Albumul de Crăciun al lui Fifi

 

În familia noastră albastră,

motanului Fifi e ultimul suflet intrat.

Celălalt motan, Mario,

un poet consacrat,

frate bun cu Orlando din Ontario

(un democrat),

n-a dorit în nici un moment

să-l primească,

fără să prezinte un proiect PNRR

validat în parlament la senat,

senatul familial.

Aşa o fi în lumea pisicească!...

Întristat Fifi,

dar cu un potenţial valoros,

s-a apucat acum

să încropească

un album intitulat

12 ani de Crăciun.

Moş Fifi, mulţumim frumos!

Notă: Încă nu e gata poza oficială 2021

fotograful e în refacere

 

Un gând

(lecturând Teleormanul cultural)

 

Cine nu ştie că în câmpia Teleormanului există o culme de munţi, poate fi lăsat corigent la geografia limbii române. Marin Preda, Constantin Noica, Zaharia Stancu, Gala Galaction, sunt piscuri stăpâne pe înălţimile lor ce-au străpuns cu fruntea câmpia albastră a cerului. Alături de ei, cumva în paralel, lucrează azi cu spor, în câmpia de la marginea Dunării, ca să-i îmbogăţească frumuseţea şi farmecul, şi să-l înnalţe, lucrători ai cuvântului care cu modestie dar şi cu orgoliu, dau adevărată măsură a valorii.

Ţi-ai asuma riscuri cititorule în întinderea largă din arşiţa verii, să nu poposeşti în călătoriile tale, la umbra împădurită de ei, sau în miezul Crivăţului, în preajma Crăciunului, să nu le calci bătătura casei bătrâneşti şi să te încălzeşti la focul din sobă şi la cel din cana cu vin.

Teleormăneni precum Ioan Romeo Roşiianu sau Ştefan Mitroi, ca să dau doar două nume ce-mi vin în minte, se întorc de oriunde s-ar afla în lume, se întorc cum spuneam, acasă, în ziua de Crăciun.

Crăciun Fericit Domnilor!

colind

ne fulgeră pe șiră cu colinde

se hârjonesc în suflet lupii tineri

în cer un înger candela-și aprinde

și clopotele bat la sfânta vineri

ce veșnic ninge cearcănele serii

pudrate-s cu mireasmă de rășină

și parcă înfloresc în glasuri merii

… în ieslea lumii pâlpâie lumină

CRĂCIUN FERICIT!

Scrisoare către îngeri

Modeşti, îngerii

nu ţin să treacă pragul luminii,

nu vor să fie văzuţi,

dar lasă urme

şi ne împrospătează memoria

cu cele mai frumoase însemne…

Anul acesta m-am îmbogăţit

cu două cărţi, semne ale îngerilor.

Crucea de piatră apărută la

editura Art Creativ a Danielei Toma(Mulţumesc Daniela Toma!) şi Tobârlanii. Guşterele – reloaded/ reinventat(e)

apărută la editura Hoffman a lui Andy Barcan(Mulţumesc Andy Barcan!).

Au mai fost vestitori şi păzitori ai slovelor mele în anul care tocmai ce trece, Adrian Alui Gheorghe, Frederik Weerkamp, Daniel Marian, Flori(Domniţa) Neaga, Ştefan Mitroi, Florin Dochia, Eva Monica Szekely, Marian Barbu şi sunt sigur că măcar cu gândul, Ioan Romeo Roşiianu(Mi-e dor de tu!), Firiţă Carp, Aurel Sibiceanu, Denisa Popescu Martin, Jean Dumitraşcu şi cu voia sau fără voia lui, Adrian Suciu.

Ce spuneam despre îngeri?...

Desigur tuturor un Crăciun fericit!

Decembrie albastru

 

În urmă cu câteva zile m-a sunat la telefon Giorgică Mănescu, un fost coleg de uzină şi de Şcoală de partid, cel cu care am sărit gardul la Craiova în 21 decembrie 89. M-a rugat să-i trimit prin poştă Albaştrii, dosarul o carte în care a auzit că îl pomenesc şi pe el. Am avut drum şi i-am dus-o personal în Colibaşi, bucurându-mă de o plăcută revedere după 15 ani. Mi-am dat seama abia atunci sub asediul pandemiei şi al confruntărilor politice de la televizor, că suntem în luna decembrie şi citind concomitent pagini pe facebook din amintirile de militar în termen ale lui Jean Dumitraşcu, am gândit că aş putea şi eu să postez câteva pagini despre cum am trăit eu controversatele evenimente, decupate din dosar.

Cu acest prilej am constatat că încă nu am eliminat toate greşelile din carte, nici în a doua ediţie. Nu este vorba despre greşeli de ortografie sau punctuaţie, oricum mai scapă... Chiar în primele rânduri din capitolul Şcoala de partid afirm: „ne-am convertit în informatori ca Nae”... De fapt  prietenul Vlasie, mi s-a confirmat de la CNSAS, a fost cooptat atunci ca informator. Declaraţiile lui Nae de la dosar, chiar dacă ne-au făcut rău, erau ale unui tânăr proaspăt familist, soţia abia născuse, speriat de bătaia încasată de la securişti şi de perspectiva puşcăriei. Albaştrii, dosarul este o carte vie care cu fiecare document ce mai apare în arhivă, încă se mai scrie...