miercuri, 23 octombrie 2019

Miţa Biciclista sau democratia consolidata


(Pamflet electoral)

          Nu e treaba mea, nu am inventat cuvântul ăsta păcătos, deci în faţa nimănui nu pot răspunde eu, dacă e să răspundă cineva să fie cine l-a  inventat, sau cine contribuie la tonusul colectiv mare al unei naţiuni care iacătă se înghesuie cu ochii bulbucaţi să caşte gura când apare El/Ea pe micul ecran pe post de curvă(curtezana pentru a literaţi)TV. Altădată la Crucea de piatră, marii bărbaţi intrau discret, să lase un ban la buget şi astfel să contribuie la prosperitatea neamului.
          Ce spune DEX-ul, sau CEX-ul cel mic, acum?... Da, s-au schimbat vremurile, vremuim şi nu mai guvernăm nimic. S-a schimbat el omu, s-a amestecat sexul, unii de bună voie l-au remixat la doctorul Ciomu(!)… În democraţia consolidată, cocoşii, sunt parte mobilă, nu-ţi trebuie carte să ajungi parte vătămată nobilă! Femeie fi bărbată! Şi umblă cu felinare roşii din poartă-n poartă după voturi! E scris în destin, aud cum tăcut se ascut cuţitele lungi!...
          Apare zilnic la televizor, sclipitor/sclipitoare, ca un soare cu dungi/ca o lună nouă, ruptă-n două când plouă, să-şi verifice cum dă orgasmul la popor şi să-şi valorifice plenar, potenţa certificată de politician gregar, neconflictual, însoţit/însoţită de alaiul de analişti cu vână de bou şi de ziaristele şturlubatice abia ieşite din ou, recitând Tristele lui Ovidiu şi udând batistele la urechişti
          Pe meleagurile noastre doar Miţa Biciclista a mai trăit un asemenea succes:
          „Când apărea pe Calea Victoriei, aristocraţii de la Capşa, burghezii de la Oteteleşanu şi boemii de la Kubler abandonau politica şi svartul ca să admire superbul exemplar ciclist. Bicicleta cu ghidon de argint era a unei suple şi elegante fiice a Evei, cu zulufi negri, cu pantaloni de catifea mov strânşi pe picior, cu bluza corai din care fluturau mâneci înflorate, cu ghete înalte şi cu o caschetă de mătase albă, înfăşurată în voal alb, din care răsăreau  încrucişate două ace mari a la Madame Butterfly”
          Ce s-a schimbat de atunci? Doar superba bicicletă, cu o masina de lux şi, escorta. Iar în cap, în loc de acele încrucişate a la Madame Butterfly, se poartă cu fală ace cu gămălie şi la piept o broşă mare cât inima de porumbel.
          De la o vreme drumurile la televiziuni sau mai rărit. S-a săturat şi lumea de minciuni şi optuzisme trucate.
          Chiriac puiule, nu fi trist, mai sunt televiziuni onorate de onorariu pesedist... Încă nu-i naufragiu. Dar să ştii de la mine, am premoniţii că la sufragiu, şeful rămâne deasupra Miţii...

marți, 22 octombrie 2019

luni, 21 octombrie 2019

Tabăra Internațională Poezia Vie, Costinești. Recital a doua seară, 31.0...




De la minutul 20, în Curtea cu miracole a Directiei 9, îndoit de sete, Ion Toma Ionescu citind din Al cincilea anotimp. Dar cele 4 ore de înregistrare sunt încărcate, pe toată intinderea, cu poezie si muzică de înaltă calitate. Poftiți la festin!

Conta contează

Un Triptic publicat la Neamţ in revista Conta. Multumiri Adrian Alui Gheorghe
Aici revista:  https://www.scribd.com/document/431200558/Revista-Conta-nr-34?fbclid=IwAR0FIWFcqFw-Elz4XakP4EJaGUFSmA_WmP_-w9XnnH70rvQVfH7eV4nrcP8




vineri, 18 octombrie 2019

Lobby pentru Guştere. devin insistent…




Domnule/Doamnă, aş vrea să vă propun o afacere frumoasă din care dumneavoastră nu câştigaţi nimic, în afară de stimă din partea mea(oricum o aveaţi!) şi poate a altor câţiva confraţi. E o toamnă păcătoasă!... Folosesc cuvinte puţine ca să mă fac înţeles şi să nu vă răpesc din timp, dar tot o s-o dau un pic după cireş... Apelez la bunăvoinţă, pentru că aţi citit Guşterele. Pentru cele 15-16 cărţi pe care le-am comis în materie de scris, ca modest criminal în serie, ca să nu oripilez opinia publică şi să mai salvez câte ceva din republică şi onoarea mea de familist convins, am plătit din buzunarul propriu, dinadins, toate cheltuielile de înmormântare… Consider că Guşterele ar merita un alt tratament!

Referitor la „cheltuieli de înmormântare”, opinez că la un tiraj de 100, maxim 200 de exemplare pe care mi le-a permis buzunarul subţire, chiar dacă unii critici ar fi fost tentaţi să cânte veşnica pomenire, nu s-au auzit, şi tot moarte sigură s-a numit!... Abia de ajung, evident, 100 de cărţi să le pui la pachete, şi să le împarţi cu paharul de colivă, punga de crochete şi doi mici, plus paharul de vin aferent, neamurilor şi literaţilor pe care-i ţii de amici, nutrind speranţa activă că va aprinde careva vreo lumânare, de sâmbăta morţilor…

Cum ziceam, sau nu ziceam, dar zic acum. Am terminat ediţia III-a la Guşterele, roman căruia, i-am mai adăugat aproape 50 de pagini şi mă bate gândul, să-i schimb şi numele de botez, e o decizie importantă(Tobârlanii e o variantă, nu ştiu, optez!…). Cartea surprinde, şi cred că o editură bună ar putea-o vinde măcar în 500-1000 de exemplare, dar editorii pe care-i ştiu eu, nici nu citesc manuscrisul, ori sunt gregari, ori aparţin unor edituri mici şi nu au spirit practic de aventură, să împlinească visul Guşterelui care ar vrea să intre pe cai mari în literatură. Ştiu şi eu, ştiţi şi dumneavoastră nu va trebui să explic, cum Ghepardul a crescut o ditamai editură, din nimic!...

Dar să rămânem în ograda noastră, n-aş vrea să sar gardul, dar nici să-mi pun ştreangul de gât!... Guşterele meu nu e Ghepardul lui Lampedusa, dar orişicât!...

Revenind de după cireş, nu văd în zare, Neica Nimeni cum sunt, să pot face crocodelul să zboare! Chiar dacă i-am promis că-i obţin aprobare pentru un transplant de aripi.

De-aia zic, poate ne „înfiaţi” pe amândoi Domnule/Doamnă şi împreună scoatem în sfârşit romanul românesc din nevoi… Să fie citit!

M-am jucat, dar m-am jucat pe bune. Sper după câte vă cunosc, să nu fi produs suspiciune. Dumnezeu ţine cont de faptele bune şi mai face din când în când o minune.

Aşteptăm cu emoţie, ca doi norocoşi, eu şi Guşterele un răspuns şi un tuns la promoţie, să dăm în vitrină frumoşi.
N.A. Manuscrisul va sta la dispoztia celui care se va incumeta...