miercuri, 14 decembrie 2022

Cartea de identitate

 


M-au chemat şi pe mine la poliţie să-mi schimbe cartea de identitate şi să mi-o dea pe cea biometrică, nouă, cu cip  şi amprente digitale. Am fost oarecum fericit, văzusem pe facebook într-o fotografie, cipul/ chipul prietenului Adrian Alui Gheorghe, refuzat în prima fază de organe, pentru că nu avea cravată.

Arăta bine Adrian, întinerise! Probabil ţi se schimbă şi viaţa odată ce ţi se iau şi amprentele digitale şi ţi se schimbă buletinul. Da cărţile, alea care le-ai scris, ţi se iau şi ele? Va trebui să-l întreb, cu ce s-a dus în geanta lui aia mare de piele, cu poezie sau cu proză?...

Nu l-am mai întrebat! Cum adică Ionescule tu nu ştii nici acum identitar, dacă eşti prozator sau poet, că scriitor precis nu eşti… că de la Uniune nu ţi-a cerut nimeni nicio poză. Dai satisfacţie duşmanilor? Hotărăşte-te independent!

M-am gândit. O carte identitară poate fi Guşterele în versiunea Tobârlanii(cât se mai găseşte în librăriile online), Dosarul Albaştrii, Casa Roşie… Nu! O casă la roşu nu e terminată, e timp să mai pui un etaj!... Mai bine las gaj Crucea de piatră la poliţie şi mă duc după ea, mai târziu…


luni, 12 decembrie 2022

Răspuns la comentariile de pe facebook ale unor prieteni

 

Ai dreptate prietene Firiţă Carp, şi tu prietene Marian Nencescu, şi tu prietene Adrian Alui Gheorghe, care nu aici, în altă parte m-ai certat adesea sfătuindu-mă să-mi cultiv relaţiile, să învăţ cum să înmoi inimile critice ale lobbyiştilor agreaţi, să fiu mai ofensiv, căci doar cu cinste şi spirit mioritic pacifist, nu-ţi poţi depăşi în vremea lupilor, condiţia de cel mai trist miel rebel dintre candidaţi, doar pentru că ţi-ai făcut toate temele şi ţi-ai scris cărţile.

Nu intri atât de uşor în Schengenul tău de scritor. Ar trebui să gândeşti, cărţile sunt degeaba dacă nu sunt citite, şi, ar trebui să fii dispus să plăteşti ca să fii, iubite  autor!… Aşa stă treaba se pare. Nimic şi nimeni nu-ţi devine de la sine inamic dacă ştii să faci compromisuri. Cu diplomaţie se rezolvă în draci problemele în democraţie.

Singur/singură, Schengenul meu personal din umbră, sau ca ţară, Schengenul european,  nu pică din cer,- că nu e pară mălăiaţă, ce şade în pom şi se răsfaţă la soare, gata să pice. Însă rar se întâmplă să cadă natural, doar dacă te uiţi intens jinduind la ea! Tot trebuie să scuturi oleacă de cracă, tu sau cancelaria austriacă, nu-I aşa?.

Şi acu-i acu, să-ţi vând un pont ca să nu rămâi iar repetent. Te poate lovi la tâmplă în cădere fructul mălăieţ. Orişicât, nu-i o plăcere, dar să fii atent să nu fie drobul de sare mascat al cancelarului, să-ţi spargă borcanul cu miere.

De-aia zic Ionescule şi te întreb în nume personal direct, ai înţeles ceva din tevatura asta cu Scenghenul şi literatura din aval de subiect?...

Ai fost la Gaudeamus la târg, să socializezi cu prietenii tăi ce ţi-au rămas şi cu lobyştii răi din Parnas? Era un bun prilej să-ţi etalezi parfumul de culoare bej…şi să-l blamezi pe cancelar. Tocmai ce perele au dat în pârg.

Nu m-am dus! Am fost Zen de joi, pe alte fronturi. Am stat la coadă la Reiffeizen să-mi iau petrolul înapoi din conturi…

sâmbătă, 10 decembrie 2022

Cel mai mare haijin

                                                                                                                                                               














Cel mai mare haijin
nu e Basho,
e însăşi moartea.

Ea împarte silabe
în stihurile celor
trei cunoaşteri.

Botezul, nunta
şi înainte de
ceremonia umbrei,

maştera, procură
de la tarabe, dintr-un
bazar ambulant,

tone de dezastre,
cutremure şi
drone Bayraktar...

Iar noi, bieţi poeţi,
ardem lemn sfânt
înălţând incantaţii.

