Tabletă în alb şi negru

 

Mă uitam aseară la televizor pe Stade de France la mulţimea aceea entuziastă care fremăta aşteptând o încleştare între doi titani, Real Madrid si Liverpool. S-a oprit şi timpul în loc preţ de 37 de minute, să privească superba desfăşurare coloristică şi sonoră regăsită, a celor care timp de doi ani de zile au fost obligaţi să lipsească de pe stadioane şi dintr-o viaţă normală, datorită asaltului nevăzut şi pervers al Covidului 19.

Cu adevărat peste o jumătate de oră timpul s-a oprit în loc, să privească în voie cum valurile mulţimii se rostogoleau libere spre ţărm de parcă descoperiseră insula fericirii. Şi tot atât de adevărat e faptul că de nerăbdare, ca să pună ei primii piciorul pe insulă,  se va mai fi răsturnat vreo barcă şi a fost nevoie de intervenţia gardienilor şi poliţiei ca să nu se producă daune mai mari să nu se instaureze haosul. Mă gândeam că oamenii aceştia au fost lipsiţi doi ani de una dintre cele mai mari bucurii ale vieţii şi veniseră cu inima deschisă să serbeze competiţia sportivă.

Priveam sărbătoarea culorilor albe si roşii ce cotropiseră paşnic tribuna, înfrumuseţată  de dansul fetelor care acompaniind ritmul muzicii ce se revărsa pe fundalul sonor, alese de un operator magic al transimisiei pentru ca să fie încântarea deplină.

            Şi dintr-odată îmi vin în minte ruinele Mariupolului, dezastrele războiului declanşat în Ucraina, pământul răscolit de durere, inundat cu sânge în câmpia unde spicul de grâu creşte cât vrabia.

Nu vreau să politizez, amintesc doar ca să nu se uite! În timp ce la Paris în jumătatea aia de oră întârziere, tribunele înfrăţite înălţau imnuri pline de viaţă, cerul Ucrainei era brăzdat de rachete care aduceau moarte...

În Monitorul de poezie

 Monitorul de poezie lucrează pentru noi şi pentru dumneavoastră. Mulţumiri Ion Calota!

https://drive.google.com/.../1lrnhTjx4ruMgbRYUQK4.../view...

Muşuroi de furnici

 

Înţelepciunile,
perle
mute,
se ţin
în texte mici.


Altfel
adevărurile
devin
minciuni
prefăcute


şi răscolesc
azilul de furnici,
arhiplin,
din umbra
nucului


zădărnicind
în gura
unei mierle
trilul divin
al cucului...

Un recital

         Un recital cu poezie din volumul Crucea de piatră. (Va fi când va fi... În curând)

Ana cea făr’ de noroc

 

 

După un joc deosebit de spectaculos în primul tur la Roland Garros, Ana Bogdan cedează Victoria, Azarenkăi! 7-6/ 6-7/ 2-6/.

                                                    * 

Fără noroc Ana, nedezminţind legenda Meşterului Manole! Strânsă în zid de iubiţi şi de adversari pentru strania frumuseţe ce o emană.

De data asta la Roland Garros au zidit-o cărămizile Azarenkăi şi scurtele ei lipite de zgura roşie cu mortar otrăvit. Şi poate ploaia care a trădat-o înviorând-o mai mult pe Vica.

Îţi mulţuim Ană pentru pentru că ai ştiut să te bucuri până în ultimele clipe de frumuseţea jocului la care ai contribuit, în egală măsură cu adversara. Ai fi meritat să bei din cupa Victoriei(Azarenka), dar norocul nu întotdeauna joacă cinstit...

Suveica

 

După primul meu contact cu Direcţia 9 într-un eveniment(13 mai 2014), am scris un text publicat pe faacebook la care Adrian Suciu a reacţionat aşa:

Revin azi 13 mai 2022 în Boema 9, cu acelaşi text aşezat în versuri,  cum mi-a sugerat el...

 

Suveica

 

Întotdeauna lucrurile sunt, nu par, amestecate!

 

Rar conjuncţia astrelor și oamenii, permit

apelor care se varsǎ în albia vieţii fiecǎruia,

sǎ rǎmânǎ limpezi și riguros individualizate,

astfel ca ţesǎtura întregului sǎ ofere un covor

viu și dinamic, integrând sufletul unui popor.

 

Se pare cǎ noi am pierdut de mult culorile

fericirii! Nici nu știu dacǎ le-am cunoscut

vreodatǎ, dar e mai grav cǎ s-a rupt urzeala

și suveica nu mai trece însoţitǎ strâns

de ritmul vǎtalelor, sǎ uneascǎ firele.

 

Si în loc sǎ se adune într-un covor,

apele învolburate negre și cenușii

curg la vale despletindu-se în ochiuri viclene

și noduri. Ștrangulate de rǎgǎlii puse

de-a curmezișul, apele ies din matcǎ.

 

Și dacǎ tot a dispǎrut suveica,

ne scoatem moaștele într-un sobor

de preoţi amestecaţi cu jandarmi

și le plimbǎm în spatele blocurilor

cu barca, pentru sfinţirea locurilor.    

În pagini de revistă. Cafeneaua literară

              În numărul din mai al Cafenelei literare, o pagină din recentul meu volum, Crucea de piatră. Mulţumiri prietenului Virgil Diaconu!

Revista o găsiţi aici:

https://centrul-cultural-pitesti.ro/cafeneaua-literara.../

Ion Toma IONESCU. 9.

Împletituri de lână

 

   

        Personajul romanului la care lucrez, unul real, ar fi împlinit anul acesta, de Ziua Americii, 100 de ani. Voi reuşi oare să-i dau de capăt până atunci?...

