miercuri, 22 iunie 2022
CASA ROŞIE
A plecat spre editură şi m-am eliberat de el, noul meu roman
CASA ROŞIE.
Cu atâta durere în jur, soldații se obișnuiseră și uneori
după un timp în care își depășiseră spaimele ajungeau să se joace cu moartea.
Se făceau pariuri demente înainte de luptă, povestea Titi la o masă în grădina
lui Vasilescu, sub măr, în jurul unei sticle cu țuică unde întâmplător mă aflam
și eu ascultând cu interes.
Alergam în nebunia noastră în zig-zag cu mantalele
descheiate fluturând în fața gloanțelor, cu speranța că trupurile subțiate de
alergare nu vor fi atinse, și doar faldurile mantalelor vor fi străpunse. Seara
în tranșee la sfârșitul atacului, în lumina lunii, fiecare din cei rămași în
viață își numărau câte gloanțe străpunseseră mantaua. Cel cu mai multe morți câștiga
pariul.
Ne depărtasem în avanposturi de restul trupelor. Cam la
cincizeci de metri în stânga era cantonul din care zărisem cum trei ruși au
rupt-o la fugă către salcâmi. Se potoliseră schimburile de focuri. Din canton
nu s-a mai tras. De fapt nu se mai trăgea de nicăieri. Noaptea adusese liniștea.
Am intrat în canton cu baioneta desfăcută la armă. Mă gândeam
că pot găsi ceva de mâncare. Deschizând ușa am simțit mișcare și degetul mi-a înțepenit
pe trăgaci. În mână cu o lumânare a ieșit de sub masă o ființă ca o întruchipare
a spaimei. Tânăra încerca să-și acopere pieptul cu mâinile încrucișate, dar lumânarea
pâlpâia căutând parcă albeața sânilor prin bluza sfâșiată. Cu ochii în lacrimi,
era din alt film!
Cu siguranță fusese violată de cei trei ruși care fugiseră în
salcâmi. Dar ce căutase acolo pe linia frontului, la canton? Exista o explicație.
De fapt linia frontului se apropiase în ultimele ore…
În flacăra slabă a lumânării fata se agăță cu privirea rătăcită de ochii mei și o imensă milă m-a cuprins dintr-odată.
Mi s-a părut că semăna cu Suzi. Trebuia să gândesc repede, până
ce nu intra vreunul dintre camarazii mei. Atinși în fiecare secundă de moarte,
cum s-ar fi putut abține să apuce flămânzi, poate în ultimele lor clipe, din
fructul plăcerilor vieții. Citeam pe fața ei că n-ar mai fi rezistat unui viol.
Cu atenția exacerbată de emoție, observasem în întuneric o pătură
făcută ghemotoc la un capăt al patului. Am strâns-o repede și i-am întins-o făcându-i
semn să se înfășoare cu ea și să fugă prin spate unde se mai întrezărea o ușă.
M-a strâns de mână și mi-a arătat pe o policioară o oală de pământ plină cu
lapte și într-un coșuleț cu toartă o bucată de brânză înfășurată într-un ștergar.
I-am luat lumânarea din mână și i-am apropiat-o de obraz. Era frumoasă
rusoaica! și bătându-mi pieptul cu palma i-am zis:
–Eu, Titi. Titi!...Tu?
–Mașa! Меня
зовут Mаша.
(Din capitolul 4. Violul. Schiţă de roman)
vineri, 17 iunie 2022
Ar putea fi o finală de smarald
Arată bine Sorana! Din toate
punctele de vedere! Şi-i şade bine în iarbă. Iarba e verde, dar şi Sorana a
rămas verde la 31 de ani şi crudă cu adversarele… Parcă mai crudă decât în
prima ei tinereţe.
Azi la Birmingham şi-a dat bineţe cu
Donna Vekic, 5-7/ 6-3/ 6-4/, urcând în semifinală. Cu echilibru între inimă şi minte,
ar putea să crească.