Cel mai mare haijin
nu e Basho,
e însăşi moartea.




















vineri, 9 decembrie 2022

De la JAI, la JOI până mai apoi…

(pamflet)

Se pare că am fost bolnav. M-am crezut cetăţean european. Am estimat sincer că mi se vor respecta la o adică toate drepturile, conform regulilor statuate în Europa pentru cetăţenii ei. E drept că eu fiind mai sărac, n-am putut beneficia de ele, dar nu o pot acuza pe coana Europă de sărăcia mea. M-am gândit că e o vină personală că nu sunt bogat, şi, chiar dacă nu sunt mândru de sărăcia mea, am libertatea să fiu mulţumit totuşi că nu am înşelat pe nimeni şi mai ales că n-am furat de la nimeni. Am crezut că adevărul învinge minciuna şi valoarea va izbuti să iasă întotdeauna la suprafaţă şi multe altele, nu mai insist aupra lor. Poate în altă viaţă. În plan personal ai mai putea acepta umilnţa,

Dar o ţară e totuşii o ţară după ştiinţa mea!

Reuniunea Consiliului JOI, pentru primirea în Schengen a Croaţiei şi Bulgariei şi României la pachet, mi-a spulberat concret toate iluziile. I-am spus Reuniunea Consiliului JOI, nu din greşeală şi nici  pentru că a avut loc într-o zi de joi, 8 decebrie, cea mai urâtă zi de joi  din istoria naţională recentă.

România ca ţară îşi luase toate aprobările şi măsurile de prevedere ca să intre în Schengen, şi, într-o ţinută decentă, s-a prezetat la Bruxelles onorată să stea la masa  în odaia bună, împreună cu celelalte ţări partenere (după ce îşi făcuse veacul pe hol band bere cu slugile)

Bietul Bode îşi prgătise şi spiciul. Emotiv, nu era expert în oratorie, cu frică să nu sară pe cineva când ar fi venit vremea să le mulţumească, s-a gândit că nu strică să-şi scrie textul şi pe hârtie. A încercat el să meargă la sacrificiu, să-l înveţe pe dinafară, da nu i-a ieşit.

Fericirea a ţinut cum spune şi titlul acestui pamphlet de joi până mai apoi(!)… când s-a dat votul final.

A venit un austriac de la grajduri, sărac cu duhul, un Rasputin ce a stricat totul, dar mai ales biosfera din tot văzduhul, căci a adus cu sine, un miros de balegă de cal. Degeaba se spălase omul pe mâini cu apă!

Tocmai ce primise o iapă de la Putin, o trecuseră refugiaţii prin Turcia, Bulgaria şi ajunşi în Balcanii de vest, au dat un ocol prin Românica să vadă dacă nu cumva au plecat pe şest americanii de la Cincu. Şi trecând prin vama Nădlag l-au salutat şi pe Orban din prag, că aşa era trecut în protocol. Bietul animal după atâta drum s-a băligat pe cancelar!

Şi Nehammer-ul supărat s-a răzbunat

L-am întrebat pe cancelarul Nehammer de ce la JOI nu i-a plăcut de noi, ca Românica să-nţeleagă.

“Parfumul vostru mirosea a zer!”

Nu a petrol şi gaz din Marea Neagră?

sâmbătă, 3 decembrie 2022

Galaxia Gaudeamus

 
























Nu mor copacii când mor
doborâţi de secure!
Dezlegaţi
de pădure
drumul lor firesc
poate fi începutul
unei lungi
călătorii.

N-au nevoie de
hărţi costiere,
infrastructurile rutiere
ale frunzelor
amăgesc în zadar,
iar azimutul
fixat în memorie,
cerc în cerc,
transcende stelar.

În materia cenuşie
a unui talamus universal,
atinse de glorie,
cărţile tipărite
nu se mai şterg,
au drum lor stabilit
din Galaxia Gutemberg
în Galaxia Gudeamus.

Ia planeta neamule!
Planeta verde
nu de papagal!...
Încearcă-ţi norocul
şi nu te pierde în focul Bengal!

Ăsta e jocul cu copaci stelari,
mai mici, mai mari,
drafturi de jar
aliniate pe rafturi
intr-un hangar spaţial

Nu cad copacii, când cad...
Doar unii, nebunii,
au forţa să se avânte
în orb, precum fluturii
când văd torţa…

Puţini dăruiţi, prind rădăcini
în mai multe vieti,
arzând în picioare
şi traversând
Marele Canion
ca o luminare
stinsă..