PORTALUL în revista CALIGRAF

https://www.culturateleorman.ro/caligraf-4/

 

ACATISTUL

 

            In fiecare an în preajma lunii decembrie facebookul îmi scoate la lumină un text care ar putea semăna prin ritmul lui interior cu un poem de rezonanță profundă. De fapt sunt câteva rânduri, un fragment de text trist, rupt din începutul cărți mele Dosarul albaștrii și așezat sub formă de vers. L-am scris atunci ca pe un acatist către Dumnezeu cu speranța schimbării în minte.

            Îl recitesc tot mai bătrân an de an și constat răsfoind paginile actualizate că în jur imaginile s-au mai schimbat, dar acele cuvintele rămân nemișcate ca un blestem.

 

Suveica

 

Întotdeauna lucrurile sunt, nu par, amestecate!

Rar conjuncția astrelor și oamenii, permit

apelor care se varsă în albia mare a Vieții,

să rămână limpezi și riguros individualizate,

astfel ca țesătura întregului să ofere un covor

viu și dinamic integrând sufletul unui popor.

 

Se pare că noi am pierdut demult culorile

fericirii! Nici nu știm dacă le-am cunoscut

vreodată, dar e mai grav că s-a rupt urzeala

și suveica nu mai trece însoțită strâns

de ritmul vătalelor să unească firele.

 

Şi în loc să se adune într-un covor tricolor,

apele învolburate negre și sinilii,

curg la vale răsucindu-se în ochiuri viclene

și noduri. Ștrangulate de târșiuri şi răgălii

puse de-a curmezișul sub poduri apele ies din matcă.

De parcă nu mai știm suveica ce hram poartă...

 

Într-o amestecătură de preoți, militari

şi jandarmi ne scoatem moaștele

din biserici şi le plimbăm în barcă

prin spatele blocurilor pe centură

pentru sfințirea locurilor învrăjbite de ură

Lamentație de scriitor

 

Mi-am făcut inventarul în bibliotecă la cărți. Îmi lipsește surprinzător, nu mai am niciun exemplar, Casa Roșie.

Mi s-a întâmplat, n-aș fi crezut că se poate! M-a pus dracul să intru în afaceri imobiliare şi să ofer cadou CASE, neamurilor și prietenilor, să fac reclamă firmei. Eu în mintea mea m-am gândit că dacă sunt case la roșu, nu se înghesuie nimeni să le primească așa, cumva plasate în mărginimea mahalalei, şi, vor aștepta mai întâi să se asfalteze străzile, să se termine canalizarea, să vină ăștia de la energie verde cu panourile solare...

Oricum aveam în intenție să le mai adaug unul sau două etaje, că de-aia sunt la roșu și par neterminate... casele.

Nici nu știam că am atâți prieteni și atâtea neamuri pe care le-am făcut personaje în cărțile mele!

În mintea mea speram că după ce vor intra în posesia lor, măcar neamurile din curiozitate vor dori să treacă prin toate odăile și se vor simți obligate să citească până la ultima filă, contractul aferent.(Câte zile să-ți ia să vizualizezi cele 140 de odăi ale casei roșii, egale cu cele 140 de file ale contractului oferit evident spre lectură, pe care mi-am pus autograful cu propria mea semnătură...

I-am atenționat însă că actul în sine de vânzare-cumpărare, chiar dacă e gratis casa(ca o carte cadou), când se vinde(nu vreau să comit niciun raft!...), în fapt nu e totul numai de bine!... Cuprinde și niște clauze ascunse şi ar trebui citit integral și fără pauze!

Sincer am sperat natural tot timpul că vor fi mulți care vor rezilia contractul şi în consecință, voi primi casele înapoi.

Vor fi reveniri de case, de drept pe adresa subsemnatului și mă voi mândri, ca o trezire în conștiință, să plătesc statului impozitul cuvenit. Nu le-am mai primit înapoi!...

Poate anul viitor când va fi mărit impozitul pe clădiri...

Până atunci intru în iarnă fără nicio casă.

FOTOGRAFII MIȘCATE - OFRANDE LIRICE

GALAXIA GAUDEAMUS

Galaxia Gaudeamus

 

Nu mor copacii când mor

doborâți de secure!...

Drumul lor e lung

când ies din pădure în viitor.

N-au nevoie de hărți costiere,

nu merg pe infrastructuri rutiere

ca să ajungă la târgurile de cărți...

Au drumul lor expres

către Galaxia Gutenberg

 

Ia planeta neamule!...

Planeta verde nu de papagal!

Încearcă-ți norocul

şi nu te pierde în focul Bengal!

Ăsta e jocul cu copaci planetari,

mai mici, mai mari,

aliniați pe rafturi

într-un hangar spațial,

drafturi de jar într-un roi stelar…

 

Nu cad copacii când cad

doborâți, din pădure!

Doar unii au forţa

de a nu se avânta în orb,

precum fluturii când văd torța…

Doar unii, puțini, prind rădăcini

printre munți de carton

mai multe vieți la rând,

arzând în picioare

 

ca o lumânare traversând

Marele Canion

15.FOTOGRAFII MIȘCATE - REVERENȚE LIRICE

 Volum în pregătire. Secțiunea Direcția 9

Lui Carmen Secere

 

(paramedic smurd

sau floare de lotus

la butoniera

unui poet…

tu ce pretinzi

că ești traficând ceață

la frontiera 

dintre două oglinzi)

*

postezi pe meta

mirabile poeme

în șarade

descifrezi

ultimul snop

de blesteme

dintr-un e-book

celest

 

părțile

nepovestite

din sheherazade

un rest

de întâmplări

de viață

din est

 

cineva cum s-ar zice

în hărțile inimii

mele se răsfață

ca într-un palimpsest

amestecând

salbe de stele

pitice

negre şi albe