Oştirea de suliţi, mascată de cetina verde dispusă către vârfurile ascuţite, tiveşte cerul împingând norul deasupra muntelui. În spatele norului, somnoros, abia de mijeşte sub pleoape un soare blând.
Printre brazi, tălăngile unei turme de oi (ca nişte mogâldeţe de piatră, vii), rostogolesc alene pacea în acordurile unei simfonii matinale.
Pârâul din vale îşi ţese rostul clipocind vrăjit,
unduindu-şi strălucirea precum o maramă cu fir de aur pe umerii Bucovinei. Pare
că însuşi Dumnezeu şi Timpul, îndrăgostiţi, s-au oprit să-i admire rotunjimile.
Stau pe terasa unei pensiuni, La Valeria, în aerul proaspăt,
doar la câteva sute de metrii de Voroneţ, gata să mă recunosc înfrânt de
frumuseţi.
De aici de la bază, azi încep periplul ctitoriilor
mânăstireşti.
Notă:
In 2011 am vizitat o serie de asezaminte manastiresti. Ar fi pacat sa
se piarda imginile din memoria Nikonului realizate cu acel prilej. Incep
de azi o serie ceva mai lunga.
