marți, 26 octombrie 2021

Felinarul roşu(Fragment din romanul Titi, în proiect)

 


(Sursa foto ploaiadecuvinte.blogspot.ro)

Ca soldat în garda regelui Mihai de unde plecase de trei săptămâni, Titi încă nu cunoscuse războiul şi iată că acel ceva, nici curiozitate, nici nerăbdare, dar nici teamă de a da piept cu duşmanul, era inevitabil sǎ se întâmple. Se împlinise mai repede decât preconiza. În gardă, se plictisise de ţinuta rigidă, de disciplina exagerată care îl făcea să se simtă prea încorsetat în uniforma elegantă ce trebuia s-o poarte impecabil, fără să-i ofere în schimb nimic spectaculos. Nu exista nici o posibilitate de a se afirma prin ceva anume, în faţă camarazilor, sau în proprii lui ochi. Așa că atunci când i s-a ivit prilejul, nu a ezitat să aleagă. Nu-şi găsise acolo rostul.

Se simţea bine şi apreciat doar când ajungea, destul de rar, la Crucea de piatră şi se privea ca într-o oglindă în ochii fetelor ce se înviorau brusc şi care mai de care săreau să-l întâmpine. Întârzia mai mult în salon, având un cuvânt şi o glumă bună pentru fiecare dintre fete. De multe ori nici măcar nu mai ajungea în camerele de sus, să fericească vreo norocoasă.

Pe străduţa pietruită a Dudeştilor, dincolo de intersecţia cu Dorobanţi, trăsurile începeau să oprească în faţă bordelurilor după ce se lăsa întunericul. Flăcăruia felinarului, roşie de la gazul îndoit cu apă, agăţat direct în poartă sau pe zidul casei, nu reuşea să lumineze într-ajuns feţele celor care intrau scoţându-şi pălăria, dacă era vreun domn, sau chipiul, dacă era unul dintre ofiţerii venetici ce umpluseră străzile Bucureştilor. Cei cu bască treceau ceva mai în jos căci stradă plăcerilor avea mai multe stabilimente. Oferta fiind după condiţia şi buzunarul clientului.

Odată intrat în salonul larg cu pereţii plini de tablouri, aşezat la una din cele câteva mese, băutura şi flecăreala fetelor care stăteau în picioare lângă soba de teracotă ce ocupa jumătate din perete, te făceau să uiţi de bombardamentele tot mai dese în ultima vreme. Sorbeai un pahar două din băutura fină şi numai după aceea îţi clăteai ochii, alegându-ţi una dintre fetele îmbrăcate cât se poate de transparent, astfel încât să pună în valoare calităţile de patrimoniu.

Titi venise să-şi ia la revedere. Aranjase la cazarmă cu sublocotenentul Haralambie, zicându-i că nevasta e gata să nască(de unde nevastă?...) şi trebuie s-o încurajeze cumva înainte de plecare. Transferat de curând din Garda Regală, nu-i ştia nimeni rostul, aşa că încercarea dăduse rezultate. În birjă se gândise deja la Suzi, şi-ar fi dorit s-o găsească liberă. A avut noroc. Nu-şi mai plătise de mult abonamentul, dar Miţa, patroana, avea slăbiciune la el. Cum îl văzu îl luă în braţe şi-i şopti la ureche:

– Unde mi-ai fost puşlama? Am crezut că m-ai tradus. Ce e cu uniforma asta jerpelită pe tine? Titi era într-o uniformă militară obişnuită, o predase pe cea specială cu ciucuri și firete a gărzii regale.

– Îţi povestesc mai târziu. Las-o pe Suzi cu mine şi dă-ne sus o sticlă cu lichior de nuci. Patroana se uită lung, fetele nu aveau voie să bea în timpul lucrului, dar se execută îndată. O luă pe Suzi de mână, extrăgând-o cu o plecăciune “vinovată” din grupul ce se strânsese în jurul lui. Fetele ţuguindu-şi buzele supărate, izbucniră pe mai multe voci.

– Titişor, ia-mă şi pe mine!

– Doamnelor, va rămân dator!

În camera de sus, patul larg cu aşternut roşu după două păhăruţe de lichior i-a primit bine. Dar parcă nu se potriveau ca altădată jocurile. Nu ardea focul…

– Suzi, ştiai că iedul tău stâng e mai nătâng şi dreptul mai fudul? Pare că n-a supt destul. Avea un bust perfect Suzi şi-i plăcea să-i mângâie sănii, să-i potrivească în căuşul palmei ridicându-i uşor spre gura lacomă.

– Mai lasă iezii că ne-apucă nămiezii fără speranţă! Ce-i cu pistolul tău, vegetează? Sau n-are gloanţe pe ţeavă, de nu percutează? Hotărăşte-te până joi!

