Despre Mircea Cărtărescu
poţi vorbi fără grijă că greşeşti, doar în postura de microbist. Eşti sau nu
eşti! El are la activ atâtea goluri premiate şi atâtea ratări de la 11 metri,
încât stai să te întrebi dacă nu cumva joacă singur în echipă şi e obligat să acopere
toate posturile.
Analizând datele, vei constata
fără îndoială că aşa este; jucătorul e un multiplex de poveste. Poate veni la
reprezentativa naţională orice antrenor, aşezarea pe posturi în formaţie, începe
şi se termină cu Mircea.
Azi, Mircea Cărtărescu are o
partidă decisivă în finala Nobelului unde casele de pariuri îl dau (a câta
oară?) mare favorit, dar antrenorul Rădoi are o problemă. Mâine, după nici 24
de ore, va avea un meci foarte important cu Germania. Ar trebui să-l odihnească
azi(!), Haruki Murakami ăsta, japonezul, adversarul, opoziţia, n-are cum
opri echipa învingătoare! Mai bine să-l bage titular mâine, odihnit, să nu-l
prindă descoperit nemţii ăia care nu iartă!...
P.S. Am în bibliotecă Faruri vitrine fotografii de la
Cărtărescu, până la Orbitor-ul Nimic, doar Solenoidul nu l-am cumpărat, m-am temut
că-mi dărâmă zidul... Şi chiar de nu mi-s un microbist cunoscut, am avut un vis
în noaptea dinainte de joi. De-aia zic să-l păstrăm şi la anul pe Mircea, cu echipa
din el, avem viitorul asigurat! Dacă e cineva de schimbat ăla e Rădoi!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu