luni, 30 septembrie 2019

Bucurii de septembrie


Athanor
Ion Toma IONESCU
(România)


ÎN LOC DE CV

ce mai biserică mi-am dorit
cu turla între dealuri îngenuncheate de ploi...
tot mai rar în clopotniță foșnește dumnezeu
trosnesc căpriorii
și eu... 


și eu
n-am reușit să-mi ridic o biserică
și nici măcar o casă pe pământ
și ce mult mi-am dorit
să mă apere de ploi și de vânt

cu grădină
și în grădină un măr un prun
și-un nuc
iar la rădăcină o fântână
să-mi rămână în
ea chipul tânăr oglindit 


să mă întorc toamna călător
din cerul pustiilor pe jos
când fructele-s coapte
să le miros
și să le împart copiilor
de sufletul meu
noapte de noapte

atât mi-au rămas doar cărțile și copiii
troițe ale aerului fragile
prin care respir
cât voi mai avea zile


Copiii:
Cristina Maria
Ramona Andreea
Nepoții:
Alexandru, Toma
și Ioana soția
care ne-a suportat pe toți


Cărţile:
Pasărea ceţii. Tablouri dintr-o expoziţie (poezie), Editura
TipNaste, 1995.
Glonţ de argint (poezie), Editura Paralela 45, 2008.
Dosarul „Albaştrii”. Fenomenul Piteşti 1971 (proză
memorialistică și document pe baza dosarului de
urmărire), Editura Paralela 45, 2011.
Bursa îngerilor (poezie), Editura Paralela 45, 2012
Bursa îngerilor (poezie), Editura Transilvania, în cadrul
Proiectului Print. Cititor de proză, 2012
Guşterele (roman), Editura Paralela 45, 2013
Norduri (poezie),Editura Paralela 45, 2014
Guşterele (roman), Ediţia II-a revăzută și adăugită. Editura
Inspirescu, 2015
Jurnal din anul Apocalipsei, Editura Inspirescu, 2015
Argintarium (antologie poezie), Editura Art Creativ, 2016
Din arginturile mele (poezie) Editura Art Creativ, 2016
Ceară și miere (poezie), Editura Grinta, 2017
Tablete în alb și negru (proză), Editura Grinta, 2017
Copacul cu icoană (proză scurtă), Editura eCreator 2018
„Albaştrii”, dosarul, Editura Detectiv literar 2018, Ediţia II-a,
Adăugită
Al cincilea anotimp (poezie), Editura Detectiv literar 2019


INSTEAD OF A CV
what a church have I wanted
with a steeple in between hills kneeled down by rains...
in the bell tower less and less god is rustling
the rafters are cracking
and I...

and I
haven”t managed to build a church for myself
not even a house on the earth
and how much have I wanted it
to protect me from the wind and the rains

with a garden
and in the garden an apple tree a plum tree
and a walnut
and at the root a fountain
so that my youthful face should
keep mirroring in

so that I should come back in autumn
travelling from the wastes’sky on foot
when fruits are ripe
so I should smell them
and share them then to chldren
on my soul
night after night

that’s all I have been left with books and children
frail shrines of air
through which I breathe
for the rest of my life

The children:
Cristina Maria
Ramona Andreea
The grandchildren:
Alexandru, Toma
and Ioana the wife
who bore with all of us

