vineri, 18 septembrie 2026

ANI BUNI DE RĂI CE AU FOST!

 

















Azi e vineri,

ieri a fost joi,

nu putem să privim

doar înapoi

nici miercuri,

nici marți,

nici luni,

oricât de buni

ziditori de cuvinte

am fi fost.

 

nu mai suntem tineri

așa cum am vrea,

n-are rost

să putem

privi în orb

doar înainte

pe Maria

de la capătul

tunelului

pentru un sărut fierbinte

 

cercuri în cercuri,

precum anii

clipele

nu se resorb

e știut se adună

nu poți risipi

de două ori

bucuria

să ștergi răsăritul

cu raze de lună

 

nu te poți risipi

într-o altă zi

într-o altă viață

într-o altă poză

în proză sau

în poezie

și să crezi

că poți construi

de două ori

castelul tău de hârtie

joi, 17 septembrie 2026

LOCUL DE LÂNGĂ SIMO

 













            Nu știu ce m-a reținut să scriu despre superba evoluție din ultima vreme a Soranei. Superbă zic, nu doar pentru nivelul tenisului etalat de-a lungul acestui întreg an, care, conform declarațiilor ar trebui să fie ultimul din activitatea sa și cu siguranță și-ar dori și ea, ne-am dori și noi, să-l încheie en fanfare.
        Privindu-i armonia mișcărilor din teren ce sfidează cu eleganță trecerea anilor, silueta suplă, statuară, în vaporoasa rochiță galbenă și forța brațelor ce stăpânește racheta cu o liniște interioară de care nu o credeam capabilă, echilibrul cu care își dozează efortul și concentrarea în momentele dificile, gândesc pe bună dreptate în aceste zile, că are la dispoziție toate argumentele ca să nimbeze o carieră onorabilă cu străluciri întârziate, dar pe măsura adevăratului ei talent.
        Hai Sorana! Hai că se poate! E încă liber locul de lângă Simona. Și să știți că ne bucurăm când vorbiți amândouă, una despre alta, atât de frumos!

luni, 14 septembrie 2026

14 SEPTEMBRIE ÎN AMINTIRI(2018)

Pe Ion Clopoțel nu-l mai văzusem de 40 de ani. Adrian Alui Gheorghe, aflându-mă la Piatra Neamț întâmplător(din 14 septembrie 2018 e fotografia și însemnarea de pe blog), a considerat că ar fi momentul să ne reîntâlnim și a mijlocit demersul.

Ce ne-a legat pe mine și pe Clopoțel prin anii 70 când nu se mutase din Pitești?... Securiștii de la Argeș ai lui Ceaușescu ne-au legat!... E drept mai mult pe el, că l-au arestat! Pe noi "albaștrii", doar ne-au colorat în "dușmani ai poporului"...

Tocmai ce ieșise de la tipar Ediția II-a, "Albaștrii, dosarul" la Editura Detectiv literar a lui Don Firiță Carp și m-am bucurat că am avut un exemplar să i-l pot oferi!... Sunt sigur că l-a luat în biblioteca lui din cer și să-și amintească de tinerețe mai răsfoiește din când în când paginile...


14 SEPTEMBRIE ÎN AMINTIRI (2024)

 


Comunitatea artelor
(Foto. Bucureşti. Muzeul Literaturii, 13 septemrie 2024)
Lui Adrian Alui Gheorghe
Din punct de vedere firesc,
poezia și POETUL adună
întuneric şi tăcere
împreună,
din raze de lună
şi din livresc.
Doar viaţa se ia după soare
se dedulceşte la miere
cârcoteşte o vreme
colorând umbra lui,
umbra ei
şi dispare...
Frazând poeme
cioplind statui
balansând nepereche
dintr-unul într-alta,
ritmul ei, ritmul lui
din înalta...
O clipă egală cu sinele când
înţelege răul şi binele
dându-şi silinţa să dezlege
în libertate, fiinţa lui
de umbra ei
mişcătoare
Numai artele din comunitate
pot aduce un strop
de culoare şi un dram
de candoare
pe cruce,
din departele

14 SEPTEMBRIE ÎN AMINTIRI.2022.

 


Mărturisesc am avut mari emoții înainte de lansarea de la Pitești din acel an(2022)!... Din motive de pandemie întrerupsesem trei ani obiceiul de a mă întâlni cu publicul piteștean, unde m-am simțit întotdeauna acasă. Se nimerise ca manifestarea să se desfășoare într-o marți, 13, la ora 13… în plin program de serviciu, cu anul școlar abia început. Mă așteptam să găsesc în salățiva seniori şi cam atât!

Pe deasupra nu apucasem să trimit înainte cărțile prietenilor literați argeșeni, doar două trei PDF-uri pe email, şi, e știut că dacă nu răsfoiești pagină cu pagină cartea, n-ai cum să vorbești despre ea.

Nu voi face o descriere a evenimentului în sine(care mi-a apărut la amintiri azi, las fotografiile să vorbească singure. Spun doar atât că m-am simțit atunci la vârsta mea, ca un elev care a avut bucuria să întâlnească într-o după amiază, la bibliotecă, patru profesoare de literatură, tinere, care au chiulit de la ore, să vorbească pertinent, cu înțelegere şi rafinament despre cărțile mele. Şi ca să se afle în legalitate, vis a vis de direcțiune, cum s-ar cere mai des într-o Românie Educată, au adus cu dânsele şi elevii cărora le place lectura.

Mulțumesc Denisa! Mulțumesc Magda! Mulțumesc Alora! Mulțumesc Liliana! Mulțumesc Claudia că ai bătut atâta cale din Olanda! Şi mulțumesc tuturor prietenilor care mi-au fost alături şi se vor recunoaște în fotografii!

O mențiune specială, printre cei prezenți s-au aflat câteva persoane, dragi mie, care vor locui de acum înainte şi ca personaje în Casa Roșie.

https://www.facebook.com/reel/2649761575156132