joi, 9 iulie 2020

In căutare unui personaj



Maria şi Guşterele, texte în căutare unui personaj dintr-o carte aflată la  ediţia III-a, adăugită. Nouă pagini din romanul Guşterele, creştinat în vremuri de Pandemie cu Covid 19 şi botezat Tobârlanii, cu dispensă de la Ahiepiscopie.
Mulţumim lui Florin Dochia, pentru strigarea din Casa Înţelepciunii Dumisale şi a  Revistei Nouă de la Câmpina, înaintea învrednicirii de al scoate în lume, spre satisfacţia celor care vor dori să-l citească!










9 pagini in Revista Noua

În acest număr semnează: Firiţă Carp, Mioara Bahna, Marian NENCESCU Florin DOCHIA, Serghie BUCUR, Codruţ Constantinescu, Raluca FARAON, Iulian MOREANU, Ion Toma IONESCU Daniel Alin CIUPALĂ, Grigore GRIGORE Constantin DOBRESCU, Marian Dulă, Adrian SIMEANU

luni, 6 iulie 2020

La multi ani Adrian Alui Gheorghe

În zi aniversară îmi este simplu să decupez câteva rânduri dintr-o pagină a Fotografiilor mişcate, aflată în curs de apariţie la Editura eCreator, adăugând din toată inima un 
LA MULŢI ANI MUNTE DE OM!
Cu Adrian Alui Gheorghe într-un tur prin sălile Muzeului literaturii din Bucureşti, prin oraşul Piatra Neamţ, sau oriunde în altă parte, nu ai cum să te plictiseşti. Atins de magia locurilor natale unde înaintea lui a copilărit Creangă, tot ca el dăruit cu har de povestitor, văr de-al doilea cu Nicolae Labiş, tobă de carte, risipind printre informaţii preţioase, întâmplări hazlii cu şi despre scriitori importanţi, trăite sau doar auzite, am avut parte de câteva după-amiezi deosebit de agreabile.
În plus am primit în dar pe rând întotdeauna cărţile lui de proză, pe cele de poezie le-am căutat singur. Astfel Laika, a luat Urma, Lunei Zadar, pe Strada cu o singură ieşire, Zugzwang, în biblioteca mea. Se pare că Dumnezeu, acolo sus la Piatra Neamţ, în atelierul Lui, a săvârşit îngăduind în acelaşi aluat, un om, un poet şi un prozator adevărat şi ca să nu–l scape din ochi l-a făcut Paznicul ploii.

luni, 29 iunie 2020

Autostrada Art Creativ



Apariţia unei antologii e ca o investiţie finalizată în infrastructura literaturii. Cea de acum a Editurii Art Creativ are anvergura unei autostrăzi. Tăietura proaspătă dar sigură prin locuri cunoscute şi mai puţin cunoscute, dezvăluie călătorului un peisaj care te surprinde şi te satisface în acelaşi timp vorbindu-ţi despre starea de învingător a poeziei, crescută liber şi oarecum în sălbăticie…departe de lumea plină de nimicnicii.

Mulţumim Daniela Toma pentru efortul tău de constructor!













duminică, 28 iunie 2020

Breviar editorial

"Cîte ceva despre cărți 
care contează, semnate 
de Ion Toma Ionescu, 
Virgil Rațiu, Valeriu 
Valegvi și Christian 
Bistriceanu ...! 
La pagina 8!"
Dacă zice așa Adrian Alui 
Gheorghe, asta e o veste,
înseamnă că graul s-a copt;

pentru că el păcătuiește
și vibrează numai 
după ce citește 
și se încredinţează
că lucrul acela
e din poveste...
 http://exprescultural.ro/wp-content/uploads/2020/06/Expres-cultural-nr.-42.pdf

joi, 25 iunie 2020

Rapsodia Covid 19



Cineva acolo sus, a reglat norilor
sita potrivită şi
controlează pe un ecran uriaş
frecvenţa scurgerilor de viruşi.

Nici un tunet,
nici o scânteie de fulger
nu întrerupe ritmul mărunt,
interminabil al ploii.

Aşezat în şezlong,
în balconul închis,
gândul îmi zboară liber
la cei puternici.

Nu-i puţin lucru să fii Trump, sau Putin
şi să te trezeşti dimineaţa,
cu faţa la toate problemele Rusiei
şi ale lumii întregi!

Ca să vezi cum e viaţa sarcastică,
dacă mă-nţelegi!... E obligatoriu măcar,
pentru echilibru planetar,
să ai un tigru, antrenor de gimnastică...

(Kabaeva ca... Kabaeva,
dar nici cu Melania nu-mi e ruşine!...
de unde tragem concluzia că tigrii sunt bine
şi n-au nicio treabă cu pandemia...)

marți, 23 iunie 2020

Comunitatea artistica. Adrian Alui Gheorghe



„Moartea e tot ce rămâne în urmă!”
Zice Adrian Alui Gheorghe rebel, dar şi împăcat cu Nietzsche, în Comunitatea artelor, dându-mi libertatea de a alege să nu gândesc în acord cu el.
Din punctul de vedere firesc, moartea culege întuneric şi tăcere, din livresc. Doar viaţa se ia după soare, se dedulceşte la miere şi o vreme în aceeaşi durere, parcă pluteşte scriind poeme, cioplind statui, sau dorind să danseze unul într-altul în ritmul ei sau al lui în înaltul...
Doar viaţa lasă în urmă o umbră banală, în mişcare, niciodată egală cu sinele, care nu înţelege nici răul nici binele şi pe care încearcă s-o coloreze până ce constată că e muritoare…
Numai artele din comunitate cred că pot aduce în spate pe cruce un strop de culoare şi un dram de candoare din departele…