The books:
The bird of mist. Paintings from an exhibition (poetry), TipNaste Publishing House, 1995.
A silver bullet (poetry), Paralela 45 Publishing House, 2008.
The ”Albaștrii” File. The Pitești phenomenon 1971 (a memoirs fiction and a document , based on the tracking file), Paralela 45 Publishing House, 2011.
The fellowship of angels (poetry), Paralela 45 Publishing House, 2012.
The fellowship of angels (poetry), Transilvania Publishing House, within the Print Project. Fiction reader, 2012.
The lizard (novel), Paralela 45 Publishing House, 2013.
Northerns (poetry), Paralela 45 Publishing House, 2014.
The lizard (novel), 2nd edition, reviewed and added, Inspirescu Publishing House, 2015.
Diary from the year of the Apocalipse, Inspirescu Publishing House, 2015.
Argintarium (an anthology of poetry), Art Creativ Publishing House, 2016.
From my silversmiths (poetry), Art Creativ Publishing House, 2016.
Wax and honey (poetry), Grinta Publishing House, 2017.
Tabs in black and white (fiction), Grinta Publishing House, 2017.
The tree with an icon (short fiction), eCreator Publishing House, 2018.
”Albaștrii”, the file, Detectiv literar Publishing House, 2018, 2nd added edition
The fifth season (poetry), Detectiv literar Publishing House, 2019

(traducere: Nicoleta CRĂETE)

ESCORTA

aș fi vrut să încep cu sentimentul
morții ce se urcă pe tine
ca un mușuroi de furnici
călcat din greșeală
dar moartea nu e un sentiment
e o escortă
cu care te culci
doar o singură dată la vedere
în mijlocul bâlciului
pe o scenă unde lumea
se-nghesuie să privească
și tu tot amâni 


mai întâi întrevezi sentimentul vieții
cu coșciugul pe roți
într-un carusel de spaime
îți dai drumul pe pistă
în întuneric
sub propria piele
ca într-un cort negru
te izbești de pereți
ți se pare că te dezintegrezi
și nu mai ajungi
la întâlnirea
cu escorta


ESCORT

I would have liked to begin with the feeling
of death climbing on you
like an anthill
accidentally having been stepped on
still death is not a feeling
but an escort
you only sleep with once
in sight
in the full carnival
on a stage where each and everyone
is cramming to watch
and yet you keep postponing

first you have a glimpse of the feeling of death
with the coffin on wheels
in a ride full of frights
take on the track
in the pitch black
under your very skin
as if in a dark tent
you hit against the walls
feel as if vanishing
fail to arrive
at your own date
with the escort

(traducere: Nicoleta CRĂETE)

ÎN OGLINDĂ

priveam pe deasupra coșciugului
mutând centrul universului
de pe chipul mortului
pe chipurile
muierilor
de-l plângeau
... se liniștise omul devreme
și nu mai avea iepure la inimă


de când mă știu
mă sperie ochii larg deschiși
înțepeniți cu țepușele în spatele pleoapelor
degeaba marele retailer a tras
obloanele
tot se vede
prețul mic pentru black friday 


cum la fel de tare mă sperie
cortina albă acoperind scena oglinzii
cu aplauze de tăceri
și lumânări aprinse
pod peste priveghi
să nu rămână în nisip
mișcarea ultimei îmbrățișări
și mai ales chipul
meu în oglindă


IN THE MIRROR

I was looking over the coffin
moving the centre of the universe
from the dead one’ s face
onto those of the women
mourning on him
...so early had the man rested in peace
no longer having a rabbit at heart

ever since I can remember
I’ve been afraid of eyes open wide
stakes stuck behind the eyelids
in vain has the great retailer pulled
the shades down
one can still notice
the low price for black friday

for as much fear I do feel about
the white curtain hiding the mirror act
with cheering silences
and burning candles
a bridge over the wake
lest the movement of the final embrace
should stick in the sand
nor should my face
in the mirror particularly

(traducere: Nicoleta CRĂETE)
 Multumesc Nicoletei CRĂETE, o copilă dragă.
https://www.facebook.com/Athanor-671526669960058/

Fotografii mișcate. Cristian Bădiliţă




Vâj – vâj cu praştia după îngeri.

