sâmbătă, 14 martie 2020

Izolete pentru toţi




Cred sincer că televiziunile, aproape toate sunt infestate cu coronavirus COVID 19, nu de azi de ieri! Ele au răspândit în rândul populaţiei sămânţa răului şi au măcinat la încheieturi, structura de rezistenţă a casei în care locuim. Cumpăraţi pe un pumn de arginţi, nişte slugi, au devenit armele politicienilor în paintball-ul lor smintit, care a mânjit cu vopsele otrăvite, sufletele credule ale românilor.
Nici măcar acum când ţara în integralitatea ei este ameninţată şi încearcă să se salveze, demonii răului nu se opresc să semene vrajbă între semeni.
E un moment propice să scăpăm de rele, de hoţi şi de idioţi! Să avem grijă, să nu dăm foc precum Nero, de hatârul istoriei. Spunem doar stop joc! Instituim carantină generală; televiziuni, parlament, CEX-uri de partide, Curtea Constituţională a lui Valer Dorneanu… Îi strângem, băieţi şi fete, pe toţi la un loc în Piaţa Victoriei, într-un falanster, nu strigăm Capul lui Moţoc precum Lăpuşneanu! Îi spălăm bine cu dero şi biocide şi relansăm economia, aici e miza, investind in industria de izolete, sub deviza, IZOLETE PENTRU TOŢI! şi punem Romania pe roţi!...

joi, 12 martie 2020

virus




rămâne aerul
atârnat de inele
precum căldări cu mortar
balansând pe schele

nu mai pui bază
pe scripeţi
şi nici pe poduri
apele sunt dezlegate în noduri

şi-n clorofilă verdele
dansează eteric
precum balerinele
pe muntele sferic

golit de ziuă
cerul în noapte
zdrobeşte-n piuă
stelele coapte

gold, gold,
străvechi de viu
spiritul apusenilor
se răscoală târziu

în mireasă dospeşte
un viitor criminal
sămânţa virusului
colcăie într-un portal

îmi ies din mire
dumnezeu ipocrit
îmi dă de ştire
că n-am murit

marți, 10 martie 2020

Albumul lunii martie
























Coronavirus 2020


(rescriere)
Stau în faţa laptopului, ca un copac stingher cu vârful şi crengile retezate, iar din tulpina groasă, la încheieturi, i-a mai dat câte un lăstar. Bate vântul cu putere și bradul tânăr din faţa geamului se smucește și geme. E aceeași senzaţie pe care o am la Constanţa, văzând cum izbește marea zidul bătrânului Cazinou.
Încă o rafală și cărămizile din gelatină verde se vor prăbuși în apă. Dar nu se întâmplă, cetina pare că se hârjonește cu vântul și se agaţă într-o îmbrăţișare sălbatică de umerii ploii. Vântul amuţește câteva clipe topit de patimă și se năpustește din nou.
Prea multă risipă pentru oasele mele, cărora le-a înmugurit durerea pe la încheieturi, stând nemișcat în faţa laptopului.
Întorc privirea.
În ecran au înflorit literele albe ca niște ghiocei pe câmp.

luni, 9 martie 2020

44




ce şi-ar dori
bărbatul ca destin
întors acasă de pe front
un cont în bancă
şi-o puştancă
să-i toarne
în pahare
vin…

apoi cât încă
ţine visul
aş vrea să văd şi eu
parisul
luminat de ploi
şi paradisul
cu 44 de femei
în sânii goi

şi beau şi beau
până la fund
şi m-adâncesc
în seară bând
şi luna 
suflă-n lumânare

femei de ceară
ies pe rând
cu sânii goi
din 44 de pahare
şi mă îndoi şi cad
şi iar mă-ndoi

în iad aș vrea
sǎ mă ascund
ca lupul sfâșiat de oi…
şi parc-aud din hău
rotund
rostogolindu-se
cutuma prietene
în glasul tău

„când ne-o fi mai rău
să ne fie ca acuma!”