase vrând-nevrând în memoria colectivă a poporului, iritat de agresiunea unei bande ticăloşite care a demonstrat de doi ani de zile că nu are în minte decât să destructureze  justiţia şi să dea drumul pe străzi infractorilor mărunţi, ca să poată ei în voie să-şi desăvârşească punerea în operă a marilor afaceri oneroase şi să instaureze dictatura unor sceleraţi!?

Nu sunt dure cuvintele mele! Duritatea a aparţinut sclavilor lui Dragnea şi ai ministrului de interne Carmen Dan, care au călcat în picioare şi au gazat oameni nevinovaţi! N-am zis nimic de sora lor într-ale răului, Veorica Vasilica, ea s-a speriat şi a plecat în concediu în diaspora, crezând că scapă.

Cea mai câştigată a ieşit Firea, a făcut economii mari, nu mai trebuie să dea prin oraş cu insecticid pentru ţânţari şi mai pune de-o excursie pentru pensionari din bugetul primăriei!…

Au ieşit la televizor acum, dimineaţa, slugile, comunicatorii! Să explice cât de violenţi au fost manifestanţii şi cât de eroi au fost jandarmii! Cum n-au putut ei să-i extragă pe provocatori din mulţimea paşnică, pentru că manifestanţii nu s-au dat la o parte şi, ca să poată să-i apere în siguranţă pe cetăţenii protestatari, cum scrie la regulament, au pus în funcţiune tunurile cu apă, au dat drumul sprayurilor cu gaze lacrimogene şi grenadelor cu shrapnel!

Am fost acolo. Am plecat cu doar câteva minute înainte de a începe asaltul. În metrou lumea părea mulţumită, ne împărţeam zâmbete, parcă ne regăsisem ca o familie. Nimeni dintre cei din metrou nu ştiam ce prevăzuseră păpuşarii pesedeului să se întâmple la ora 23 când s-a ordonat intervenţia în forţă.

Declaraţie de dragoste

Constat pe facebook un fel de întoarcere a armelor! Nimic nou sub soare la noi!... Mesajele împotriva mitingului sau înmulţit, la fel şi consideraţiile insidioase ale manipulatorilor în serviciu statului paralel psd! Şi nici măcar diasporezii nu s-au ţinut de cuvânt, în ciuda promisiunilor, au venit într-un număr prea mic să-şi ia ţara-napoi de la inamic.

Ciuhurezii Antenei 3, cu ochii lor ficşi rotiţi în orbite ca girofarurile, să-i vadă patronul, se hlizesc, bat din copite la taraba lor. „Uite domnilor că n-a venit milionul! şi dacă NU E… milionul, M*UE DEGEABA!...”

Am văzut două românce coborând din avionul sosit din Canada cu tricolorul pe umeri. S-a apropiat un reporter de la Realitatea TV cu microfonul în mână întrebând.

„Pentru ce v-aţi întors acasă?” Gând la gând, două surori…

„Pentru că ne pasă! iubim România, dar nu-i iubim pe infractori!”

insidios

are stocate pe hard

datele intrării

cu oiştea-n gard

în nămiezul materiei

fante galant

oscilează seriei proză

sau poezie ca studiu

al unui preludiu

lunecos

aerodinamic

lucid rafinează

lumina în vid

îşi mişcă uşor

cuvintele aripi

de pământ

şi de apă

unduitor

ca o râmă

care sapă

în orb hărţile

e un animal

insidios şi rebel

timpul vine spre el

din toate părţile

Miki s-a făcut Mare

Visul Mihaelei şi al nostru a fost scris azi noapte pe terenul de la San Jose cu strălucirea pe care ţi-o poate da doar suferinţa asumată, calvarul de dinainte, obligatoriu de învins ca să se poată transforma în fericire. Doar aşa poţi ajunge să  atingi fericirea ca o recompensă binemeritată a stăruinţei tale! Şi tot nu ar fi uşor să te bucuri de ea, dacă nu iei în calcul cum am spus şi ieri, că acele clipe astrale pentru care lupţi, pot trece pe lângă tine cât ai clipi din ochi dacă te pierzi cu firea şi nu stăpâneşti situaţia.

Emoţia îţi poate înceţoşa mintea, unghiurile se vor deschide prea mult, şi bisturiul tău de chirurg va cresta dincolo de linia roşie a sângelui pe care o ai în gând. Miki un arc întins la maxim a avut în ea liniştea de a rămâne ea însăşi. Şi-a urmat planul de joc după un calcul rece, matematic, pe care l-a urmat fără erori, sigură pe cunoştinţele acumulate în timp şi etalate mai ales în ultimul an cu adevărat formidabil.

Calculul a fost corect pentru că ştiind bine icsul din sine, cu armele dar şi slăbiciunile sale omeneşti, în ecuaţia cu două necunoscute, s-a concentrat doar pe igrecul de dincolo de egal al grecoaicei. Iar y de dincolo de egal a fost scris azi noapte din greşeală cu literă mică. Nu poţi într-o seară de gală să-ţi pui pantaloni scurţi şi să ai pretenţii că eşti regina balului… 6-1! 6-0! spune destul!...

Mulţumim Mihaela pentru primul tău turneu WTA Premier câştigat! L-ai meritat din plin. Am trăit alături de tine o lecţie aplicată de modestie şi perseverenţă extremă într-o poveste de succes! Felicitări şi te mai aşteptăm!