– Suzi, mâine plec la război! Îl împinse cu putere de deasupra. Aprinse lumina şi mânioasă în pielea ei de femeie tânără ce lucea, îl cercetă intens, cuprinzând-o încet din interior întunericul.

– Bine mă Titi şi noi?... Devenise dintr-odată purtătoarea de iluzii a tuturor fetelor care-şi făceau meseria fără tragere de inima în camerele alăturate. Se strânse lângă el, îi luă mâinile şi i le puse pe sâni cu capul dat pe spate şi frecându-şi-i de mâinile lui. Sfârcurile deveniseră tari şi sănii flămânzi parcă cerşeau adăpostul.

– Bine mă Titi!... Se mistuiră într-o îmbrăţișare lungă uitând amândoi locul în care se aflau.


vineri, 22 octombrie 2021

Înainte de...

 


























Cluj. Zilelele Tribunei, cândva, înainte de... Foto. Tudor Gheorghe Calotescu
Şi dacă ai sosit pe una din cele şapte străzi care ajung la Hotel Seven, poţi şti sigur că dincolo de ochi va fi lumina şi lumina îţi poate şopti idei filozofice sau estetice şi alte minunăţii poetice… 














miercuri, 20 octombrie 2021

La aniversară. Daniel Marian

              Astăzi e ziua unui bun prieten al meu, Daniel Marian. El a scris multe pagini frumoase despre cărţile mele. Eu despre cărţile lui, doar în patru pagini, folosind şi acolo mai mult cuvintele lui. Să-i urăm sănătate întru mulţţţi ani şi să mai scrii despre noi cu acelaşi har, prietene!...

(Din volumul Fotografii mişcate)






luni, 18 octombrie 2021

Inimă de scriitor

 


Ca nişte maci înfloriţi într-un lan de grâu risipeşte Mihai Golescu - argeşean de-al meu, născut nu făcut director de ziar de când mă ştiu - un pâlc de cuvinte, ce par fără noimă, la fel cum şi macii răsar neaşteptat în marea de aur a grâului. Dar mai repede opreşti limuzina de serviciu pe marginea drumului, dacă ai inimă de scriitor şi vrei să culegi un buchet de flori de dor, cum le zice macilor la origini străvechii persani din vremea dacilor, dacă ai în plan să îi oferi dracului ceva, celei cu care ai consumat în natură şi în inima ta o frântură de aventură, chiar dacă ştii că buchetul păleşte imediat.

Dacă eşti cu nevasta, aia cu care joci canasta amice, seara şi vrei să fii galant, să nu faci greşeala să-i oferi maci!... E riscant! Poţi încasa draci... Mai bine un snop de spice, că ăla ţine vara în casă, toată iarna!

Dar să deconspirăm fraza de la care am început în acest demers, din articolul Inimă de scriitor apărut în Argeşul ce pare un Guştere cu cap dar cu coada retezată, am găsit-o pe net.

„...Cum o face, recent, pentru Merișani, argeșeanul gâlgâind de talent Ion Toma Ionescu în cartea sa „Tobârlanii”. Carte despre care scrie așa talentatul Ștefan Mitroi: „Mai rar inimă de scriitor care să se priceapă și la povestit, și la iubit, în același timp”. Aferim!

Te iubim şi noi domnu Mişu(!), da cum să-i spui „talentat” domnului Ştefan Mitroi care ne dă clasă la toţi! Staţi că n-am terminat. Când a apărut pe 15 septembrie la vânzare cu Jurnalul la chioşcurile de ziare, Tobârlanii, am sunat-o la telefon pe cumnată-mea în Piteşti, eu m-am mutat de o vreme unde şi-a stabilit covitul ăsta Delta capitala... pe duşmani îi ţii aproape mereu(!). M-a sunat înapoi cumnată-mea după juma de oră.

„Am căutat în tot oraşul, n-am găsit picior de Ţopârlan de-al tău! La Fortuna mai era o fătucă tot aşa ca mine, întreba de urma Tobârlanilor. O trimisese din redacţia de la Argeşul directorul ei să cumpere cartea.”  

Înţeleg de la Domnu Mişu că a dat de ea şi a răsfoit-o cumva... Dacă a prins din zbor doar un zvon, să-mi lase un semn că-i trimit nişte Tobârlani prin FanCurier. Şi aşa nu mai ştiu cum să scap de ei, că mi-am pus în cap jumătate din Merişani!


duminică, 17 octombrie 2021

Dialoguri imposibile

 


Să stai în umbra oamenilor frumoşi şi tu la rândul tău să le ţii umbră, în miezul de zi, doar atunci poţi fi jumătatea unei prietenii adevărate!...

