Pasărea ceţii
Blog personal in care s-au nascut o parte din cartile mele.
joi, 18 decembrie 2025
LA MULȚI ANI VICTORIA MILESCU
luni, 15 decembrie 2025
LA MULȚI ANI IONI!
Ce ușor se pun ani înapoi
și tot mai greu
înainte!...
Sania lui Cronos
lunecând
pe zăpada fierbinte
din noi
răscolește
un nor
de mirări
în cuvinte
LA MULȚI ANI IONI!
Și să rămâi cum ai fost
cum te știu dintâi,
un vânticel de vară
zglobiu și sprințar
ce adie
și te împinge
să ieși afară
din tine,
unde mai mult
îți ninge
și-ți plouă,
una două...
Vorba ei când o ascult,
e pentru mine
ca vinul, când mă
îndeamnă:
„Măi omule ce ți-am spus,
ia din viață
numai seninul!”
La mulți ani Ioni!
Paharul sus!...!
vineri, 12 decembrie 2025
REMEMORĂRI
În decembrie 2018 vedea lumina tiparului la Editura Detectiv Literar, “Albaștrii Dosarul”, ediția II-a, completată şi adăugită a “Dosarului Albaștrii”. Fenomenul Pitești 1971, carte apărută la Editura Paralela 45 în 2011 pe baza dosarului de urmărire informativă recuperat de la CNSAS.
Există în ortodoxie, marcată de un parastas special, o tradiție împământenită ca la 7 ani să se deshumeze osemintele morților în ideea unei renașteri
spirituale și, să se facă o slujbă pentru împrospătarea memoriei. Pomenirea de șapte ani
amintește de cele șapte zile ale creației. E drept că acum s-a împlinit cel de-al doilea ciclu de
șapte ani(primul 2011-2018/al doilea 2018-2025).
Doar că romanul acesta nu e unul mort! E o carte vie care din păcate nu a beneficiat de o
vizibilitate sporită cum ar fi meritat, din cauza tirajului mic şi îngrădit, ajungând greu la cititori. (Știu și eu, știu şi vechii securiști, și fii lor, cum a fost el îngrădit!…)
Poate de aceea ca autor simt nevoia să îmi închipui că aprind
lumânări în pridvorul unei biserici în
mintea mea, ca semn pentru cititorii întâmplători, în locul cu nisip al celor vii, dar și în locul celor plecați în lumina celui de-al cincilea anotimp. Doi
dintre “albaștrii” Vasile Iordache și Geo
Jugănaru și-au început de ceva timp călătoria, Dumnezeu să-i călăuzească!
Și pentru că
am de gând să postez și pe site-ul Cutiei de viteze, am să aleg din carte câteva
pagini în care apare ca personaj și inginerul Vasile Costesu, Dumnezeu să-l
odihnească și pe el(!), fostul Șef de secție, lider de sindicat pe Automobile
Dacia și primar al orașului Mioveni în diferite etape. Eu îl văd și acum pe
Vasile Costescu neschimbat, la fel de viu și neobosit, și sunt mai mult decât
convins că în cei peste 15 ani de când a plecat în ultima lui călătorie, a avut
timp să-și organizeze un sindicat al îngerilor... dacă va fi fost să fie nevoie.
În plus adaug câteva imagini din lansările de la Bucureşti şi Piteşti ale cărţii.
duminică, 7 decembrie 2025
GUȘTERI ÎN VÂLCEA LITERARĂ
O nouă bucurie, apariția în revista Vâlcea literară a unui capitol(Oana) din micro-romanul Ferma Gușterilor, publicat la editura Hoffman, 2025. Mulțumesc domnului GHEORGHE SMEOREANU și lui NICOLAE NISTOR un bun prieten căruia îi urez - La mulți ani!(Așa s-a nimerit să fie azi Sf Nicolae).
Rememorând, în acest an au mai apărut pagini din roman
în reviste precum Cafeneaua literară, Oltart, Acolada, Vatra, Expres Cultural,
iar un text nou(Portalul), care va fi să fie o continuare sau o completare a
romanului în ediția II-a, a luat deja premiul II la concursul Marin Preda și premiul
revistei Caligraf, care l-a și publicat în numărul recent din decembrie.
Se pare că gușterilor mei nu le-a ajuns faptul că se
plimbă între două lumi, au luat la rând și revistele... E mai ușor totuși dacă
doriți sa-i cunoașteți, să căutați cartea în majoritatea librăriilor online de
pe internet, scriind Ferma Gușterilor în motorul google de căutare.
Profit de această postare să dau un răspuns prietenilor mei scriitori care se vor fi întrebat, de ce nu am ajuns să mă bucur de întâlnirea cu ei la GAUDEAMUS ca bucureștean?... Pentru că drumul meu în loc să mă aducă la târg, a făcut un ocol până la Ana Aslan unde URMA, conform unui protocol mai vechi, să fiu internat. Astfel, în loc să caut printre cărți Povestea elefantului care trăia într-o nucă, spre exemplu, pe care mi-o doream(mai sunt și altele), stau la geam și contemplu cum trec avioanele pe la fereastra mea.
Vestea bună este că n-am de gând să mă opresc! Vestea rea e că nu știi când întinerești, sau când te ia valul... Vă las. a bătut la ușă fata cu gerovitalul.
.jpg)




.jpg)






























