sâmbătă, 26 decembrie 2020

Simulacru filozofard(cu băţul prin gard)


(cu băţul prin gard)

 

           Sunt lucruri în istoria unui popor care îi pot schimba cursul, opţiunile, până la urmă viaţa însăşi. (E prea  convenţional începutul şi predispus la didacticism. Cuvântul, ca să nu plictisească, trebuie să penetreze şi să însoţească o idee simplă, care îţi vine ca un spot luminos în noaptea minţii, capabil să alcătuiască o nouă pornire…)

          Biserica spre pildă!... Cât de mult a însemnat ea instaurând reguli, norme precise şi împărtăşind taina Celui Divin. Sau scrierea! Pasul uriaş, puntea dialogului dintre veacuri!... Sau explozia în desfăşurare, bumul de neevaluat al internetului!...

          Revoluţiile de orice fel sunt desăvârşite de reforme. Aici se amestecă, nu totdeauna fericit, politicul. Una din demonstraţiile cele mai uşor de făcut, pentru că se întâmplă sub ochii noştri, se poate aplica televiziunilor. Se vorbeşte mult, s-a vorbit destul şi inutil, despre reforma statului, reforma sistemului de învăţământ, reforma sănătăţii, reforma justiţiei, dar n-am auzit nimic despre reforma televiziunii.

          Nu ştiu dacă de acolo trebuia început, dar pâlnia aia dreptunghiulară prin care se insinuează viermele, târându-se prin studiouri, agresându-ne ca un animal monstruos şi impregnându-ne existenţa, se cuvine a fi oprită

          Şi ce simplu ar fi, fără costuri, fără sacrificii! De mâine seară, să eliminăm prin omisie picioarele dizgraţioase ale miriapodului monstru, să-l deposedăm de excrescenţele simţurilor cu care atinge murdărind sticla şi să-l lăsăm să colcăie în limbajul lui sordid, doar în propria cochilie unde să-şi facă legi scrise şi să se cadorisească singur cu sinecuri.

          Dacă pe ogurul arat proaspăt am pune sămânţă de flori, am planta meri şi viţă de vie, am redescoperii bucuriile vieţii şi plăcerea de a cânta, dacă l-am redescoperii pe Nichita sau pe fiecare din noi, ar fi o opţiune pentru viitor.

          Sunt lucruri în istoria unui popor...

Notă: Se pare că vinul şi cele porceşti ale Crăciunului m-au apropiat de cele lumeşti din mintea nebunului...

          Dar care-i planul cu motanul? Nu pricep care este rolul lui în poveste... El toarce şi iar se-ntoarce şi toarce… Asta să fie?

 


joi, 24 decembrie 2020

Colind

 


Bulgăre de lumină şi taină

cât o lacrimă de stea,
s-a pogorât din cer ca o haină
peste casa mea.
Lerui ler,
lerui ler.

 

Poftţi de intraţi! Intraţi şi ne bucuraţi!
Vinul e bun în pocale,

cozonacul a rumenit în cuptor
pe plită clocotesc în ceaun sarmale…

Poftiţi de colindaţi,

treceţi-ne pragul

şi răscoliţi cu ciomagul

jarul din vatră,

să ne fie anul cu spor!

 

Onoraţi de pe masă colinda,

să aburească în casă oglinda

de harul Lui Dumnezeu

coborât din cer!

Lerui ler,

lerui ler…

Bună dimineaţa

La Moş Ajun!

 


marți, 22 decembrie 2020

Poem uitat

 


 

Poem uitat

(din ciclul Poeme cardinale)

 

Dinspre nord vin cuvintele,

soldaţi în refacere,

obosiţi sub pielea lor transparentă.

În sângele gros, coclit,

în loc de steaguri

bandajele albe, zdrenţuite,

abia mai flutură

 

Pâlcuri, pâlcuri

în propria umbră

se așează pieziș,

potrivindu-și timpul

după mușchiul copacilor

și sunetul cornului,

după clopotul mut.

 

Soarele însemnat de suliţi

se zbate la capătul zilei.

Doar nordul nu minte.

Literele ies în lumina

lăptoasă, ca râmele…

 

Calea Lactee e un câmp arat.

În urmă păsări de noapte

răscolesc brazdele

cu ciocurile flămânde

luni, 21 decembrie 2020

Colinda Crăciuniţelor

 


Ascult inima

scandând numele

fiinţelor dragi

de pe lista scurtă,

ce sălăşluiesc în ea  

ca-ntr-o iurtă

nomadă.

 

Azi a nins

peste stradă

şi în tinda casei mele…

Din cetini de brazi

s-a pogorât colinda

ca o fâlfâire

de stele.

 

Le-aş dărui

de-aş putea

Crăciuniţelor mele dragi,

pandantive la rochii de seară,

şiraguri de fragi,

dar nu e vară

 

Mai bine le ofer 

pe net un şot de absint

contra-ger

şi sminteală…

ca un bătrân cavaler,

ce şi-a pus în barbă beteală.

 

Crăciun fericit!