Ionescule, faci pe deşteptul! Cum rezolvi noaptea, că noaptea e jumătatea cealaltă de zi care-şi cere dreptul?...

Noaptea scriu poezii…


























sâmbătă, 16 octombrie 2021

E pour si move

 


Am descoperit! N-a fost nevoie de microscop şi nici de hărţi ca să nu rătăm  mişcarea de întegrare în absolut!... La fel ca în viaţă, şi în literatură, materia reloaded, reinventat(e) în cărţi, dacă e vie, creşte(!), de la concepţie şi imput, până la germene rezolut!

Să luăm la întâmplare din bibliotecă Guşterele de Tobârlan şi să ne uităm la imagini. Nu e nevoie să răsfoim pagini din roman. Vedem cu ochiul liber cât a crescut animalul de mare. Dacă ne-am strecura în mintea sa, punem pariu că el se crede deja un crocodel candriu, ceva mai pirpiriu, fără exagerare!... Să fie asta din neam?... E o întrebare din cele obscure pe care le am şi mi-am pus-o stând la geam ca o floare în faţa naţiunii. Precum stătea Galilei în faţa raţiuni obscure şi rostea:

E pour si move! în traducere liberă... „Şi totuşi creşte(!)” sau; Cine citeşte Tobârlanul de Guştere îl şi iubeşte!...

LOVE ăsta de jos e un semn cu miez de la un artist olandez. A fost o plăcere să-l citesc. Mulţumesc frumos! Aştept şi un critic mioritic pe bune, să văd ce spune, încă aştept...



 

joi, 14 octombrie 2021

La aniversară. Pasărea ceţii

 


Blogul meu, Pasărea ceţii, https://pasareacetii.blogspot.com/ a împlinit în paginile sale în această săptămână a 3000-a postare şi are cumulat aproape un milion de cititori (920.553) care i-au dat bineţe, zi după zi, în 13 ani de existenţă. E mult, e puţin?... Merită doar să spun că îl am coautor la cele aproape 20 de cărţi puse pe raft secvenţă cu secvenţă în biblioteca mea, fără să pun la socoteală numeroasele antologii colective. Sunt deci 1000 de motive să-i urez în continuare ceaţă la drum şi să zboare întins, să-şi ferească zilele de soare încins şi nopţile să nu se lase albit de ninsoare, încât să rămână viu şi să-şi lege la gât colanul cu arginţi şi verdeaţă cât mai târziu când va fi să fie pustiu!...

marți, 12 octombrie 2021

Adagio

 

Mă lasă memoria,

recunosc doar mângâierea

arcuşului...

O parte din mine

pâlpâie ca lumina

unui opaiţ de demult...

 

Ascult

mişcarea lui învăluitoare,

curgând ca lava peste

iarbă şi lucruri, imaginând

în îmbrăţişarea violoncelului

trupul adormit al femeii,

al cărui suflet prizonier

fâlfâie ca o

cohortă de fluturi,

în cutia de rezonanţă

a dorului...

 

Sunetul intră în mine

pe toate coridoarele,

ca un adagio regăsit.

De fapt am pierdut

numai numele

compozitorului...

luni, 11 octombrie 2021

Perpetuum nobile


Ai putea tu să crezi

că frunza copacului

e o lacrimă?...

(În memoria tulpinii

lacrima cade

în cercuri concentrice...)

 

Că iarba e o ninsoare

subterană

(Cât sânge verde,

atâta rană...)

 

Că aerul e o dovadă

uitată a atlanţilor

(Cuneiformă

Necercetată...)

 

Ai putea tu să crezi

că piatra este oglindă

retrovizoare

a începutului lumii?...

 

Şi grindă casei

e femeia?

(Trupul ei, curcubeu ca o amforă,

m-astâmpără de Dumnezeu...)

 

Să iei noaptea

de la capătul ei

cu înţelegerea de pe urmă!...

(Şi apoi, dimineaţa,

să-ţi reiei viaţa

de la celălalt capăt...)

duminică, 10 octombrie 2021

Drum lin Geo Jugănaru!

 


Suntem în război, un război mut, neştiut la care în fiecare zi nu mai prididim să ne numărăm morţii. Nici măcar nu au murit ca eroi pentru o cauză, să-i putem declara nemuritori, nici măcar n-avem cum să-i acoperim cu pământ de flori. Ieri împreună cu câţiva dintre Albaştrii, s-a întâmplat aşa, am aprins o lumânare la mormântul lui Vasile Iordache. Trecând pe lângă capelă, n-am ştiut că înăuntru se odihnea, înainte să plece în împărăţia cerului, în călătoria lui cea mai lungă, un alt albastru. Geo Jugănaru. Măcar el ca să nu călătorească singur ca un sihastru, nu i-a plăcut niciodată singurătatea şi-a luat alături soţia să călătorească împreună.