Mi-a şoptit un herald că sunt şanse
să fim fericiţi cu o finală românească de smarlad!
Dar înainte, să câştige Simona cu
Katie Boulter!…
Felicitări Sori! Succes Simo! Mai
vorbim.
Adu-ţi aminte să nu uiţi
Nu poţi fi decât un mare scriitor,
să poţi crea din două lumi sau mai multe, una singură, puternic individualizată,
doar a ta, care să fiinţeze după regulile tale şi să se întâlnească atât cu
realitatea, dar mai ales să nu piardă din vedere fabulosul amestecat cu istoria,
care şi ea e fabuloasă în realităţile ei.
Am mai avut senzaţia respectivă,
călătorid în spaţiul şi timpul unor cărţi importante ale unor scriitori sud-americani,
citindu-l pe Saramago, sau pe Vodolanski mai ales în Laur.
Ce îi leagă pe cei numiţi sau
nenumiţi de mine aici? Eu cred că poezia cuvântului, ritmul interior care te
vrăjeşte mai întâi ca un descântec, prin meşteşugul de a te înfăşura şi lega la
ochi ca să poţi accede liber, fără prejudecăţi, în lumea prefigurată de Crângul
călător al unui Marin Zăpadă. Crângul dintre lumile timpului şi spaţiului, împăraţia
magiei în care nu pot intra decât cei aleşi.
Nu vreau să povestesc despre carte,
nici despre personjul principal, Dumitru Bălăureanu şi nici despre fratele lui
geamăn, oraşul Alexandria. Nici despre cai, despre hoţi de cai, despre
ibovnice. Nici despre scena vieţii şi cea de-a doua scenă care e cimitirul,
unde se întâmplă lucruri. Despre obiceiuri de mult uitate, Tontoroiul femeilor,
sărbătoarea Zărezeanului, dansul Căluşului, cântecele lui Momoc…
O face cu siguranţă mult mai bine
deât mine, mă repet, marele scriitor Ştefan Mitroi. Eu nu am decât să pun o
scară şi să ridic în biblotecă pe raftul cel mai de sus, lângă Goarna lui
Tuturuz, acest recent roman.
Adu-ţi aminte să nu uiţi.
miercuri, 15 iunie 2022
În paginile revistei Tribuna
Final de carte
Nota autorului: Mă consider vinovat că am neglijat oarecum facebookul în ultima vreme,
dar am lucrat intens să definitivez romanul TITI, la care lucram mai demult, căruia
i-am schimbat şi numele.
SÂRBA OASELOR sau UNDE OASELE ÎNFLORESC,
va fi noul nume de botez...
Postez aici
un text scurt din carte însoţit de câteva imagini şi apreciaţi vă rog ce mare e
efortul pe care-l face un scriitor în documentare...
Piatra
Lotrului
Vila Piatra Lotrului este o construcție pe
trei nivele din lemn și piatră, cu acoperișul de țiglă verde Bilca și obloanele
ferestrelor vopsite tot în verde. Din spatele ei brusc urcă muntele împădurit,
întregind culoarea dominantă a cadrului care te înconjoară din toate părțile,
viu și nefiresc de verde și liniștit, pe fundalul murmurului apei Lotrișorului,
care se rostogolește dincolo de drum spunându-şi povestea cui dorește să
asculte.
Ne-a adus aici o șosea asfaltată, construită
pe fonduri europene de-a lungul apei (anul trecut nu era terminată) și ideea
mea de a ne întâlni pentru a pregăti comemorarea lui Titi din 4 iulie, când ar
fi împlinit un secol din clipa când a
văzut lumina zilei, dacă ar fi fost să fie. Mai era doar o lună şi mă aflam în
mare întârziere căci voiam să-mi apară cartea până atunci, să o pot oferi
fiecăruia cu ocazia evenimentului.