Mă hotărăsc  să merg în documentare la o expoziţie de fotografii cu lansare de carte, fotografiile cu siguranţă mişcate în foaierul Bibliotecii Judeţene, ca să văd ce drăcie îmi propune teologul, eseistul, traducătorul și poetul român contemporan, doctor în istoria creștinismului antic al Universității Sorbona, Cristian Bădiliţă. Dacă n-aţi auzit de el va trebui să optaţi, după bugete, alegând să citiţi între Noul testament, Evanghelia după Matei şi Poemele de îmbrăcat degustat şi agăţat pe perete…
Vâj – vâj cu praştia după îngeri.
Nu bănuiam ce alegere inspirată am făcut! Numai Sfântul Duh mi-a putut călăuzi pașii, altfel de unde sǎ fi știut cât geniu poate sălășlui în aerul pe care-l îmbracă, îl degustă, și-l atârnă pe pereţi, Cristian Bădiliţă. Bine că am avut la mine un carneţel cu post-it-uri ca să-mi notez impresiile!
Vâj – vâj cu praştia după îngeri.
Totdeauna e o alegere inteligentă sǎ vii la bibliotecă. Afli spre exemplu că poezia se poate scrie în multe feluri: pe bucata de săpun ca-n pușcărie, în spuma berii la berărie, pe cruci de apă, pe călcâiul urmei vinului de la agapă, pe cornul lunii, sau pe izmenele nebunii, pe frunza moartă de stejar, pe-o gutuie, sau pe-o hartă, cu Românica bătută-n cuie pe pălimar.
Vâj – vâj cu praştia după îngeri.
„Te iubesc la nemurire, un rai de-ai fi tot mi-ar fi dor de tine.” Pe post-it-ul ăsta nu mai e de scris nimic!
Vâj – vâj cu praştia după îngeri.
Alex Ştefănescu, în ropote de aplauze/ a povestit în pauzele de prezentare/era un fel de curator/ cum a vrut el/ sǎ se facă în tinereţe poet major./ Circa un metru cub de cultură/ a mărturisit discret/ și deschis/ cu măsură/ ns în sens gabaritic/ cum/ cineva în vis/ înfășurat în fum/ i-a șoptit/ că se va naște Cristian Bădiliţă/ mitic/  şi atunci el degeaba. Scrum s-a făcut!…/ Pardon critic/ iar lui Nichita i s-a îmblonzit mioritic o şuviţă…
            Vâj – vâj cu praştia după îngeri.
În antichitate/ nimeni nu citea în gând/ poezia lui Bădiliţă/ genială în unanimitate./ O citea cu voce tare/ ca sa aibă ecou/ n-o ţinea ascunsă după soare/.
Vâj – vâj cu praştia după îngeri.
 Azi, poezia lui tace/ cusută/ pe buzunarele de la spate/ sau pe pânza de parașută/ scrisă cu fir de mătase/ desenată/ pe tricou/ sau încondeiată/ pe șase coji de ou…/ Pe pălăria de paie/ sau pe pielea de oaie./
Vâj – vâj cu praştia după îngeri.
Ea vibrează/ mută/ în ramă/ sau pe fofează/ de pasăre slută/. Ce dramă!
Vâj – vâj cu praştia după îngeri.
A venit la acea lansare și Preafericitul Calinic. Am rămas fără glas/ încântat de cuvântul Preasfântului,/ dar n-am înţeles mai nimic, vorbea cu har/ contra vântului./  Verba volant!… La un moment dat/ a rostit:/ „Scrieţi băieţi, scrieţi de-a lungul vieţii și pictaţi toţi pereţii pe care vi i-a dat Dumnezeu!”
Vâj – vâj cu praştia după îngeri.

