Fotografii în mişcare

Baia Mare, eCreator.

A plecat către tipar azi, o carte specială pentru mine, Fotografii mişcate. Este firesc să împărtăşesc bucuria şi să mulţumesc în primul rând celor care au „mişcat” în interior textul şi imaginile, şi au realizat coperta cu profesionalism şi simţ artistic, pentru a deveni un obiect viu, plăcut privirii.
Tehnoredactare:Solticzki Adalbert.
Coperta: Florin Dochia.
Mulţumesc de asemenea celor neobişnuit de mulţi care au scris la sfârşitul cărţii cuvinte apreciative despre autor.
Zorin Diaconescu, Bistrița
Nicolae Dina, Alexandria – Teleorman
Daniel Luca, Timişoara
Daniel Marian, Deva
Cristian Gabriel Moraru, Roşiori de Vede Romeo Ioan Rosiianu, Baia Mare
Nu în ultimul rând trebuie să mulţumesc prietenilor mei Adrian Suciu, Direcţia 9 şi Romeo Ioan Rosiianu, eCreator sub patronajul şi îngrijirea cărora apare această carte.
Nu pot trece cu vederea nici peste şirul lung de personalităţi, prieteni scriitori şi artişti care mi-au inspirat scrisura. Ei sunt de fapt sufletul acestei cărţi. Mulţumiri tuturor!

Meditatii exemplare

Pagini disparate dintr-un jurnal nedescoperit. Poate că Timpul va lucra pentru el...

Prietenul meu olandez

Prietenul meu olandez vizual artistul, Frederik Weerkamp, care mi-a îmbogăţit cu desenele lui parte semnificativă din cărţile mele de poezie: Norduri, Ceară şi miere, Argintarium şi Al cincilea anotimp, mi-a trimis o mostră dintr-o serie cu 144 de fotografii despre cruci în artă. Un proiect curajos şi inedit!

Mi-a luat ceva timp până să dezleg povestea celor două statuete de maici moderne, privind îndelung la pocal. Bine că am meditat la Teoria vieţii eterne a lui Rodney Collin şi n-am asimilat potirul, Sfântului Graal!

Şi mai mult mi-a trebuit, să pătrund prin cele două cruci şi să înţeleg că în interiorul de sticlă, după ce dădeai învelişul la o parte, era un lichior de nuci pe care să-l închini până la moarte.

„Există un filon religios în poezia lui Ion Toma Ionescu. Ascuns. Ca orice fibră de valoare. Poetul are flerul de a nu eşua în declaraţii şi în predici. E duhul ascuns, omniprezent al creaţiei şi, deci, al artei.

………………………………………………………………………

Cine citeşte poezia lui Ion Toma Ionescu devine mai bun. Şi se înalţă pe aripi. Aripile lui nu sunt de vultur, ci de porumbel. Dar liniştea, blândeţea, bunavestire sunt ale păsării lui Noe.”

Se pare că a avut dreptate Petre Anghel care scria aserţiunile respective în postfaţa Nordurilor. Când am descoperit pe noptiera măicuţelor, în fotografie, volumul meu de poezie, Argintarium, după prima uimire, am avut dovada că şi măicuţele l-au bănuit de înţelepciune pe profesorul Petre Anghel şi având la îndemână asemenea resurse, ca să se înalţe pe aripi, au citit în loc de rugăciune din poeziile mele.

Şi cum informaţia e venită din trei surse, cel puţin două dintre ele din internaţional, mulţumită bunului Frederik, e clar că am devenit dintr-un poet mic, unul universal…

Teleconferinţa de la ora 19

Azi e ziua fiicei mele, Ramona Andreea, care a ţinut să-şi revendice şi să păstreze numele Ionescu. Pe copilul ei, nepotul meu, îl cheamă Toma Ion. Amândoi sunt în numele meu, Ion Toma Ionescu şi împreună cu cealaltă fiică Maria Cristina, soţul ei Laurenţiu, celălalt nepot Alexandru şi Ionela, soţia, sunt familia şi mândria mea.

 Şi ca să nu rămân dator, în modul cel mai echitabil cu putinţă le ofer tuturor cu acest prilej, odată cu iubirea mea, spre ştiinţă, toate drepturile mele de autor cu colan de guştere bej…

Nu ştiaţi voi cum veţi deveni bogaţi!

La mulţi ani fata mea! şi diseară la teleconferinţă să purtaţi măşti…

La cafea

Din zei de-am fi scoborâtori,

cafeaua tot o bei în zori.

Contează, neagră şi fierbinte

başca amarul sau dulceaţa,

cine ţi-a pus-o dinainte,

ceaşca…

Şi câte nu-ţi oferă viaţa!

E totuşi diferenţa mare!...

Acasă, sau în deplasare?...