Ăsta era şi scopul, ca să evit oarece discuţii
cu neamurile, să reuşesc să le prezint versiunea finală rezultată în urma
cercetării arhivelor militare, consultărilor anterioare cu ei(în fond
personajele cărţii) şi culegerii unor date pe care am reuşit să le strâng din
alte surse, după ce bineînţeles mi-am pus în ordine propriile amintiri. N-a
fost uşor să redau într-un roman viaţă lui Titi, fără îndoială un personaj
fabulos şi ofertant din punctul meu de vedere, însă, cel mai greu mi s-a părut
să-l pun în relaţie cu personajele celelalte, care mă puteau trage la
răspundere că nu le-am înţeles şi nu le-am apreciat corect, tulburându-le Feng Shuiul.
Dar nu e cazul să mă aventurez să explic! Nu
am capacitatea şi pe fond sunt întrutotul de acord cu nemurile, când apreciază
că Energia Qi originară, lipsită de polaritate, se împarte
conform cu teoria dualității, în energie feminină - Yin și energie masculină –
Yang, şi apare în natură în diferite proporții, dar nu poate exista una fără
alta, fiind sub directa acţiune a vântului (feng) şi a apei (shui).
Dacă într-o carte aşezi personajul care nu mai
trăieşte în locuri expuse, sau într-o vale întunecoasă, spiritul celui mort ar putea
fi neliniştit şi rudele în viaţă ar putea trece prin nenorociri...
Personal, eu am căutat în carte să ţin cont de
teoria celor cinci elemente din natură (Lemn, Foc, Pământ, Metal şi Apă), care
reprezintă un principiu fundamental în Feng Shui, dar nu ştiu dacă am respectat
proporţiile...
sâmbătă, 4 iunie 2022
La Bookfest
Am reuşit să trag o fugă la Bookfest, cu picioarele
mele de lut, în plină caniculă şi norocul mi-a scos în cale câţiva prieteni
dintre cei mai buni. Cum să-i numesc altfel pe alde Firiţă Carp, Adrian Alui
Gheorghe, Ştefan Mitroi, Dumitru Ungureanu şi să n-o uit pe Carmen cea care Seceră grâul în lanul
de maci…
vineri, 3 iunie 2022
Orgolii demitizate
Diferendul dintre mine, no name-ul, şi prietenul meu, marele
Vlasie(a fost ziua lui, La mulţi ani!), a început când i-am cerut ca, ceea ce
trebuia să fie a şasea mea carte de poezie în portofoliul publicat de Paralela
45 (era încă editura lui), să facă parte dintr-o serie prestigioasă, Opera
poetică, pe care abia o începuse. Mizam pe prietenie, împărţisem cu el pelinul,
e drept nu în pahare de acelaşi fel, viaţă le mai desperechează, intervine
destinul.
Ştia în amănunt opreliştile pe care le-am traversat, la început
împreună, în Dosarul Albaştrii al deşertului roşu, şi voiam să recuperez timpul
pierdut, sărind nişte etape. Eu vedeam o potecă răzbind dintr-o tulburare de
ape!…
Cum să stea bietul meu Argintarium, copil din flori, la aceeaşi
masă într-un planetarium cu aştrii strălucitori?... În principiu ştiu că el
avea dreptate! Dar imaginile din biblioteca mea pe care le postez acum, răspund
altfel:
Uite că se poate sta!… Ceea ce demonstrează până la proba
contrarie că orgoliul e rotund ca pământul, şi-n rotaţia, şi revoluţia lui, totdeauna
găseşte o soluţia altruistă, o potecă de avarie, cuvântul de aur care uneşte şi,
rar într-o bibliotecă ţine seama de alfabetar.
joi, 2 iunie 2022
Simona Halep fann
După ce Wilson Blade v8, un fel de Virgin Galactic, racheta
specială a ta, te-a adus cu succes pe Planeta zeilor şi ai atins cu tălpile
nisipurile de aur ale gloriei, plimbându-te egală în rang cu zeii şi împărţind de-acum
cu ei umbra, pe aleile cu platani înalţi, Simona, fată dragă, nu da satisfacţie
celorlalţi din decor! Nu fi tiranică cu tine însăţi! Ar trebui să fi mai
detaşată şi să accepţi că e mult mai greu în binom, să redevi din zeu, om!
