Neînfricata

Să începi cu o dublă greşeală la serviciu, după care să te impui în partidă, să dictezi fiecare minge şi să nu pierzi aproape nimic, decât poate şirul semnelor de exclamare puse, fără îndoială, între superlativele care practic ţi se cuveneau.

Nu credeam că Sorana mă va obliga vreodată să aleg cuvintele de sărbătoare din odaia bună, pe care le scoteam de obicei doar la evoluţiile de excepţie ale Simonei Halep, dar forma din vremea Covidului şi rezultatele care au început să apară, mă încredinţează că nu sunt cheltuite inutil. Neînfricata, este expresia care mi-a venit în minte, cu referire la sportiva noastră într-o bătălie în care nu a dat un pas înapoi, iar în faţa ei nu se afla oricine ci Daria Kasatkina, una dintre stelele în ascensiune, o certitudine a viitorului în sportul alb.

Tocmai acum când scriu aceste rânduri o altă româncă, Ana Bogdan, a avut o minge de meci uriaş, ratată din păcate cu Paula Badosa. Găsisem şi un titlu acestui text, AU ÎNEBUNIT SALCÂMII, dar n-a fost să fie!

Locotenenţii Simonei Halep, Sorana Cîrstea şi Ana Bogdan, indiferent de rezultatul Anei, indiferent de orgoliile Soranei, azi au devenit generali.

Ana Bogdan a pierdut eroic până la urmă, în setul decisiv, dar probabil că meciul spectacol, un adevărat thriller, va candida la „cel mai bun meci al turneului”, iar cele două stele de general, odată câştigate, rămân pe umăr! Felicitări!

Ca general victorios, Sorana are deja trei stele şi o poate câştiga desigur pe cea de-a patra, în optimi. Felicitări şi succes!

ARGEŞ 55

 

Se împlinesc deja cinci ani(Cum trece timpul!), de la sărbătorirea a cincizeci de ani ai revistei Argeş, evocaţi în câteva pagini din cartea mea, Tablete în alb şi negru, însoţite de imagini de la eveniment, păstrate în memoria facebook-ului. Câţiva dintre scritorii prezenţi atunci s-au înălţat la îngeri...

 

 

Unde eşti Chimiţă

 

Să mă ridic până la înălţimea de neatins a fenomenului? Sau e un factor de risc prea mare să te arunci în urma trenului, când trenul nu mai are nici şină şi nici răbdare?

Halucinante opiniile specialiştilor, după „victoria” de aseară din meciul cu Georgia. Ce înseamnă să ai ochelari de cal, să fii într-atât de îndărătnic, să nu vezi progresul general imens, supergalactic, vizibil de la o poştă, să nu urmăreşti progresia formidabilă a mingii pornită de la portar în câmpul tactic!... Cum în câteva minute prin pase succesive în careul tău construieşti fundaţia viitorului atac şi ajunşi cu acţiunea la centrul terenului, îi surprinzi pe toţi trimiţând obiectul rotund al disputei înapoi spre linia de fund în propriul teren spre adormirea şi anihilarea completă a adversarului, după care reiei atacul din nou, ca un refren, cu pase în progresie direct din piciorul portarului.

Şi ce dacă ai pierdut mingea şi rătăcita aia încurcând careul a scăpat golul la tine-n poartă. Marea artă e a celui care a gândit teoretic tot traseul şi a scris în cele din urmă eseul să ia şi el până la urmă BAC-ul…

Contează că tu ai avut iniţiativa, ai pregătit tactica din vreme, eşti antrenorul cel mai mare, Unicul Mirel!... Golul lor a fost o întâmplare şi poate să mai fie unul sau două, important e că ai un principiu şi orice s-ar întâmpla lupţi pentru el până la capăt. Într-o nouă ordine mondială, profesionalismul atacului total, pe care tu n-o să-l trădezi niciodată, va face şcoală!

E singurul domeniu din ţară unde contribuţia originală, optimistă, n-a plecat afară, n-a trădat naţia. pentru că federaţia are o conducere înţeleaptă şi profesionistă. Mirele eşti pe val, sus sabia că vine presa sportivă să ceară nota explicativă, ce dacă s-a înecat corabia! Aşa e după naufragii! Important să nu vină Hagi!...

Să strigăm ultima dată, poate o fi cu noroc, cu toţi odată într-un glas, că atât ne-a rămas pentru stimularea auzului. Aveam în copilărie un joc şi urlam ca la nebunii: Unde eşti Chimiţă?

Burlene şi Stochiţă şi Mirele tată, în siajul PNRR-ului sunt posibilităţi noi, poate că sunteţi buni la plantatul cucuruzului, acolo-i de voi!

Scriitoare pe zgură

 

O partidă dramatică, grea, de uzură, aceasta dintre Sorana Cîrstea şi Martina Trevisan (6-4/ 3-6/ 6-4), cu tiruri lungi şi neîntrerupte de trasoare, fără prea mule giumbuşlucuri tehnice, care parcă nu se mai termină şi-ţi stoarce ultima picătură de vlagă, ca să nu-ţi mai ajungă să te poţi bucura de victorie la sfârşit şi te descarci prin plâns. Eşti mulţumită doar, că după dubla de la serviciu în set decisiv, la cea de-a doua minge de meci, singura ta dublă în două ore şi jumătate disputate până atunci, ai reuşit să depăşeşti momentul şi, ajunsă la cea de-a treia minge de meci, după ce ai propulsat-o lângă linia din mijlocul terenului, aşteptând-o să revină din perete, nu-ţi vine să crezi că de dincolo de fileu se vede venind doar un rictus îngheţat pe faţă şi o coapsă bandajată…

A fost unul dintre meciurile unde tenisul devine crud, pus în situaţia să aleagă la zar un învingător.

Azi a mai fost un meci dramatic de egal, o idee mai spectaculos între Siniakova şi Kudermetova. A câştigat Siniakova după ce a fost condusă cu 5-1 în decisiv. Zgura, mai ales la Roland Garros, are calitatea să egaleze valorile şi dacă te iei în serios şi eşti pe teren cu toată fiinţa şi te ţine mintea, ai posibilitatea să scrii o poveste frumoasă.

După turul doi mai sunt în joc două românce Ana şi Sorana care au încă şansa să devină scriitoare!

LA MULŢI ANI SIBI!

                     Azi este ziua prietenului meu de o viaţă Aurel Sibiceanu. LA MULŢI ANI SIBI! Închin în cinstea ta un pahar cu vin, răsfoind paginile tale din Fotografii mişcate