*

        Frustrarea de a fi crescut fără tată şi cu o mama mută care nu-i putea oferi sfaturi de viaţă s-a transformat cu timpul, în atuul lui. A trebuit să se dezvolte şi să se maturizeze singur, mai repede decât ceilalţi copii din jurul său şi cum îi mergea mintea şi-a creat o independenţă timpurie, într-un exerciţiu zilnic pe care reuşea să-l ducă la capăt de cele mai multe ori şi să fie mulţumit de el.

        Când simţea nevoia de o anumită aprobare, îi povestea Teiei ce i se întâmplase peste zi şi ea cu ochii mari şi limpezi care puteau transmite toate stările, cu gesturile expresive ale mâinilor însoţite de tonalităţile vocii răguşite dar blânde, care urca şi cobora, fără să poată rosti consoane, reuşea să-i transmită semnale, dacă şi când a procedat corect, sau din punctul ei de vedere, greşise.

        Aveau o oră a lor la capătul zilei când îl aşeza pe scaun în faţa ei, să nu piardă nimic din raportul lui şi la sfârşit, îşi împreuna mâinile într-o rugăciune mută pe care o auzea doar ea şi Dumnezeu.         Uneori Titi se întreba de unde îi veneau rădăcinile. Era sigur că tatăl lui nu putea fi niciunul dintre bărbaţii din sat, cu toate că lumea vorbea că ar fi fost unul dintre copiii lui Epure… În mintea lui îşi luase rădăcinile dintr-un vis. Se făcea că un înger coborât din cer, întâlnindu-se cu Teia sub stejarul secular din Dealul Mare, frumuseţea ei l-a scos din minţi, uitând pentru ce fusese trimis pe pământ.         Nu atunci i-ar fi pierit graiul, cu toate că s-ar fi putut întâmpla, ca să nu se afle!… Titi era încredinţat că el nu s-ar fi putut naşte dintr-un viol, cum vuise satul o vreme. N-ar fi putut să fie cum era, decât din plăceri şi iubire! Tocmai de aceea toată viaţa lui, Titi a risipit plăceri şi iubire, şi ce se mai găsea de risipit… Iar muţenia Teiei, ştia sigur că i-a apărut de copil. Poate că avusese atunci şi ea un vis, şi din visul acela a amuţit, ca să i se poată împlini.

        

Operaţiune specială

Dacǎ armele
nu-s lǎsate sǎ tacǎ,
gurile lor spurcate
vor împǎrţi lumii,
pǎcatele vocalelor
şi focul.

Iar verigile consoanelor
lanţului trofic
vor pieri sfârtecate,
în mijlocul tainei
bietelor moaşte,
în ţesutul distrofic
al humii
şi vor cunoaşte
doar limba morţilor...

Am văzut la televizor
copiii Ucrainei
privindu-i pe părinţi
de la ferestrele sparte
oprind coloane
de tancuri
cu mâinile goale,
ca nişte sfinţi din icoane,
împingând
de şenilele reci...

Şi parcă în mijlocul
unor jocuri
cu acarieni,
fraţi de sânge
şi limbă,
schimbă ocări de bărbaţi
într-un dialog
al surzilor.

„Este oraşul nostru
cu străzi şi vile,
opriţi-vă!” Spun în pripă
mâinile înpingând
de şenile...

O aripă galben-albastră
de înger, discretă,
flutură pe cer
şi alături,
peste un bloc,
o rachetă
scutură foc...

„Ridicaţi mâinile
de pe şenile,
Hristos Voscrese!
Şi eliberaţi imediat străzile!”

„Sunt străzile noastre
şi oraşul nostru,
ce căutaţi aici,
cine v-a chemat?”

„Am venit să vă eliberăm!...”

Copiii Ucrainei ar vrea
să oprească
asaltul atroce
şi, din înaltul
ferestrelor sparte
scandează
pe o singură voce:

„Rachetă rusească
du-te dracului!”

*

          Din atmosfera sumbră a acestui poem, scris vineri 6 mai, m-am desprins şi am plecat după amiază, spre un eveniment de o cu totul altă factură desfăşurat la Chez Gabi sub patronajul Editurii Art Creativ, având ca deviză o întrebare simplă dar esenţială care necesita răspunsuri urgente. De unde vine dragostea?... Şi am aflat acolo că dragostea vine, la orice vârstă din frumuseţea vieţii şi e însoţită de muzică, dans şi poezie. Mulţumim Danielei Toma pentru Eveniment! Am aflat cu acest prilej într-o „operaţiune specială” că a venit primăvara!

LA MULŢI ANI ŞTEFAN MITROI!

 

Azi e ziua lui Ştefan Mitroi. Să-i urăm din toată inima LA MULŢI ANI!

Şi pentru că ştim că în momentul de faţă, într-o călătorie de documentare, îşi poartă atent privirea pe urmele lui Jose Saramago, să vadă cu ochiI lui limpezi dacă s-a întors peninsula iberică din minunata ei călătorie prin Oceanul Atlantic înapoi la continent, să cerceteze şi să înţeleagă cum ar putea şi satul românesc cu casele şi oamenii săi, să se întoarcă în liniştea de altădată a raiului copilăriei sale...

Şi pentru că îi datorez multe domnului Ştefan Mitroi, unele ştiute altele neştiute, pentru cine are răbdare să citească şi vrea să fie aproape de el, preţ de o cană cu vin, aş vrea să împărtăşesc cu dumneavoastră o întâmplare din Fotografii mişcate