Fragment din romanul Tobarlanii in numarul din decembrie al Cafenelei literare

           Orice aparitie intr-o revista buna e o mica sarbatoare la "gusteri". De data asta publicatia a aparut mai devreme(este numarul pe decembrie!) spre bucuria Tobarlanilor mei nerabdatori, care mai asteapta doar o binecuvantare, ca sa poata porni si ei intr-o noua calatorie. (Un fragment din Tobarlanii, editia III-a a romanului Gusterele, proaspat ferchezuit...) Multumesc Virgil Diaconu!
https://centrul-cultural-pitesti.ro/…/2020/11/Cafe-12-20-rg…
(e mult mai usoara lectura dand clic pe link)

 

 

In nr. 77 al revistei Cenaclul de la Paltinis

           Revista Cenaclul de la Paltinis cu un afis bogat in nr 77 din noiembrie. Cuvenite multumiri lui Leahu Valentin si Silviu Guga!
http://revistacenacluldelapaltinis.poesis-journal.com/…/77p…

 

Cine nu râde de dimineaţă nu râde nici la prânz

 

Vă spun un secret. Programul de slăbit mi-a intrat în sânge şi au început să se vadă încet-încet şi rezultatele. Azi dimineaţă pe la 9 şi zece trecute fix, mă trezesc uşor prolix. sunt în întârziere, la ora asta ar fi trebuit să servesc mic dejunul. Intru în bucătărie. Ce spune azi la reţetă? Patru ciupercuţe umplute, un ou prăjit fără ulei, trântit în castron peste câţiva „tăieţei” de bacon, tăiaţi mărunt şi puşi la foc mic în tigăiţa mea specială cât un ibric.  Lângă o cafea îndoită cu puţină apă în loc de zahăr, îmi asigură tot confortul şi resortul de a trăi optimist ca un mare mahăr jumătate în groapă. Asta e tot!

Scot ciupercuţele şi le pun pe masă, tai baconul, îl pun în tigăiţă, scot oul din frigider, îi sparg coaja, e un ou tare, mă chinui dar până la urmă reuşesc. Nevastă-mea, discretă, se uită la televizor, tace şi mă lasă în pace cât să mă desfăşor, dar mai trage cu ochiul să nu fac vreo năsărâmbă. Şi cum e natura strâmbă câteodată, taman în clipa aia a intrat soarele în nor. Pun coaja oului În castron şi cu interiorul din ou, n-am mai nimerit tigaia, nimeresc chiuveta şi îl pun direct pe rozeta de scurgere.  În acel moment  mi-aş fi dorit o disjungere de la eveniment. Bine că măcar nu s-a spart gălbenuşul, e ca nou(!) şi nici nu l-am întins pe covor!... Nu pricep de ce râde nevasta!

După treaba asta mi-am turnat cafea în ceaşcă şi-am băgat-o în frigider, să se răcească…

Să dăm Cezarului

 

(Nu, excusiv pentru microbişti...)

Surprinzător, cel mai frumos gest de azi, vine din lumea fotbalului. Ciprian Tătăruşanu, portarul naţionalei şi-a anunţat retragerea. Singur, neîmpins de la spate de nimeni a considerat că a venit timpul să lase locul unor portari mai tineri.
Tot atât de bine ar fi, ca şi experimentul, seducător la început, al tânărului antrenor, Mirel Rădoi, să fie oprit. Purtat de vântul prielnic declanşat de succesul naţionalei de tineret la Campionatul european, împins de la spate, sărind peste etape, fără prea multe şcoli, cu experienţă puţină, mai mult autodidact, dar e de precizat, cu lecturi bune - a coborât brusc din înălţimea viselor, în apele învolburate, realizând târziu că nava amiral a României e totuşi o corabie cu pânze. M-aş bucura pentru el să treacă peste sfaturile unor băieţi de bine(de teapa lui Stochiţă), peste orgoliile sale şi să realizeze singur că responsabilitatea e prea mare pentru umerii săi firavi deocamdată, ca să-şi poată aroga în continuare comanda ridicării pânzelor zdrenţuite ale navei amiral, pentru o nouă expediţie. M-aş bucura spuneam pentru binele lui să-şi dea demisia.
Locul acesta trebuie ocupat de cineva care a mai trecut prin furtuni, care ştie să-şi omoare fricile sale şi ale echipajului, să aibă ce oferi din experienţa lui, să ardă pe altarul unei pasiuni şi să ştie să construiască, şi să-ş doteze, nu doar echipa, ci o nouă corabie amiral.
Nu putem rămâne cu bricul Mircea al generaţiei de aur!
Să fi orb să nu vezi că omul acela, comandantul, în mod fericit pentru noi, există!
Gică Hagi cel care a făcut ce a făcut în cariera lui, şi cel care a construit din nimic, Academia Viitorul. El e singurul care poate construi şi viitorul naţionalei.
Decidenţi de carton, lăsaţi-l să-şi facă meseria, altfel veţi arde în flăcările lui!

O carte cu prieteni. Augustin Doman

      Fotografii miscate rasfoite de Augustin DOMAN in suplimentul cultural artistic Sagetatorul/ al Argesului. Multumesc Augustin!