Să stai în
gândul
unor oameni
frumoși
şi când îți
vine rândul,
să le ții
umbră
în miezul arșiței…
Numai așa
ai putea desluși
poezia unei
erezii…
Ionescule faci
pe deșteptul!
Şi noaptea, cum
rezolvi
noaptea,
cealaltă parte
din zi
care-şi cere
dreptul
să-și întindă
voalul
miresei,
peste inima ta.
Îndoi între
pagini de carte
o ramură de
măslin
și umbrești
din interior,
focul divin
al destinului de
poet...
Apoi, pe valea
vinului
te-amăgești urcând
încet spre
izvor.
Cine încearcă
cu piatra
cearcănul apei
vrând să intre
în cetate,
sparge în
oglindă,
baza piramidei
în mii de
cercuri pătrate
ce se scurg
în cerul
clepsidrei
(ARGINTARIUM 2
în pregătire)
