Peisaj marin

 

peisaj marin

în fereastra deschisă

cuvintele se scriu direct în mare

pe decupajul albastru

care se adânceşte sau se întinde

nici urmă de valuri

vântul îşi face cuib

potolind pe strune o muzică

ce se deschide în lumină

cum dimineţii

lanul de floarea soarelui

trupul de abanos al femeii

eliberat de mângâieri prelungi

iese din raze

şi tresare când razele

se transformă în lacrimi

şi cad în mare

se arcuieşte negresa

ca o stafie dispărând în adânc

după un timp

o zăresc despicând apa sărată

cu un crab pe sân…

Cum trec cocorii ca țipătul verii prelung

 

Sfârșit de vară

 

I-a crescut

un snop de grâu

în degete...

Și nu mai știe grâul

de unde-i început,

și care-i mâna lui.

 

Și ca într-o magie

își poartă la vedere

minunea,

rostindu-și

în zorii dimineții,

rugăciunea.

 

Și vin secerătorii

—ca peți-torii, mulți,

ai Penelopei—

femei ale ceții,

cu părul lor lung

legând snopii.

 

Sărmanul ciung!  

Dând glas durerii,

pune semnul mirării,

salvând

de la înec, norii

din privirea lui...

 

...Cum trec cocorii

ca țipătul verii,

prelung!...

SIMONA ȘI 13 IULIE

 

Într-un tezaur al clipelor magice pe care timpul și memoria sportivă le capitalizează și le sărbătorește semnificația și strălucirea, în fiecare an, pe fila de calendar a zilei de 13 iulie, din 2019 încoace, stă înscris cu mândrie numelui SIMONEI HALEP, înveșnicit pe iarba de la WIMBLEDON.

2 pagini de blog de atunci, când a învins-o pe Serena Willeiams în mai puțin de o oră, 6-2/ 6-2 și o imagine de acum ca invitat de onoare.

Mulțumim Simona pentru tot!

VOTKA BELUGA

 

VOTKA BELUGA

Lamentația unui pescar

 

Să fii pescar

într-o lotcă

şi să constați

că apa

din mare

e votcă.

 

Să vezi valul

cum vine

izbind furios

ca un marfar

deraind

de pe șine

 

Tu curajos

să-l cinstești

asmuțind

însetat

animalul

din tine.

 

Ajuns în rai,

somnul ăl mare,

mort de viu

mă trezesc

cu Domnul

în cort.

 

Îi vorbesc cu

diplomație,

mă port ca un

fiu între fii

lecuit

de beție.

 

Doamne

nu te necăji,

ai răbdare

şi ascultă-mi ruga

până

la sfârșit.

 

Am rău de mare

dobândit.

Nu-mi trece!

Da’ aici în rai

nu voi fi la fel

de calicit

 

Sper să-mi dai

un pârău

mititel, cât Azuga,

să nu sece

şi să curgă pe el

numai

 

Votka Beluga

 

REVELAȚIE

 Înflorise salcia

la margine de drum

crenguţele atârnau subţiri

snopi de lumină

cu flori galbene și

frunzuliţe verzi

precum cuvintele

într-un poem

dimineaţă creștinii

au trecut la biserică

și mă tem au tăiat

câte-un mănunchi

de stâlpări

sǎ împletească

din ele coroniţele

pentru icoane

azi aș fi vrut

să-ţi împletesc coroniţă

dintr-un poem

când te uitai în oglindă

dar peste umărul tău

m-am zărit

ca un trunchi

de salcie

*

Ca şi cum veacul

ar fi încercuit strâns

coaja copacului