O mare agitaţie de ură, stârnită de prea multă incultură şi de interese; unele mărunte, altele oculte… Induse, adevărat, pe fondul unor greşeli şi bâlbâieli de comunicare, cum le place analiştilor să spună, ce se tot adună de la o vreme şi care parcă nu mai are răbdare să ţină barca în legănare… Dând, adevărată măsură pericolului ajuns în punctul critic, având a ne teme că nu vom mai putea funcţiona ca popor, vegetând la televizor şi vizionând mioritic degradarea de troacă la care s-a ajuns în disputa ireală dintre oile ciobanilor şi oiţa cu lână din fire de AUR, a lui Şoşoacă… Îmbetată de mărire şi supralicitându-şi aroganţa.
Cer scuze ciobanilor care veacuri la rând au asigurat neamului românesc transhumanţa!
Dacă nici duşmanul care sporeşte zilnic zădărnicia şi ne macină din afară şi din interior, precum o picătură chinezească OMENIA, nu ne mai uneşte, să facem zid de apărare în jurul cetăţii, să ne apărăm copiii, părinţii şi casele, împreună în numele libertăţii, cum am făcut-o de fiecare dată, înseamnă că sub clar de lună, în noaptea minţii ni se vor descărna oasele, viţa de vie uscată va pieri şi vor rămâne pe câmp înşiraţi, aracii carbonizaţi şi niciodată în Grădina Maicii Domnului nu vor mai înverzi copacii şi păsările nu-şi vor mai înălţa trilul
Poate că viziunea mea e prea sumbră şi FITILUL aprins în flacăra lumânării, nu ne va lăsa fără umbră! Poate că ne vom trezi să rămânem sortiţi vieţii cu mintea cea de pe urmă!
