joi, 19 martie 2009

Tineretea ne-a cazut de pe umeri

Ochii pândind
la geam
în încercănata memorie…
Se clatină
noaptea
ca o leoaică
rănită,
gura-i de foc
scuipă vipere

În spatele draperiilor,
răvăşiţi,
ca două corăbii cu catargele asuprite
în ţărm,
de furnici si de greieri,
presărăm cu sare nisipul,
cât să umplem ruina,
din obositele chipuri.

Curge ora din turn.
În oglindă se lasă ziua.
Însinguraţi
ne privim;
Tinereţea ne-a căzut de pe umeri,
ca o hlamidă
a umbrei...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase