E greu să scri proză dacă eşti poet. În poezie te laşi
condus de simţuri, uneori poţi zbura chiar şi fără aripi direct în magie, dacă
ai în tine ritmul. Poţi dansa pe vorbele tale, fără să fie nevoie să ţinteşti
cu precizie tuşa din colţul paginii. E nevoie doar să deschizi uşa şi metafora
se strecoară cumva, chiar dacă mingea cade în afara de marginea terenului de
joc. Ideea ta sugerată a rămas oricum în ţintar şi la serviciul următor, mai
poţi încerca o dată. Cu un zar norocos se poate împli miracolul! Nu e musai ca
învingătorul să fie cel care creează spectacolul.
La proză e altceva. Pentru proză îţi trebuie rigoare, concentrare,
metodă, şi, multă muncă şi răbdare. Proza
vine când vine, de obicei la maturitate, dar nu e regulă. Nu poţi bate din
palme, strângi din dinţi, scoţi din mânecă şapte aşi şi după o noapte albă cu
antrenorul, te prezinţi la fotograf pentru poza de pe coperta patru a unui
roman, sau a unei piese de teatru şi ţi-ai aranjat viitorul.
Revenind în realitatea sportivă, sincer, cred că
Sorana noastră a învăţat să scrie proză. Nu ştiu ce metodă aplică noul ei
antrenor, dar parcă a reconstruit-o numai din fibră. E ştiut că de felul ei
Sorana e o fată mai dficilă şi orgolioasă, şi dacă e să dau din casă o alegaţie
mai subtilă, cum zic unii, are şi pe vino-ncoa, dar suedezul ăsta Thomas Johansson,
pare că ştie unde să pună diezul şi o hrăneşte pe Sorana la aperitv, numai cu peşte
anşoa, adus din Mediterana.
Planul era, la timpul potrivit în câteva săptămâni, să-şi
adune personjele la un loc, să se-apuce de treabă, să intre în joc şi să tasteze
cu times new roman 12, concentrată şi fără grabă, romanul ei de succes.
Primele pagini le-a scris la Indian Wells, cu K
Birrell, Keys M, Pera B şi Garsia C ca vedetă. A făcut cunoştinţă cu acest
prilej şi a schimbat impresii cu prima rachetă, Swiatek, poloneza de culoare
bej, întrebând-o dacă se poate scrie comod la etajele din pod... După care şi-a
luat bagajele trecând la un nou episod pe care-l îl desăvârşeşte acum făcând o
escală(sperăm mai lungă), la Miami şi scriind în salonul din TGV-ul ei. Johansson
a declarat că îi ia cameră la hotel numai dacă ajunge în finală!
Pe Contreras a coborât-o la prima staţie şi apoi la
cea de-a doua, pe Garcia, care făcuse contestaţie şi voia să conducă ea
locomotiva, dar Sorana, cu 6-2/6-3/, i-a servit decisiva. N-a contat că Garcia
încă era aşezată solid în clasament pe treapta a patra în clasamentul WTA
mondial. Au urmat Muchova şi Vondrousova în câte două reprize, scurt şi la
obiect. Rămase fără vize, le-a dat jos din proiect... sau din tren, cum doriţi
dumneavoastră la refren... Oricum Sorana
conduce acum un TGV adevărat nu orişice Săgeată Albastră de la noi...
Totuşi când a apărut Sabalenka la orizont, pe ecran
panoramic(altă viaţă alţi eroi!), cum e ea mai „malenka”, se cam înorase în
gară. Nu i-am dat şanse Soranei, mi-am zis că ar fi bine să scrie romanul cu
font mai mare decât ar încăpea pe hârtie, dacă s-ar putea în aldine cât casa...
S-a dat jos de pe cal Sabalenka şi parcă i s-au
înmuiat picioarele după primele schimburi de mingi.
Hai Sorana dacă vrei poţi să învingi! I-a strigat Johansson
în limba lui suedeză.
Fac o paranteză...
(Şi Sorana l-a asultat!) Felicitări Sori!