Nu intra în panică, n-are rost! Paginile scrise de tine sunt
păstrate în inimile noastre şi aşa vor rămâne, la adăpost.
miercuri, 1 iunie 2022
duminică, 29 mai 2022
Tabletă în alb şi negru
Mă uitam aseară la televizor pe Stade de France la mulţimea
aceea entuziastă care fremăta aşteptând o încleştare între doi titani, Real Madrid
si Liverpool. S-a oprit şi timpul în loc preţ de 37 de minute, să privească superba
desfăşurare coloristică şi sonoră regăsită, a celor care timp de doi ani de
zile au fost obligaţi să lipsească de pe stadioane şi dintr-o viaţă normală,
datorită asaltului nevăzut şi pervers al Covidului 19.
Cu adevărat peste o jumătate de oră timpul s-a oprit în loc, să privească
în voie cum valurile mulţimii se rostogoleau libere spre ţărm de parcă descoperiseră
insula fericirii. Şi tot atât de adevărat e faptul că de nerăbdare, ca să pună
ei primii piciorul pe insulă, se va mai fi
răsturnat vreo barcă şi a fost nevoie de intervenţia gardienilor şi poliţiei ca
să nu se producă daune mai mari să nu se instaureze haosul. Mă gândeam că
oamenii aceştia au fost lipsiţi doi ani de una dintre cele mai mari bucurii ale
vieţii şi veniseră cu inima deschisă să serbeze competiţia sportivă.
Priveam sărbătoarea culorilor albe si roşii ce cotropiseră paşnic
tribuna, înfrumuseţată de dansul fetelor
care acompaniind ritmul muzicii ce se revărsa pe fundalul sonor, alese de un
operator magic al transimisiei pentru ca să fie încântarea deplină.
Nu vreau să politizez, amintesc doar ca să nu se uite! În timp
ce la Paris în jumătatea aia de oră întârziere, tribunele înfrăţite înălţau
imnuri pline de viaţă, cerul Ucrainei era brăzdat de rachete care aduceau moarte...
vineri, 27 mai 2022
În Monitorul de poezie
Monitorul de poezie lucrează pentru noi şi pentru dumneavoastră. Mulţumiri Ion Calota!
joi, 26 mai 2022
Muşuroi de furnici
Înţelepciunile,
perle
mute,
se ţin
în texte mici.
Altfel
adevărurile
devin
minciuni
prefăcute
şi răscolesc
azilul de furnici,
arhiplin,
din umbra
nucului
zădărnicind
în gura
unei mierle
trilul divin
al cucului...
miercuri, 25 mai 2022
luni, 23 mai 2022
Ana cea făr’ de noroc
După un joc deosebit de spectaculos în primul tur la Roland Garros, Ana
Bogdan cedează Victoria, Azarenkăi! 7-6/ 6-7/ 2-6/.
Fără noroc Ana, nedezminţind legenda Meşterului Manole! Strânsă în zid de
iubiţi şi de adversari pentru strania frumuseţe ce o emană.
De data asta la Roland Garros au zidit-o cărămizile Azarenkăi şi scurtele
ei lipite de zgura roşie cu mortar otrăvit. Şi poate ploaia care a trădat-o înviorând-o
mai mult pe Vica.
Îţi mulţuim Ană pentru pentru că ai ştiut să te bucuri până în ultimele
clipe de frumuseţea jocului la care ai contribuit, în egală măsură cu adversara.
Ai fi meritat să bei din cupa Victoriei(Azarenka), dar norocul nu întotdeauna
joacă cinstit...
vineri, 13 mai 2022
Suveica
După primul meu contact cu Direcţia
9 într-un eveniment(13 mai 2014), am scris un text publicat pe faacebook la
care Adrian Suciu a reacţionat aşa:
Revin azi 13 mai 2022 în Boema 9, cu acelaşi text aşezat
în versuri, cum mi-a sugerat el...