*
„ Unde începe şi unde sfârşeşte/ umbra sufletului meu de pripas?/ Cineva azvârle toată noaptea pietre vii/ în trupul celui mort. Cel mort/ se preface numai că mişcă. Dar tace!
Cristian Bădiliţă, întreb și eu:
Vâj-vâj cu praștia după îngeri.
Când poţi sǎ scrii așa, de ce-ţi mai trebuie clopoţei sau altceva?...
(Ex poziţie în marja Fotografiilor mişcate. Piteşti, 12 octombrie, 2013)

un cancer bântuie lumea,
           Lui Cristian Bădiliţă

un cancer bântuie lumea,
arde mocnit mistuind
pădurea de oase

strâng în pumni supradoza
muzici clisoase
glisează evanescent

un anotimp delirant
se străvede
strident

noroi de confeti
colorate scurse
pe esplanadă

viaţa în libertate
încolonată pe stradă
într-o paradă gay

ecou al unei petreceri
a burlacilor… sau
un început de reality show

duminică, 29 septembrie 2019

Fotografii mişcate. Lucian Vasilescu




El e pacientul, bolnavul de poezie, prietenul lui Adrian Suciu şi al Direcţia 9. Cifra aia de pe frontispiciu, spune mai mult despre ospiciul unde  l-au internat, când i s-a luat dreptul la sufragiu universal, pe timpurile celelalte. Stagiul a fost consemnat în buletinul medical la rubrica alte date din biografia personală.
Cu pasiune în glas şi acurateţe maximă în expunere, Lucian Vasilescu însuşi, ne-a sedus descriindu-ne prin juxtapunere, starea de libertate şi emersiune ce ţi-o poate da combinaţia nebunească de sedative dizolvate în votcă rusească. Marea poezie se descreiera de o frumuseţe fantastică, nudă, în toată frenezia ei, pe holurile spitalului de semizei.

„Nu la Cenaclul de luni!”, a ţinut să precizeze profetul popular, ci la Spitalul de nebuni lucrau ei poezia adevărată!

Ce senzaţii tari! Ce viziuni!...
Am avut propriile mele probleme, căci mă tratasem şi eu de oarece complicaţii albastre şi slăbiciuni extreme, într-un LSM(Laborator de Sănătate Mintală), la Piteşti, unde pe vremea aia profesa ca stagiar, prietenul meu Vlasie, scriind deja notări în Laboratorul lui spaţial…

Priviţi vă rog mâna dreaptă a lui Lucian Vasilescu. Fotografia e puţin mişcată. E o imagine de catalog, cu privirea intensă, concentrată, care frige. E pe cale să prindă între degetele sale -cârlige contorsionate - anaforă! S-o presare în apă oglindă...
Pare un pescar într-o lotcă, sau un aerolog ce sapă într-o mişcare spirală în aer, pro formă, o metaforă virală, şi, săvârşind minunea, transformă apa de mare în votcă.
Printre numeroşi necredincioşi ce-ar fi vrut să guste poezia din căldăruşă, a bătut la un moment dat la uşă, Nicolae Manolescu, dar n-a fost lăsat să intre…

viața lui țara lui dragostea…
               Lui Lucian Vasilescu

și-a tras
viața lui
țara lui
dragostea lui
în inima ei
ca într-o mare
de miere

un plancton
vegetând
tăceri
în lumina
difuză

pe o mare
confuză
lopătând
singur
în lotcă
pescar

străvede-n
pahar
înotând  
trei
femei…
ce coșmar...

variantă

vasilescul ăsta lucian
dumnealui
e un fel de
brâncuși

poartă barbă
ca el
și scapără
înalt
cu dalta
cuvintele
deschizând
în piatră
porți spre cer...

vasilescul ăsta lucian
și-a cioplit
din sufletul
dumnealui
fără grabă
pe masa
tăcerii lui
țara lui
viața lui
dragostea lui
într-o casă
cu pereți

de carton
stând în ea
planton
lângă
o femeie
frumoasă

cum celălalt
domn
din poveste
în târgul de jii
la masa lui
înalță
prin poarta
sărutului
statui vii
în nesfârșita  
moarte

omul ăsta vasilescul
în cartea lui
cățărat pe val
stă ca pescarul
în lotcă
pe o mare
de sete
și bea
votcă