1.13. DIN JURNALUL MEU CU PRIETENI. ION TOMA IONESCU

 

            1.13. DIN JURNALUL MEU CU PRIETENI.

ION TOMA IONESCU

 

Notă/ Închei aici un proiect care a cuprins în partea de proză gânduri notate în Jurnalul meu de pe blog, iar partea de poezie este extrasă din volumul în curs de apariție la Editura Hoffman, Fotografii mișcate. Reverențe lirice.

Cea de-a 13 postare din ciclu este a autorului Ion Toma Ionescu, ghinionistul de serviciu.

 

12

·       Cifra 12 reprezintă simbolul fundamental al ciclului complet, al ordinii cosmice și al măsurării universale a timpului.

·       Anul solar este împărțit în cele 12 cicluri complete ale lunilor.

·       În astrologie cerul e divizat în 12 semne zodiacale, marcând călătoria soarelui pe parcursul unui an.

·       Zodiacul chinezesc: măsoară timpul în cicluri mari de 12 ani, fiecare an fiind guvernat de un animal diferit.

·       La echinocțiu orele de lumină și cele de întuneric stau în cumpănire egală, câte 12.

Putem spune că 12 este perfecțiunea divină și cosmică, încheierea naturală a unui proces înainte de a începe alt proces al ciclului. Si am putea continua desigur exemplificând cu cei, 12 Apostoli, cele 12 Porți, sau cei 12 Îngeri din doctrina creștină, sau cei 12 Zei ai Greciei antice, până la cele 12 perechi de coaste din scheletul corpului uman sau cele 12 steluțe de pe steagul european al Uniunii...

Primii care au făcut legătura între cifra 12 și astre, au fost matematicienii Mesopotamiei, nicidecum poeții.

De fapt unde doream să ajung înșiruind aici, mai mult sau mai puțin anapoda, un răspuns la o remarcă a unuia dintre marii prieteni al scriitorilor, în fața căruia mi-am manifestat și îmi manifest în continuare reverența(!), pe numele său de Director al Editurii HOFFMAN, domnul Andy Barcan.

“Domnule Ionescu, NICI LA PRIMA CARTE  CRED CĂ NU AȚI FOST ATÂT DE NERĂBDĂTOR!”

Da, dar aceasta pe care o aștept acum să apară, Fotografii mișcate. Reverențe lirice, dedicată prietenilor mei, este cea de-a 12-a carte de poezie pe care am comis-o ca autor. Timpul se grăbește și nu e despre perfecțiune, e despre scriitori, dintre care unii sunt mai grăbiți să-și întreacă timpul, ca să devină mai repede nemuritori. Dovadă că în loc să am pe copertă 12 fotografii cum am prevăzut la început, a trebuit să afișez la sfârșit, 15...

1.12. DIN JURNALUL MEU CU PRIETENI. DANIEL MARIAN .

 

1.12. DIN JURNALUL MEU CU PRIETENI.

DANIEL MARIAN . Kabakum 25 iunie 2026.

Notă/ Reiau aici un proiect care cuprinde în partea de proză gânduri notate în Jurnalul meu de pe blog, iar partea de poezie este extrasă din volumul în curs de apariție la Editura Hoffman, Fotografii mișcate. Reverențe lirice.

Ce ți-e şi cu prietenii mei scriitorii!... Îți trimit cărțile lor şi-ți rămâne doar să le citești, să te bucuri de ele şi să le rămâi dator. Dator mai ales când alde Daniel Marian ți-a trimis o carte de-a sa de succes, spre exemplu Călăreții din zorii unei iubiri amânate, și îți mai scrie în compensație, cu multă grație și cea mai originală cronică la o carte de poezie iconică, de-a ta.

Titlul volumului, sclipitor de altfel, al lui Daniel Marian, pare să fie mai lunguieț din fire cu o vocală după părerea mea. Puteau fi amânați zorii dimineții, până ce călăreții scurtau din iubire coada virginală a cometei!..

Cum ar zice mușteriul de guștere al meu, cel mai cel dintre isteți, din neamul gușterilor vorbăreți, la ei la reptile din fericire se regenerează coada în treizeci de zile, ca nouă!..

