duminică, 23 noiembrie 2025

15.FOTOGRAFII MIȘCATE - REVERENȚE LIRICE

 Volum în pregătire. Secțiunea Direcția 9


Lui Carmen Secere

 

(paramedic smurd

sau floare de lotus

la butoniera

unui poet…

tu ce pretinzi

că ești traficând ceață

la frontiera 

dintre două oglinzi)

*

postezi pe meta

mirabile poeme

în șarade

descifrezi

ultimul snop

de blesteme

dintr-un e-book

celest

 

părțile

nepovestite

din sheherazade

un rest

de întâmplări

de viață

din est

 

cineva cum s-ar zice

în hărțile inimii

mele se răsfață

ca într-un palimpsest

amestecând

salbe de stele

pitice

negre şi albe


14.FOTOGRAFII MIȘCATE - REVERENȚE LIRICE

Volum în pregătire. Secțiunea Fotografii cu Direcția 9

Irinei Lazăr

 

(subliniază-mă

cu roșu, de la minus

la plus infinit

până în zori când

va cânta

de trei ori cocoșul

să mă asigur

că eu sunt vie

şi tu îndrăgostit…)

*

limbi de foc vii

în format cubic

într-un fragment de joc

învârtind pătratele

multicolore

ale unui rubik

rătăcit

cu noroc

în frigider…

 

în plin mister

ating cu limba de gheață

roșul căpșunilor

mușc din pere spinoase

am gustat mi-a plăcut

şi am amețit

şi spre bucuria nebunilor

n-am mai dezlipit

cerul gurii de mătase…

 

în noaptea asta am să deșir

șir de ore înlănțuit

culorile rochiei tale...

mă voi îmbrăca cu colanții tăi

şi voi dansa dansul miresei

în cuvinte banale

nimic mai frumos

decât un început

reluat la nesfârșit



vineri, 21 noiembrie 2025

"RIP"




„Un rege își pune pecetea pe documentele ce-i exprimă hotărârile. E semnul puterii lui. Un sigiliu de ceară pe un testament, împiedică deschiderea acestuia mai devreme. E simbolul unei taine sau a unei apartenențe legitime. Simbolul poate fi prelungit în multiple utilizări și nuanțe.” Cu acest citat din carte își începea cronica Petronela Apopei la volumul meu de proză scurtă, Copacul cu icoană.

Un rege poate fi vremuit, are circumstanțe și un timp al său limitat, dar Lui Dumnezeu nu-i ia nimeni vremea! El de ce s-a grăbit să rupă sigiliul cerului atât de devreme?... Măcar s-o țină în lumină pe Petronela între heruvimi, să-și poată scrie de acolo cronicile.

 

Suntem frunza

Pândind

Dezrădăcinarea

Luminii

Semn de mare

Călătorie


13. FOTOGRAFII MIȘCATE - REVERENȚE LIRICE

 Volum în pregătire. Secțiunea Fotografii cu prieteni din Direcția 9















Lui Adrian Suciu

 

(senectute...

mă striga bucuros tunând

într-un cornet de hârtie

poetul suciu

care tocmai postase pe facebook

o bucată de poezie

postmodernistă

răsturnată pe spate

cu picioarele lungi

suple şi ușor depărtate

proptite în zid

înghițind nesătulă like-urile

pe caldarâmul suav

al patriei europeea)

*

tocmai ce călătorisem

în hiperboreea

înconjurându-mă de cărți

așezându-le riguros

în rafturi pe toți pereții

până ce suciu

cu tumultul lui tineresc

certificatul ornis şi

sticleții la purtător

mi-a explicat că sunt falsuri

n-au valoare stilistică şi sunt degeaba

la fel ca morții noștri

din revoluție n-au viitor

 

nu venise singur

era cu jack daniel

marele poet născut

în septembrie 5

1850 lynchburg

tennessee united states

eliberase raftul

de sus al bibliotecii

şi rupând filele cărților

făcea cornete

îl auzeam ca prin vis

 

senectute pâlnii

să facem pâlnii

altfel timpul curge nescris…


12.FOTOGRAFII MIȘCATE - REVERENȚE LIRICE

 Volum în pregătire. Secțiunea Fotografii cu scriitori


Lui Petruț Pârvescu

 

(abia de mai găseai ici-colo

pe sub podul vezii în vreo groapă

câte-o băltoacă ()

să te poți baza când soarele

va ajunge la vremea nămiezii

că va rămâne oleacă de apă

pentru tărbăceală

să-ți mai treacă

din zăpușeală...)

*

un cârd de gâște gălăgioase

intrând în magie agale

de pe ulița fără case

ce însoțea cursul gârlei

s-au oprit în mijlocul șoselei

asfaltate întinzându-și

aripile să le scuture

de praful drumului

şi de apa vezii secate 

 

în fața cârdului un gâscan

între gâscani unul uriaș

părea că vrea să-şi măsoare

puterile cu rata ce

venea de la oraș

dinspre drăgășani

 

ajuns pe pod gâscanul

cu nici un chip

nu se dădea la o parte

şi nici gâștele...

băteau din aripi

cu piepturile ridicate

şi parcă voiau să oprească

autobuzul şi să acopere cu

găgăitul lor sunetul claxonului

 

mi-am amintit episodul

din universul mic al copilăriei mele

uitându-mă în sus către podul de stele

al căii lactee

şi citind cu încântare

un panegiric oniric

din universul cel mare

al păcalei făgețelului...