marți, 29 august 2017

Discurs în Camera Deputaţilor la începutul sesiunii





Fraţilor,
îmi tot pun întrebări!
Cum am putea
să creştem nivelul de trai
şi ţara
mai puternică?…
Clica nemernică din DNA
ne-a luat libertatea
de a fura!…  Acum,
la o sută de ani
de la marea unire!…

Şi o voce teldrum
(adică pe drumul telefonului)
de la preşedinte. 
Făcea mătănii 
la mânăstirea neamului
într-un Paradis fiscal.


Rar.
Nu vă lamentaţi,
nu fiţi golani,
ţara are perspectiva
viitorului înainte!
Vă îndemn
să furaţi crucile de lemn
din cimitire!…
Le vindem,
aducem  bani poporului
în buzunar
şi natalitatea
pe linia de plutire...

Plai bălai - pamflete politice

duminică, 27 august 2017

Răsărit de soare




E dimineaţă. Afară bat clopotele de Duminică. Sunetul acela înalt, calm şi aşezat, reverberează în mine potrivind reglajul inimii şi curăţind în interior reţeaua canalelor prin care intră în imersiune, din umbră în conul de lumină, sufletul.
Toate relele lumii fac un pas înapoi. măcar acele clipe lungi într-un spaţiu liniar par egale cu clipele veşniciei. Dar clopotele tac. Viaţa se afundă încet şi sigur în mâlul zilei, prinde rădăcini şi izbucneşte ca o floare de nufăr, urcând în cer…

joi, 24 august 2017

Constanta Halley-Halep





De trei ori peste cap, alei-hap!...

          Am proprietatea termenilor şi moderaţia de a nu mă entuziasma pentru fiecare cerc închis.
Îmi place spirala pentru că acumulează întotdeauna în ea o avansare a mişcării spre marea ţintă. Şi dacă volutele spiralei se deschid cu o rază mereu crescătoare care să-ţi permită un zbor lin, matematic totdeauna mai lung, pentru a înfăşura cercul şi a glisa cu un unghi calculat spre următoarea orbită a unui trunchi de con răsturnat, perspectiva contemplării, orizontul de dedesubt, mereu mai cuprinzător îţi poate împlini sufletul de artist.
          Nu vreau să obosesc cu geometria mea, dar presupunând, în cealaltă situaţie, că alergarea sau zborul începe la bază pe o spirală mai lungă şi ajunge în vârful conului desfăşurând volute din ce în ce mai mici şi precipitate, mă întreb ce urmează după ce ai atins ţinta? Mai ai satisfacţii şi emoţii acolo sus?
          Dacă mă mai urmăriţi aş vrea să continui. La fel ca în viaţă, nu e totul atât de simplu, în alb şi negru, în sportul alb. Şi ştiu sigur că Cincinnati nici măcar nu e cenuşiu…

          Cu forţa ei fizică formidabilă şi picioarele unui cal de rasă, Serena Williams a atins piscul. Privind în jos, pe o construcţie atât de solidă, dar fără altă perspectivă, s-ar putea în consecinţă îndoii de ea ca fiinţă.

          De cealaltă parte şi acolo vreau să ajung, fata noastră ce pare fragilă, Simona Halep, a pornit de pe plaja mică a Constanţei pe spirala ei, desfăşurând elegant şi suplu într-o alergare continuă aventura unei călătorii, parcurgând spirale din ce în ce mai lungi, luându-le pe rând şi contemplând. Nu a cuprins-o ameţeala, drumul i s-a deschis în cercuri tot mai largi şi căpătând înălţime, din aproape în aproape s-a autodepăşit.
Una cu racheta ei purtătoare, dacă imaginea nu ar părea peiorativă, aş zice că a încălecat ca o vrăjitoare pe o coadă de mătură, numai că racheta ei risipitoare de praf stelar, seamănă mai mult cu cometa Halley… Halep - Halley, parcă sar scântei din acelaşi lăstar
Printre stele şi sori poate că sunt surori. E important că amândouă se întorc!...