Pasărea ceţii
Blog personal in care s-au nascut o parte din cartile mele.
vineri, 23 octombrie 2026
joi, 22 octombrie 2026
Porți deschise
Sunt porți deschise pe spirala timpului prin care trecem mergând înainte și poposind o clipă din drum la o biserică, pentru o nuntă sau un botez.... Există în urma noastră și o biserică anume la care din când în când revenim. Acolo aprindem o lumânare și singuri cu noi, deslușim în gând la flacăra ei, chipurile celor plecați. În orele de după calma tristețe, redescoperim cu o stare aparte, locurile copilăriei din care venim.
A fost o duminică superbă în acest weekend, undeva la țară. Căldura soarelui dezmierda parcă frumusețea desăvârșită a unei femei mature, sigură de darurile ei, pe care spre încântarea privirii, un pictor de geniu le-a prins pe pânză în toată splendoarea paletei sale de culori.
N-am rezistat propunerii fetelor mele de a evada din curtea Casei roșii care se umpluse și trecând calea ferată de mână cu Toma și Alexandru, ne-am luat Nikonul îndreptându-ne către râu. Singurele ținte prestabilite erau să facem ceva mișcare și să le dăm prilejul copiilor să arunce cu pietre în apă curgătoare. E o plăcere teribilă, mai ales a lui Alexandru - să caute pietre rotunde și plate și să numere salturile “lipiilor” în unde, stropind oglinda vălurită a râului,- pe care am căutat să i-o respectăm.
Nu am răbdare azi să împietresc cuvinte plate în pagini și să le număr salturile în marea cea mare și las Nikonul să povestească în propria lui libertate, singur, imagini...
Rădești, 21 octombrie 2013
13 ani au trecut peste noi de atunci, nu mai știu dacă aserțiunile mele mai au glas, dar imaginile Nikonului au rămas!
miercuri, 21 octombrie 2026
FOTOGRAFII DIN ALBUM
Un mic album
cu fotografii;
amintiri
cu trei surori
şi trei gineri,
când eram mai
tineri...
Suntem aici, la
Rădești,
vis a vis
de căminul
cultural
unde se ținea sâmbăta
bal...
Che bela viti!
Stam la
povești cu toți
în grădinița
cu flori și
parfum
a lui Titi și
Victorița,
încercuiți de
vlăstari,
nepoți mai
mici,
mai mari,
după cum s-a
scris
la fiecare
recolta.
(Noaptea, sub
bolta
viței de vie
stelare...
Sau Ziua, mai
spre chindie,
când bat
stropii de ploaie
în piua lui
Dumnezeu
și soarele se
înmoaie,
și își pune pălărie,
curcubeu...)
În alt loc stai
cu Florin
pe o bancă, în
parc
la o rază de frază...
Porți iia cu
arnici,
dar tot pălăria
e de bază!
Azi e pentru
tine Marie.
E ziua ta și
urarea potrivită e
să-ți fie de
bine,
să fi iubită,
sănătate, prosperitate,
cu bucurii și
mulți bani
la teșcherea!
Ție și tuturor
celor
din neamului
tău
în care mă număr
și eu...
Nu-i așa că
nu-ți pare rău?
Și la final voi
închina un pocal de vin
în cinstea ta,
cu Florin!(Va fi când va fi!)
Musai să am eu
pocalul mai mare.
Știi că nu las
neamul la grea încercare...
LA MULȚI ANI
MARIE!
marți, 20 octombrie 2026
Veverița și Gușterele
Azi e ziua lui
Daniel Marian, portdrapel al poeziei și criticii libere. Altcineva, mai rar găsește
- iarna, vara, dimineața, seara - atâtea ouă de veveriță în cuibar câte găsește
el. Cu grijă mare și răbdare extrage din gălbenușul de ou firișorul de sânge,
un țesut mai aparte, o rune și în notă ironică o pune ostinato ecou într-o
cronică, de obicei cea mai prețioasă dintre toate de te întrebi dacă ai
meritat-o!...
Aș fi vrut de
ziua dumnealui să-i trimit cadou la rândul meu o carte nouă cu “Fotografii mișcate,
reverențe lirice” și ceva ouă de guștere în ea. Dar cum viața literară a cărților
e tot mai grea, rândul nu i-a venit la tipar odată cu gândul. Așa că rup doar
trei pagini din ea...
LA
MULȚI ANI DANIEL MARIAN CU SĂNĂTATE ȘI HAR!



.jpeg)













