Ajunşi La Librărie Mon Cher să citim poezii ca pe vremuri în Cenaclul Albaştrilor, când tocmai ce ne număram, a sunat un telefon şi cineva ne-a anunţat că Geo nu poate veni are o nuntă în cer şi face fotografii!

Bine că şi-a luat aparatul cu el... Să ai parte de o nuntă frumoasă Geo!

Salutări lui Ică!

 

N,A. Vaccinaţi-vă oameni buni!

sâmbătă, 9 octombrie 2021

Concurs de poezie de dragoste

 PARTICIPĂ LA CONCURSUL

NAŢIONAL DE POEZIE DE DRAGOSTE

„Leoaică tânără, iubirea...”

Ediţia a XXI-a, 6 septembrie – 29 octombrie 2021

 

 

1. La concurs pot participa creatori cu vârste până în 35 de ani, care nu sunt membri ai Uniunii Scriitorilor din România şi nu au câştigat un premiu la ediţiile anterioare.

2. Concurenţii vor trimite pe adresa organizatorului 5 poezii de dragoste, creaţii originale, într-un singur document, corp 16, aliniat stânga, fiecare poezie fiind printată sau dactilografiată pe câte o singură pagină, semnată cu numele real al autorului şi având indicat nr. de telefon şi adresa de e-mail.

3. Textele vor fi expediate fie la adresa de e-mail cultcentre@yahoo.com., fie poştal, pe adresa Centrul Cultural Piteşti, Str. Calea Craiovei nr. 2, Casa Cărţii, Bloc G1, Sc. C, et. I, cod 110013, Piteşti, jud. Argeş, fie se vor depune direct la sediul Centrului Cultural Piteşti, până la data de 20 octombrie 2021, telefon 0248 219976.

4. Câştigătorii desemnaţi de juriu vor fi premiaţi cu diplome şi sume de bani, astfel: Premiul I: 600 de lei, Premiul al II-lea: 500 de lei, Premiul al III-lea: 400 de lei, Menţiune I: 350 de lei, Menţiune II: 350 de lei.

5. Festivitatea de premiere va avea loc la Centrul Cultural Piteşti, vineri, 29 octombrie, ora 13.00. Juriul este format din scriitori.  

Premiile se vor acorda numai câştigătorilor prezenţi la festivitate, în baza C.I., sau a unor delegați care vor prezenta CI a câstigătorului și CI proprie.

În cazul în care, din cauza pandemiei, premiile nu vor putea fi acordate în mod direct, premierea se va face online.

6. Regulamentul concursului este postat pe site-ul oficial al Centrului Cultural Pitești (www.centrul-cultural-pitesti.ro), precum și pe pagina oficială de Facebook a instituției.

7. Concursului Naţional de Poezie de Dragoste „Leoaică tânără, iubirea...” este organizat de Centrul Cultural Piteşti, prin revistele de cultură Cafeneaua literară și Argeș.  

vineri, 8 octombrie 2021

Invitaţie

 Invitaţie

Sâmbătă, 09.10.2021, ajung la Piteşti împreună cu Claudia Duminică. Dimineţă vom merge la cimitir încercând să-l găsim şi pe Vasile Iordache să-i aprindem o lumânare la mormânt. În jurul orelor 14, propun să ne întâlnim ca între prieteni, La Librărie Mon Cher. Personal, voi avea la mine Tobârlanii şi câteva exemplare din , recentele mele cărţi pe care aş fi vrut să le lansez, dar nu ne lasă vremurile: Fotografii mişcate şi Crucea de piatră.
Rugăminte - dacă va fi o atmosferă bună, vom fi vaccinaţi sau vom purta măşti distanţaţi şi. nu vor fi securişti...- să avem o carte la noi, din care să citim câte o poezie ca pe vremuri la „Albaştrii”. Doar pentru sufletul nostru! Şi ca să nu fim prea trişti găsim fiecare în buzunar resurse pentru un pahar de ceva...
E doar o invitaţie
Lista invitaţilor: Magda Grigore, Virgil Diaconu, Aurel Sibiceanu, Alora Albulescu, Jean Dumitraşcau, Marian Barbu, Geo Jugănaru, Lucian Băjenaru, Ion Pantilie, Adriana Drugulescu, Denisa Popescu, Liviu Martin, Nicolae Radu, Elena Micu, Ion Bulearcă, Flori Mihai, Mihai Bogdan, +/_ două trei persoane
2 comentarii
Îmi place
Comentează
Distribuie