Suveica
Întotdeauna lucrurile sunt, nu par, amestecate!
Rar conjuncţia astrelor și oamenii, permit
apelor care se varsǎ în albia vieţii fiecǎruia,
sǎ rǎmânǎ limpezi și riguros individualizate,
astfel ca ţesǎtura întregului sǎ ofere un covor
viu și dinamic, integrând sufletul unui popor.
Se pare cǎ noi am pierdut de mult culorile
fericirii! Nici nu știu dacǎ le-am cunoscut
vreodatǎ, dar e mai grav cǎ s-a rupt urzeala
și suveica nu mai trece însoţitǎ strâns
de ritmul vǎtalelor, sǎ uneascǎ firele.
Si în loc sǎ se adune într-un covor,
apele învolburate negre și cenușii
curg la vale despletindu-se în ochiuri viclene
și noduri. Ștrangulate de rǎgǎlii puse
de-a curmezișul, apele ies din matcǎ.
Și dacǎ tot a dispǎrut suveica,
ne scoatem moaștele într-un sobor
de preoţi amestecaţi cu jandarmi
și le plimbǎm în spatele blocurilor
cu barca, pentru sfinţirea locurilor.
miercuri, 11 mai 2022
În pagini de revistă. Cafeneaua literară
În numărul din mai al Cafenelei literare, o pagină din recentul meu volum, Crucea de piatră. Mulţumiri prietenului Virgil Diaconu!
marți, 10 mai 2022
Împletituri de lână
duminică, 8 mai 2022
Operaţiune specială
Dacǎ armele
nu-s lǎsate sǎ tacǎ,
gurile lor spurcate
vor împǎrţi lumii,
pǎcatele vocalelor
şi focul.
Iar verigile consoanelor
lanţului trofic
vor pieri sfârtecate,
în mijlocul tainei
bietelor moaşte,
în ţesutul distrofic
al humii
şi vor cunoaşte
doar limba morţilor...
Am văzut la televizor
copiii Ucrainei
privindu-i pe părinţi
de la ferestrele sparte
oprind coloane
de tancuri
cu mâinile goale,
ca nişte sfinţi din icoane,
împingând
de şenilele reci...
Şi parcă în mijlocul
unor jocuri
cu acarieni,
fraţi de sânge
şi limbă,
schimbă ocări de bărbaţi
într-un dialog
al surzilor.
„Este oraşul nostru
cu străzi şi vile,
opriţi-vă!” Spun în pripă
mâinile înpingând
de şenile...
O aripă galben-albastră
de înger, discretă,
flutură pe cer
şi alături,
peste un bloc,
o rachetă
scutură foc...
„Ridicaţi mâinile
de pe şenile,
Hristos Voscrese!
Şi eliberaţi imediat străzile!”
„Sunt străzile noastre
şi oraşul nostru,
ce căutaţi aici,
cine v-a chemat?”
„Am venit să vă eliberăm!...”
Copiii Ucrainei ar vrea
să oprească
asaltul atroce
şi, din înaltul
ferestrelor sparte
scandează
pe o singură voce:
„Rachetă rusească
du-te dracului!”
*
Din atmosfera sumbră a acestui poem, scris vineri 6 mai, m-am desprins şi am plecat după amiază, spre un eveniment de o cu totul altă factură desfăşurat la Chez Gabi sub patronajul Editurii Art Creativ, având ca deviză o întrebare simplă dar esenţială care necesita răspunsuri urgente. De unde vine dragostea?... Şi am aflat acolo că dragostea vine, la orice vârstă din frumuseţea vieţii şi e însoţită de muzică, dans şi poezie. Mulţumim Danielei Toma pentru Eveniment! Am aflat cu acest prilej într-o „operaţiune specială” că a venit primăvara!