8 Martie

De copilă FEMEIA

e cea mai fragilă şi subtilă fiinţă!

Vorbesc în cunoştinţă de cauză...

Cu sau fără catrinţă,

în şedinţă sau pauză de respiraţie,

cu iscusinţă, stăruinţă şi graţie,

într-o conferinţă-recunoştinţă

de preferinţă la reşedinţă

îşi dă silinţă şi sârguinţă

să-ţi câştige bunavoinţă

şi să te aibă în folosinţă,

cu chibzuinţă, cât e cu putinţă,

în dependinţă de ingerinţă

străină şi, cu elocinţă

obţine ce-a vrut să obţină.

Oricum vrei nu vrei

în tot jocul ştii că biruinţa-i

a ei deplină

şi-ţi încerci norocul

cu o sumă de alte femei...

A fost doar o glumă dragele mele dragi.

AZI meritaţi flori şi fragi!

La mulţi ani(!) şi nu uitaţi că mâine sigur ne aveţi de bărbaţi!...

Râul învolburat

 

În vremi atât de tulburi când se scrie cu foc şi sânge, scrisul obişnuit devine parcă o impietate! Şi totuşi viaţa trebuie să meargă mai departe şi noi trebuie să ne bucurăm de ea, cât se poate, până ce normalitatea va reveni cum a fost cândva! 

Reiau şi întăresc această frază pe care am enunţat-o de curând.

Recunosc, din păcate, prospeţimea şi creativitatea mea, nu se mai mişcă atât de liberă, poate s-a retras din faţa răului în adăpostul unui bloc dărâmat. Aproape că nu mai pot scrie deloc! Mi se pare că agresiunile care se întâmplă în jurul nostru au rupt pur şi simplu legătura cu harul pe care mi-o îngăduise Dumnezeu, şi, tot ce aş încerca să scriu, în faţa nebuniei morţii care cotropeşte şi se instaurează tot mai aproape, e ca un râu fără ape, încă viu, împietrit în perplexitate.

Televiziunile transmit veşti triste, braking news-uri, fake news-uri, poveşti cu refugiaţi şi imagini din pieţele oraşelor asediate, copii, femei, bătrâni, fără bărbaţi(ei sunt cu treaba lor), strânşi la un loc să-şi cânte imnele sfântului pământ ucrainean.

Şi râul acela învolburat nu pare să poată fi înfrânt!

DARUL LUI MENACHEM.

       Menachem Falek a avut amabilitatea să cuprindă într-o antologie cu traduceri în limba ebraică din poezia românească şi câteva din poemele mele publicate în volumul Ceară şi miere.(Astăzi Joc cu răsăritul de lună)

La rândul meu am să-i dăruiesc câteva imagini dintr-o Curte cu miracole a Direcţiei 9(Adrian Suciu!), unde ne-am întâlnit. Fotografiile în cea mai mare parte au fost făcute de Corneliu Octavian Rodeanu. Sper să-i facă plăcere amintirile...

חברים יקרים,

הערב בדף התרגום מספר 148, אני מזמין אתכם לקרוא שיר נוסף של המשורר יוֹן טוֹמַה יוֹנֶסְקוּ.

יון טומה יונסקו נולד בְּמֵרִישָׁנִי, במחוז ארג'ש ב- 2 בנובמבר 1948.

הוא מתגורר בְּפִּיטֶשְׁטִי.

פרסם מספר ספרים בתחום הפרוזה והשירה.

כמו כן פרסם יצירות רבות בכתבי עת ובאנתולוגיות.

בשנת 1971, בעקבות פרסום עם מספר צעירים מתלהבים נוספים נִתְּנָה להם "עצה" "לצאת לחופשה ספרותית", בעקבות "משפט ציבורי".

הוא חבר של הקרן הספרותית לִיבְיוּ רֶבְרֵיאָנוּ. בנוסף לכך הוא בעל בלוג אישי מוערך בתחום ומתואם עם מֶדִיַת הבלוגים בשטח הפעילות הספרותית.

קריאה נעימה.

Dragi prieteni,

La pagina traducerii numărul 148 de astă seară, vă invit sa citiţi inca o poezie a poetului Ion Ionescu Toma

Ion Toma Ionescu s-a născut în Merişani, Judetul Argeş, la data de 02 noiembrie 1948

Domiciliul: Piteşti

Dansul a publicat diferite cărţi de proză şi volume de poezii.

De asemenea a fost publicat in reviste literare şi antologii.

În 1971 de rău augur alături de alţi tineri entuziaşti au fost “sfătuiţi” să ia o “pauză literară”, într-un simulacru de “proces public”.

Este membru fondator al Fundaţiei literare Liviu Rebreanu. În plus are un blog personal, apreciat în breaslă îl sincronizează cu blogosfera în expansiune pe teritoriul activităţii literare.

Lectura placuta.

Anotimpurile vieţii. Cronică la Crucea de piatră.

        În vremi atât de tulburi când se scrie cu sânge, scrisul obişnuit devine parcă o impietate! Şi totuşi viaţa trebuie să meargă mai departe şi noi trebuie să ne bucurăm de ea, cât se poate, până ce normalitatea va reveni cum a fost cânva! 

        O cronică apărută în numărul din februarie al revistei Cafeneaua literară la cartea mea Crucea de piatră. Mulţumesc Petronela Apopei pentru că ai scris-o! Mulţumesc Virgil Diaconu pentru că ai primit-o în casa ta!    

Găsiţi aici revista: https://centrul-cultural-pitesti.ro/wp-content/uploads/2022/02/Cafe-02-22-rgb.pdf

   

Ucraina

 

Să opreşti tancurile ruseşti cu mâinile goale
în Piaţa Libertăţii, sub ochii copiilor ucraineni
privind de la ferestrele blocurilor,
de parcă în mijlocul jocurilor cu acarieni,
militari şi civili, fraţi de sânge şi limbă,
schimbă ocări de bărbaţi
într-un dialog al surzilor,
iar câinele de oţel din zgardă, între două statui
freamătă, nu ştie spăşit ce să facă
şi în loc să-şi verse năduful, să stingă focul,
latră, când ar fi fost mai bine să tacă!...

Este oraşul nostru cu case şi vile,
opriţi-vă! Spun în pripă mâinile îngheţate
imprudent, înpingând de şenile...
O aripă galben albastră de înger
flutură de mai multe zile în gând,
în timp ce gurile înroşite de foc
ale ruşilor, scutură un ţipăt strident:
Ridicaţi mâinile de pe şenile, Hristos Voscrese!
Şi eliberaţi imediat străzile!
Dar sunt străzile noastre şi oraşul nostru!
Ce căutaţi aici, cine v-a chemat?

Am venit să vă eliberăm!...

Urletul sirenelor dezintegrează
tabloul dinaintea atacului aerian.
Putin are în plan să construiască la Kiev
baia de sânge atroce pentru o planetă a groazei.
Copiii Ucrainei ar vrea să oprească asaltul
şi din înaltul ferestrelor sparte
scandează pe o singură voce:

Rachetă rusească du-te dracului!