Motoul după cum spuneam, ninge, plouă, este fără îndoială genial.

pe capra

de la dric

am pus

un ibric…

Cum să stai, vai steaua(!), să-ți bei singur cafeaua turcească? Pui în stacane de pământ vin curat și vin eu cu amicii mei la masă. Nu lași omul singur la necaz să iubească amânat(!) Dai din mână în mână în cerc rotund damigeana pântecoasă și scurgi până la fund din ea, Feteasca Grasă. Si dacă nu te-ai săturat și nu-ți pasă, mai ceri un rând de beri...

 

Îți iei ce vrei şi mai ales cât îți trebuie, de la Daniel Marian!

într-o ordine firească a lucrurilor și ființelor

Dumnezeu trăiește

ca să ne îngroape pe toți

Şi cât de bine se descrie singur Daniel:

 

cunosc un om care dă din aripi

el spune că nu vrea să-şi ia zborul

dă din aripi pentru a rămâne pe loc

în timp ce văzduhul îl trage spre el

Mulţumesc Daniel Marian! Rămân dator!...

 

1.11. DIN JURNALUL MEU CU PRIETENI. FLORIN DOCHIA

 

1.11. DIN JURNALUL MEU CU PRIETENI.

FLORIN DOCHIA . Kabakum 24 iunie 2026.

Notă/ Reiau aici un proiect care cuprinde în partea de proză gânduri notate în Jurnalul meu de pe blog, iar partea de poezie este extrasă din volumul în curs de apariție la Editura Hoffman, Fotografii mișcate. Reverențe lirice.

Nu știu cum a moștenit în destin legendarul nume Dochia, poetul Florin, prințul de Câmpina! Ce știu sigur e că în acțiunea preludă, când afrodiziacă se dezbracă de veșminte în splendoarea ei nudă, poezia lui, simți vraja de parcă sub coaja cuvintelor se deschid cerurile. Și toate domnițele poetese se strâng în jurul dumnealui să învețe cum poți alunga fără cojoace, toate gerurile... 

1.10. DIN JURNALUL MEU CU PRIETENI. NICOLAE NISTOR

 1.10. DIN JURNALUL MEU CU PRIETENI.

NICOLAE NISTOR

Notă/ Reiau aici un proiect care cuprinde în partea de proză gânduri notate în Jurnalul meu de pe blog, iar partea de poezie este extrasă din volumul în curs de apariție la Editura Hoffman, Fotografii mișcate. Reverențe lirice.

1.9. DIN JURNALUL MEU CU PRIETENI. NICOLAE BREBAN

 1.9. DIN JURNALUL MEU CU PRIETENI.

NICOLAE BREBAN

Notă/ Reiau aici un proiect care cuprinde în partea de proză gânduri notate în Jurnalul meu de pe blog, iar partea de poezie este extrasă din volumul în curs de apariție la Editura Hoffman, Fotografii mișcate. Reverențe lirice.

Întors de la Conferințele Tribunei, unde cu ocazia împlinirii unei vârste, oamenii minunați adunați de Mircea Arman în jurul său, l-au sărbătorit pe marele prozator Nicolae Breban, m-am bucurat să aduc în rucsacul meu cu cărți, Frica lui Nicole Breban cu autograf, romanul lansat în cadrul manifestărilor clujene. Găsisem într-o prezentare sumară pe net, remarca unui confrate de care nu am ținut cont, cum că Frica ar trebui citită cu creionul în mână, să-ți iei notițe eventual, sau să subliniezi lungimi, teoretizări şi analize ne-necesare, pentru a pune într-o lumină cât  mai clară şi fără dubii, verdictul aspra unui deceniu obsedant, acela al destructurării proprietății şi tradițiilor satului românesc şi impunerea colectivizării agriculturii.

În calitate de nespecialist, mărturisesc, nu am avut nevoie de creion şi nici nu am rămas uimit de faptul că în cele aproape 700 de pagini, într-o tematică intrinsecă, nu apare picior de țăran. O abordare pe care doar un Nicolae Breban şi-ar fi putut-o permite cu orgoliul lui uriaș.